Lecția 6. Legea eternă a lui Dumnezeu

TEXT DE MEMORAT: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui: și poruncile Lui nu sunt grele.” (1 Ioan 5:3).

„[Hristos] ne-a poruncit să ne iubim unii pe alții chiar așa cum ne-a iubit El. Religia se întemeiază pe dragoste de Dumnezeu, care ne conduce, de asemenea, să ne iubim unii pe alții. Ea este plină de recunoștință, umilință, îndelungă-răbdare. Ea este jertfitoare de sine, răbdătoare, îndurătoare și iertătoare. Ea sfințește întreaga viață și își întinde influența asupra altora.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 223 engl. (cap. 20, Nevoia de armonie).

Studiu recomandat: Patriarhi și profeți, p. 303-314 engl. (cap. 27, Legea dată lui Israel).

Duminică 5 februarie

1. CREATORUL NESCHIMBĂTOR

a. Ce trebuie să înțelegem cu privire la relația lui Hristos cu legea morală a lui Dumnezeu cât timp a locuit pe acest pământ ca Fiul al omului? Matei 5:17, 18.

Matei 5:17, 18: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”

b. Cât de minuțioși erau conducătorii evrei cu privire la respectarea exterioară a legii? Matei 23:23; Filipeni 3:4.

Matei 23:23: „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.”

Filipeni 3:4: „Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult.”

„[Conducătorii evrei] erau zeloși să mențină o aparență de sfințenie, însă ei neglijau sfințenia inimii. În timp ce erau minuțioși pentru litera legii, ei îi încălcau în mod continuu spiritul. Marea lor nevoie era tocmai de schimbarea pe care Hristos i-o explicase lui Nicodim – o nouă naștere morală, o curățire de păcat și o reînnoire în cunoștință și sfințenie.” — Hristos, Lumina lumii, p. 174 engl. (cap. 17, Nicodim).

c. Ce putem observa despre procesul lui Isus, care dovedește faptul că El nu era un călcător al legii? Matei 26:59, 60.

Matei 26:59, 60: „Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi.”

„Nici Salvatorul, nici urmașii Săi nu au încălcat legea Sabatului. Hristos era un reprezentant viu al legii. Nicio încălcare a preceptelor ei nu a fost găsită în viața Sa. Privind la o națiune de martori care căutau ocazie să Îl condamne, El putea spune fără a stârni contradicție: ‚Cine dintre voi poate să mă dovedească vinovat de păcat?’ (Ioan 8:46 RV).” — Ibid., p. 287 engl. (cap. 29, Sabatul).

Luni 6 februarie

2. LEGEA ÎN INIMA LUI HRISTOS

a. Ce a fost pregătit pentru Isus, când El a venit pe pământ? Evrei 10:5-10.

Evrei 10:5-10: „De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: ‘Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’ ” După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit și n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule”. El desființează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această „voie” am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.”

„Nu a fost o întâmplare, ci un plan ca Răscumpărătorul lumii să Își depună coroana, să lase la o parte roba Sa regală și să vină în lumea noastră ca om. El Și-a îmbrăcat divinitatea în straiele umanității, ca să poată sta în fruntea familiei umane, umanitatea Sa [fiind] amestecată cu umanitatea rasei căzute din cauza neascultării lui Adam.” — The Southern Work, p. 85.

b. Când citim același pasaj în Vechiul Testament despre Hristos, ce a fost profețit că se va afla în inima Sa? Psalmi 40:6-8.

Psalmi 40:6-8: „Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă de ispăşire. Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – În sulul cărţii este scris despre mine. – Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.”

„Încălcarea legii a fost ceea ce a avut ca rezultat păcatul, durerea și moartea. Satan a declarat că el urma să dovedească lumilor pe care le-a creat Dumnezeu și inteligențelor cerești că ținerea legii lui Dumnezeu era o imposibilitate. Când Adam a cedat ispitei vrăjmașului și a căzut din starea sa înaltă și sfântă, Satan și îngerii săi au tresăltat. Însă de la tronul lui Dumnezeu s-a auzit o voce rostind cuvinte de o importanță misterioasă. [Psalmi 40:6-8]. Când omul a căzut, Hristos a anunțat scopul Său de a deveni înlocuitorul și garantul omului.” — The Review and Herald, 3 septembrie 1901.

c. Când Îl acceptăm pe Hristos în inima noastră, ce acceptăm noi împreună cu El, în mod inseparabil? Psalmi 119:70, 72, 77, 174.

Psalmii 119:70, 72, 77, 174: „Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea, dar eu mă desfătez în Legea Ta... 72Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale decât o mie de lucruri de aur şi de argint... 77 Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea... 174 Suspin după mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.”

„Jugul care leagă de slujire este legea lui Dumnezeu. Marea lege a dragostei revelată în Eden, proclamată pe Sinai, și în noul legământ scrisă în inimă, este ceea ce leagă lucrătorul uman de voia lui Dumnezeu. Dacă am fi lăsați să urmăm propriilor noastre înclinații, pentru a merge doar încotro ne-ar conduce voința noastră, am cădea în rândurile lui Satan și am deveni posesori ai atributelor sale. De aceea, Dumnezeu ne limitează la legea Sa, care este înaltă și nobilă și înălțătoare. El dorește ca noi să preluăm cu răbdare și în mod înțelept datoriile slujbei. Jugul slujirii a fost purtat de Hristos Însuși în natura umană.” — Hristos, Lumina lumii, p. 329 engl. (cap. 34, Invitația).

„Neprihănirea este sfințire, asemănare cu Dumnezeu, și ‚Dumnezeu este dragoste’. (1 Ioan 4:16). Ea este conformare cu legea lui Dumnezeu, pentru că ‚toate poruncile Tale sunt neprihănire’ (Psalmi 119:172), iar ‚dragostea este împlinirea legii’ (Romani 13:10). Neprihănirea este dragoste, și dragostea este lumina și viața lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu este întrupată în Hristos. Noi primim neprihănire, primindu-L pe El.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 18 engl. (cap. 2, Fericirile).

Marți 7 februarie

3. CONFORM LEGII ȘI PROFEȚILOR

a. Când Isus le explica ucenicilor că viața Sa era dovada vie a faptului că El era Mesia, ce texte a folosit El? Luca 24:27, 44.

Luca 24:27, 44: „Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El... 44 Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”

„Scopul Său era de a ilumina înțelegerea lor și de a ancora credința lor de ‚cuvântul sigur al profeției.’ El dorea ca adevărul să prindă rădăcini ferme în mințile lor, nu doar pentru că era susținut de mărturia Sa personală, ci din cauza dovezilor neîndoielnice prezentate de simbolurile și umbrele legii ceremoniale, și de profețiile Vechiului Testament. Era necesar pentru urmașii lui Hristos să aibă o credință inteligentă, nu doar în folosul lor propriu, ci pentru ca ei să poată duce cunoașterea lui Hristos în lume. Și ca absolut primul pas în împărtășirea acestei cunoștințe, Isus i-a îndrumat pe ucenici spre ‚Moise și toți profeții.’ De acest fel a fost mărturia dată de Salvatorul înălțat cu privire la valoarea și importanța Scripturilor Vechiului Testament.” — Marea luptă, p. 349 engl. (cap. 19, Lumină prin întuneric).

b. Cum au dovedit ucenicii, atunci când predicau solia evangheliei, că Isus era Cel promis? Fapte 28:23.

Fapte 28:23: „I-au hotărât o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă până seara.”

„Duhul lui Dumnezeu a însoțit cuvintele care erau rostite, și inimile au fost atinse. Apelul apostolilor la profețiile Vechiului Testament și declarația sa că acestea fuseseră împlinite în slujirea lui Isus din Nazaret, au transmis convingere multor suflete care tânjeau după revenirea lui Mesia cel promis. Și cuvintele de asigurare ale vorbitorului că ‚vestea bună’ era deopotrivă pentru evreu și pentru neamuri, a adus speranță și bucurie celor care nu fuseseră numărați între copiii lui Avraam, după trup.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 172, 173 engl. (cap. 17, Vestitori ai evangheliei).

„Predicând celor din Tesalonic, Pavel a recurs la profețiile Vechiului Testament cu privire la Mesia. Hristos în slujirea Sa deschisese mințile ucenicilor pentru aceste profeții; ‚începând de la Moise și toți profeții, El le-a expus în toate Scripturile lucrurile privitoare la Sine.’ (Luca 24:27). Petru, predicându-L pe Hristos, își luase dovezile din Vechiul Testament. Ștefan urmase același curs. Și Pavel în slujirea Sa a recurs la scripturile care preziceau nașterea, suferința, moartea, învierea și înălțarea lui Hristos. Prin mărturia inspirată a lui Moise și a profeților, el a dovedit în mod clar identitatea lui Isus din Nazaret ca Mesia și a arătat că din zilele lui Adam vocea lui Hristos fusese cea care vorbise prin patriarhi și profeți.” — Ibid., p.221, 222 engl. (cap. 22, Tesalonic).

Miercuri 8 februarie

4. LEGEA ȘI CREDINȚA

a. Este dată la o parte legea când ne prindem în credință de Hristos? De ce da sau de ce nu? Romani 3:31.

Romani 3:31: „Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.”

b. Ce binecuvântare este rostită asupra păzitorilor poruncilor? Apocalipsa 22:14.

Apocalipsa 22:14: „Binecuvântați sunt cei care împlinesc poruncile, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate.” (engl. KJV).

„Prin încălcarea poruncilor, un blestem a căzut asupra lui Adam și a Evei, și ei au fost lipsiți de orice drept la pomul vieții. Hristos a murit pentru a-l salva pe om, și a păstra totuși onoarea legii lui Dumnezeu. El spune: ‚Binecuvântați sunt cei care împlinesc poruncile ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în Cetate.’ Fiul lui Dumnezeu prezintă aici împlinirea poruncilor lui Dumnezeu ca [fiind] condiția dreptului la pomul vieții. Încălcarea poruncilor lui Dumnezeu l-a lipsit pe om de orice drept la pomul vieții. Hristos a murit, pentru ca în virtutea sângelui Său, ascultarea de lege să îl facă pe om vrednic de binecuvântarea cerească, și să îi dea din nou dreptul la pomul vieții.” — Spiritual Gifts, vol. 3, p. 88.

„Îngeri erau peste tot în jurul nostru în timp ce noi mergeam peste marea de sticlă spre poarta cetății. Isus Și-a ridicat brațul Său puternic, glorios, a apucat poarta de perle, a împins-o înapoi pe balamalele ei strălucitoare, și ne-a spus: ‚Voi v-ați spălat hainele în sângele Meu, ați stat neclintiți pentru adevărul Meu, intrați.’ Noi toți am pășit înăuntru și am simțit că aveam un drept desăvârșit în ea.” — Experiențe și viziuni, p. 17 engl. (cap. Prima mea viziune).

c. Cum dovedește aceasta că Dumnezeu nu Se schimbă niciodată? Evrei 13:8.

Evrei 13:8: „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”

„Isus va face lucruri mari pentru noi, dacă noi vom îndeplini cu credincioșie datoria noastră. Trebuie să supunem voința noastră voinței lui Dumnezeu. Trebuie să Îl onorăm pe Domnul ascultând de toate poruncile Sale, chiar în ceea ce noi numim ‚lucruri mici’. Adevărul, asemenea Autorului său divin, este neschimbător în cerințele sale, același ieri, astăzi și întotdeauna. El nu este în armonie cu tradițiile oamenilor, el nu se conformează la opiniile lor. Adevărul a adus întotdeauna separare între poporul lui Dumnezeu și lume. Însă dacă poziția noastră în anii trecuți, ca popor deosebit, a fost aprobată de Dumnezeu, cum consideră El poziția noastră actuală? Am câștigat noi în spiritualitate de când ne-am depărtat de simplitatea noastră inițială?” — The Signs of the Times, 25 mai 1882.

Joi 9 februarie

5. SCRISĂ ÎN INIMĂ

a. Cum este posibil să avem legea lui Dumnezeu în viața noastră în același mod în care a avut-o Isus? Evrei 10:16; 8:10.

Evrei 10:16: „ „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”.

Evrei 8:10: „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile”, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”

„Dumnezeu ne-a dat preceptele Sale sfinte, pentru că El iubește omenirea. Pentru a ne ocroti de rezultatele încălcării, El revelează principiile neprihănirii. Legea este o expresie a gândului lui Dumnezeu; când este primită în Hristos, ea devine gândul nostru. Ea ne înalță deasupra puterii dorințelor și tendințelor naturale, deasupra ispitelor care conduc la păcat.” — Hristos, Lumina lumii, p. 308 engl. (cap. 31, Predica de pe munte).

b. Ce ne arată Dumnezeu chiar mai înainte de a putea noi să începem această călătorie spre cer? 1 Ioan 4:19, 8.

1 Ioan 4:19, 8: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi... 8 Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.”

„Pământul a fost întunecat prin înțelegere greșită a lui Dumnezeu. Pentru ca umbrele întunecate să poată fi luminate, pentru ca lumea să poată fi adusă înapoi la Dumnezeu, puterea înșelătoare a lui Satan trebuia frântă. Aceasta nu se putea îndeplini prin forță. Exercitarea forței este contrară principiilor guvernării lui Dumnezeu; El dorește doar slujire din iubire; și dragostea nu poate fi comandată; ea nu poate fi câștigată prin forță sau autoritate. Doar prin dragoste este trezită dragostea. A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi; caracterul Său trebuie să se manifeste în contrast cu caracterul lui Satan. Această lucrare o putea face doar o singură Ființă în întregul univers. Doar Cel care cunoștea înălțimea și adâncimea iubirii lui Dumnezeu putea să o facă cunoscut.” — Ibid., p. 22 engl. (cap 1, Dumnezeu cu noi).

c. Ce este posibil doar după ce această dragoste pentru Dumnezeu este în inimile noastre? Ioan 14:15-17.

Ioan 14:15-17: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”

Vineri 10 februarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum a menținut Isus caracterul lui Dumnezeu în timp ce trăia în natura umană?

2. Cum se manifestă același caracter al lui Hristos în adevărații credincioși?

3. Pentru a crede cu adevărat că Isus este Mesia, cu ce profeții trebuie să devenim profund familiarizați?

4. Cum este posibil ca ființe umane păcătoase să aibă drept la pomul vieții de la care au fost alungate prin păcat?

5. Care este singurul mod prin care putem experimenta ascultare reală, necontrafăcută?