Lecția 6. Serviciu din cer preînchipuit prin umbre

Text de memorat: „Căci este un Dumnezeu, și un mijlocitor între Dumnezeu și oameni, omul Isus Hristos” (1 Timotei 2:5).

„Mijlocirea lui Hristos în favoarea noastră este aceea de a prezenta meritele Sale divine, oferindu-se pe Sine Tatălui ca înlocuitor și garant al nostru; căci El S-a înălțat pentru a face ispășire pentru păcatele noastre.”—Credința și faptele, p. 105 engl. (cap. 16, Acceptați în Hristos).

Duminică 30 iulie

1. MESAJE PRIN PROFEȚI

a. Cum revelează Dumnezeu omenirii voia Sa, și ce mesaj este menit în mod special pentru ultimele zile? Numeri 12:6; Daniel 8:1, 2.

Numeri 12:6: „Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.”

Daniel 8:1, 2: „În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte. Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam, şi, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai.”

„Citiți cartea lui Daniel. Revedeți, punct cu punct, istoria împărățiilor reprezentate acolo. Priviți oamenii de stat, consiliile, armatele puternice, și vedeți cum a lucrat Dumnezeu pentru a umili mândria oamenilor și a pune slava omenească în țărână. Doar Dumnezeu este reprezentat ca fiind măreț. În viziunea profetului, El este văzut aruncând la pământ un conducător puternic, și instaurând un altul. El este revelat ca monarhul universului, gata să își instaureze împărăția cea veșnică — Cel Îmbătrânit de zile, Dumnezeul cel viu, Sursa a toată înțelepciunea, Conducătorul prezentului, Revelatorul viitorului. Citiți și înțelegeți cât de sărac, ce slab, cât de efemer, cât de greșit, cât de vinovat este omul când își înalță sufletul spre vanitate.”—Comentarii biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 4, p. 1166 engl. (cap. referitor la Daniel 1).

„Predicatori și oameni simpli au declarat că profețiile lui Daniel și ale Apocalipsei sunt mistere de neînțeles. Însă Hristos i-a îndrumat pe ucenicii Săi spre cuvintele profetului Daniel cu privire la evenimentele care urma să aibă loc în timpul lor, și a spus: ‚Cine citește, să înțeleagă.’ Matei 24:15. Iar afirmația că Apocalipsa este un mister de neînțeles este contrazisă de însuși titlul cărții: ‚Revelația (Descoperirea) lui Isus Hristos, pe care I-a dato Dumnezeu, pentru a arăta servilor Săi ce urmează să se întâmple în scurt timp... Binecuvântat este cel care citește, și cei care ascultă cuvintele acestei prorocii, și țin acele lucruri care sunt scrise în ea: căci vremea este aproape.’ ” —Marea luptă, p. 341 engl. (cap. 18, Un reformator american).

Luni 31 iulie

2. BERBECUL ȘI ȚAPUL

a. Ce simbolizează berbecul și cum a fost îndeplinită profeția? Daniel 8:3, 4, 20; Estera 1:1.

Daniel 8:3, 4, 20: „Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt şi cel mai înalt a crescut cel din urmă. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia şi a ajuns puternic... 20Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor.”

Estera 1:1: „Era pe vremea lui Ahaşveroş, a acelui Ahaşveroş care domnea de la India până în Etiopia, peste o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi.”

„În timp ce națiunile au respins principiile lui Dumnezeu, și prin această respingere și-au îndeplinit propria lor ruină, a fost totuși evident că scopul divin, care întrece totul, lucra prin toate mișcările lor...

Fiecărei națiuni care a venit pe scena de acțiune i s-a permis să ocupe locul său pe pământ, ca să se vadă dacă va îndeplini scopul ‚celui Veghetor și al celui Sfânt’. Profeția a trasat creșterea și căderea marilor imperii ale lumii — Babilon, Medo-Persia, Grecia și Roma. În cazul fiecăruia dintre acestea, la fel ca și în cazul națiunilor de o putere mai mică, istoria s-a repetat. Fiecare a avut perioada sa de testare, fiecare a eșuat, gloria i s-a ofilit, puterea i s-a îndepărtat, și locul i-a fost ocupat de un altul.”—Educația, p. 176, 177 engl. (cap. 17, Poezia și cântecul).

b. Ce simbolizează țapul foarte puternic și cum s-a împlinit această [profeție]? Daniel 8:5-8, 21, 22.

Daniel 8:5-8, 21, 22: „Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi. A venit până la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stând în râu şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. Ţapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor... 21, 22Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărăţii care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.”

„Alexandru a găsit că e mult mai ușor să supună împărății, decât să își stăpânească propriul spirit. După cucerirea națiunilor, acest așa-numit om mare a căzut prin îngăduirea apetitului — o victimă a necumpătării.” —Christian Temperance and Bible Hygiene, p. 29.

c. Deși Biblia relatează istoria imperiilor mondiale cu o acuratețe ce nu dă greș, ce cuvinte ale lui Isus ar trebui să menținem întotdeauna în minte? Ioan 18:36.

Ioan 18:36: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici”. ”

„Cunoașterea este cea care stârnește simpatie, și simpatia este izvorul slujirii eficiente. Pentru a trezi în copii și tineri simpatie și spiritul sacrificiului pentru milioanele de suferinzi din ‚regiunile de dincolo,’ faceți-i să se familiarizeze cu aceste țări și oamenii din ele. În acest domeniu, mult poate fi realizat în școlile noastre. În loc de a se ocupa cu expedițiile Alexandrilor și Napoleonilor din istorie, elevii să studieze viețile unor oameni ca apostolul Pavel și Martin Luther, Mofat, Livingstone și Carey, și istoria prezentă, care se desfășoară zilnic, a eforturilor misionare. În loc de a le împovăra memoriile cu un șir de nume și teorii care nu au nicio relevanță pentru viețile lor, și cărora odată ce au ieșit din sala de clasă rar le mai acordă vreun gând, să studieze toate țările în lumina eforturilor misionare și să se familiarizeze cu popoarele lor și nevoile lor.”—Educația, p. 269 engl. (cap. 31, Lucrarea vieții).

Marți 1 august

3. PUTERNICUL CORN MIC

a. Ce reprezintă puternicul corn mic și cum s-a împlinit această [profeție]? Daniel 8:9-12.

Daniel 8:9-12: „Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început.”

„Coroana îndepărtată de la Israel a trecut în mod succesiv la împărățiile Babilonului, Medo-Persiei, Greciei și Romei. Dumnezeu spune: ‚Nu va mai fi, până va veni Cel al cărui drept este; și Eu I-o voi da Lui.’ ”—Educația, p. 179 engl. (cap. 19, Istoria și profeția).

„Alexandru și Cezar au găsit că e mai ușor să supună o lume decât să se supună pe ei înșiși.”—Îndrumarea copilului, p. 96 engl. (cap. 13, Autocontrol).

b. Cum sunt folosite cuvintele „puternic”, „foarte puternic” și „puternic de tot” pentru a ilustra comparațiile vaste dintre aceste împărății? Daniel 8:4, 8, 9. Ce semnifică „ridicarea împotriva oștirii cerului și a stelelor”? Daniel 8:10; Geneza 37:9-11.

Daniel 8:4, 8, 9: „Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia şi a ajuns puternic... 8, 9Ţapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată.”

Daniel 8:10: „S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare.”

Geneza 37:9-11: „Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.” L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?” Fraţii săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.”

„ ‘Iată ce zice Cel ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă.’ (Apocalipsa 2:1). Aceste cuvinte sunt rostite învățătorilor din biserică — celor cărora Dumnezeu le-a încredințat responsabilități cu greutate. Cele mai dulci influențe care trebuie să fie din abundență în biserică sunt în legătură cu slujitorii lui Dumnezeu, care trebuie să manifeste dragostea lui Hristos. Stelele cerului sunt sub controlul Său. El le umple cu lumină. El conduce și direcționează mișcările lor. Dacă El nu ar face aceasta, ele ar deveni stele căzătoare. Tot la fel stau lucrurile cu predicatorii Săi. Ei sunt doar instrumente în mâinile Sale, și tot binele pe care ei îl îndeplinesc este îndeplinit prin puterea Sa. Prin ei trebuie să strălucească lumina Sa. Salvatorul trebuie să fie eficiența lor. Dacă ei vor privi la El, așa cum a privit El spre Tatăl, ei vor fi făcuți în stare să îndeplinească lucrarea Sa. În timp ce ei fac din Dumnezeu Cel de care depind, El le va da strălucirea Sa pentru a o reflecta în lume.” —Istoria faptelor apostolilor, p. 586, 587 engl. (cap. 57, Apocalipsa).

„Ioan evocă minunatele incidente la care a fost martor în viața lui Hristos. În imaginație, el se bucură din nou de oportunitățile prețioase cu care a fost favorizat cândva, și este foarte mângâiat. Dintr-odată, meditația sa este întreruptă; [cineva] i se adresează în tonuri distincte și clare. El se întoarce să vadă din ce parte vine vocea, și, iată! El Îl privește pe Domnul Său, pe care L-a iubit, cu care a umblat și a vorbit, și la ale cărui suferințe pe cruce a fost martor. Însă ce schimbată este înfățișarea Salvatorului! El nu mai este ‚un om al durerii, și obișnuit cu suferința’ (Isaia 53:3). El nu mai poartă semnele umilirii Sale. Ochii Săi sunt ca o flacără de foc; picioarele Sale sunt ca arama fină, care strălucește într-un foc. Tonurile vocii Sale sunt ca sunetul muzical al multor ape. Înfățișarea Sa strălucește asemenea soarelui în strălucirea sa de la amiază. În mâna Sa sunt șapte stele, care îi reprezintă pe slujitorii bisericilor.”—The Sanctified Life, p. 77, 78.

Miercuri 2 august

4. UN IMPOSTOR CA PREOT

a. Cine este prințul oștirii (VCDD: „căpetenia”) și cum s-a mărit micul corn împotriva Lui? Daniel 8:11, 25; Apocalipsa 19:16; 17:14.

Daniel 8:11, 25: „S-a înălțat până la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul locașului său celui sfânt…. 25Din pricina propășirii lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți și se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omenești.”

Apocalipsa 19:16: „Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”.

Apocalipsa 17:14: „Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.”

„Linia profetică în care se găsesc aceste simboluri începe cu Apocalipsa 12, cu balaurul care căuta să Îl distrugă pe Hristos la moartea Sa. Se spune că balaurul este Satan (Apocalipsa 12:9); el este cel care l-a mișcat pe Irod să Îl dea la moarte pe Salvatorul. Însă agentul principal al lui Satan în războiul contra lui Hristos și a poporului Său în timpul primelor secole ale Erei Creștine a fost Imperiul Roman, în care păgânismul era religia prevalentă. Astfel, în timp ce balaurul îl reprezintă în primul rând pe Satan, el este, întrun sens secundar, un simbol al Romei păgâne.”—Marea luptă, p. 438 engl. (cap. 25, Legea lui Dumnezeu de neschimbat).

b. Întrucât Hristos nu a încheiat lucrarea finală de ispășire pe cruce (Romani 5:8-11), ce lucrare a continuat Isus ca o ispășire în sanctuarul din cer? Evrei 3:1; 8:1, 2; 9:8, 9, 21-26.

Evrei 3:1: „De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus.”

Evrei 8:1, 2: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.”

Evrei 9:8 , 9, 21-26: „Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui... 21-26De asemenea, a stropit cu sânge cortul și toate vasele pentru slujbă. Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curățite în felul acesta, trebuia ca înseși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuși, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa.”

„Marele nostru Preot a dus la bun sfârșit jertfa Sa, când a suferit în afara porții. Atunci a fost făcută o ispășire perfectă pentru păcatele poporului. Isus este Avocatul nostru, Marele nostru Preot, Mijlocitorul nostru.” —Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol 7, p.913 engl. (cap. referitor la 1 Timotei 2).

c. După căderea Romei imperiale, cum a transferat papalitatea slujirea de mijlocire din sanctuarul din cer la propriile sale instituții de pe pământ? 2 Tesaloniceni 2:3, 4; 1 Timotei 2:5.

2 Tesaloniceni 2:3, 4: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”

1 Timotei 2:5: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.”

„Tămâia care este adusă acum de oameni, liturghiile care se rostesc pentru eliberarea sufletelor din purgatoriu, nu sunt de nici cel mai mic folos la Dumnezeu. Toate altarele și sacrificiile, tradițiile și invențiile prin care oamenii speră să obțină salvarea, sunt eronate. Niciun sacrificiu nu trebuie să fie în afara [locului cel sfânt]; căci mărețul Mare Preot Își îndeplinește lucrarea în locul cel sfânt...

În mijlocirea Sa ca Avocat al nostru, Hristos nu are nevoie de virtutea niciunui om, sau de mijlocirea niciunui om. Hristos este singurul purtător de păcate, singura jertfă pentru păcat. Rugăciunea și mărturisirea trebuie să îi fie oferite doar Celui care a intrat odată pentru totdeauna în locul cel sfânt...

Așa-numita mijlocire a sfinților este cea mai mare falsitate care poate fi inventată. Preoții și conducătorii nu au niciun drept de a se interpune între Hristos și sufletele pentru care a murit El, ca și când ar fi învestiți cu atributele Salvatorului, și în stare să ierte fărădelegea și păcatul. Ei înșiși sunt păcătoși.”—Ibid.

Joi 3 august

5. SANCTUARUL CERESC CURĂȚIT

a. Cum prezice profeția lui Daniel că slujirea zilnică a lui Hristos în sanctuarul ceresc urma să fie ascunsă și mânjită? Daniel 8:11, 12.

Daniel 8:11-12: „S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început.”

b. Cât timp urma ca această revoltă — același spirit revoltător care a încercat să devină egal cu Dumnezeu mai întâi în cer (Isaia 14:12-14) — să continue și să umbrească slujirea ispășitoare a lui Hristos în sanctuarul ceresc? Daniel 8:13, 14.

Daniel 8:13, 14: „Am auzit pe un sfânt vorbind şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?” Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!” ”

„Lucifer în ceruri dorea să fie primul în putere și autoritate; el dorea să fie Dumnezeu, să aibă guvernarea în cer; și pentru acest scop, el a câștigat 54 Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2023 mulți îngeri de partea sa. Când împreună cu oastea sa rebelă el a fost aruncat din curțile lui Dumnezeu, lucrarea sa de rebeliune și de preocupare de sine a fost continuată pe pământ.”—Asemenea lui Hristos, p. 51 engl. (cap. 37, Legea lui Dumnezeu este legea iubirii).

„Salvatorul i-a strâns pe ucenicii Săi în jurul Său, și le-a spus: ‚Dacă dorește cineva să fie primul, acela să fie ultimul dintre toți, și servul tuturor.’... Lupta pentru locul cel mai înalt a fost produsul aceluiași spirit care a fost începutul marii controverse din lumile de sus, și care îl adusese pe Hristos din ceruri să moară... Dacă Lucifer ar fi dorit cu adevărat să fie ca Cel Preaînalt, el nu ar fi părăsit niciodată locul său desemnat din cer; pentru că spiritul Celui Preaînalt se manifestă în slujire neegoistă. Lucifer dorea puterea lui Dumnezeu, însă nu caracterul Său. El a căutat pentru sine locul cel mai înalt, și fiecare ființă care este mânată de spiritul său va face același [lucru]. Astfel înstrăinarea, discordia și lupta vor fi inevitabile. Stăpânirea devine premiul celui mai puternic. Împărăția lui Satan este o împărăție a forței; fiecare individ îl privește pe oricare altul ca pe un obstacol în calea propriei sale avansări, sau ca pe o treaptă pe care el poate urca spre un loc mai înalt.”—Hristos, Lumina lumii, p. 435, 436 engl. (cap. 48, Cine este cel mai mare?).

c. Ce vom înțelege noi atunci când cunoaștem sfârșitul celor 2300 de zile? Isaia 43:25; Apocalipsa 14:6, 7.

Isaia 43:25: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.”

Apocalipsa 14:6, 7: „Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţivă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” ”

Vineri 4 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum putem identifica adevărații profeți care au un mesaj de la Dumnezeu?

2. Descrieți semnificația berbecului și a țapului.

3. Deosebiți între „mare”, „foarte mare” și „extrem de mare” în această profeție.

4. Ce putere pământească a căutat să uzurpe lucrarea lui Hristos din sanctuarul de sus?

5. Ce urma să se întâmple la sfârșitul celor 2300 de zile?