Lecția 6. Urmând cărui stăpân?

TEXT DE MEMORAT: „Pentru că rebeliunea este ca păcatul vrăjitoriei, și încăpățânarea este ca nelegiuirea și idolatria.” (1 Samuel 15:23, prima parte)

„Cei care prezintă o doctrină contrară celei a Bibliei sunt conduși de marele apostat, care a fost aruncat afară din curțile lui Dumnezeu.”—Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 331 engl. (cap. 43, Păziți-vă de imitații).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 137- 148 engl. (cap. 13, Agenții lui Satan), vol. 2, p. 461-465 engl. (cap. 59, Un apel către biserică); Patriarhi și profeți, p. 635 (cap. 61, Saul respins).

Duminică 31 octombrie

1. O PROBLEMĂ PERPETUĂ

a. Care este frecvent motivul subtil, ascuns, pentru care mulți credincioși de astăzi devin „fermecați”, așa cum au fost galatenii? 1 Samuel 15:17-23 (prima jumătate).

1 Samuel 15:17-23: Samuel a zis: „Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia semințiilor lui Israel și nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel? Domnul te trimisese zicând: ‘Du-te și nimicește cu desăvârșire pe păcătoșii aceia, pe amaleciți; războiește-te cu ei până îi vei nimici. Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii și ai făcut ce este rău înaintea Domnului?” Saul a răspuns lui Samuel: „Am ascultat glasul Domnului și m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, și am nimicit cu desăvârșire pe amaleciți, dar poporul a luat din pradă oi și boi, ca pârgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvârșire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeului tău, la Ghilgal”. Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderilede-tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Fiindcă răzvrătirea este ca păcatul vrăjitoriei și încăpățânarea este ca nelegiuirea și idolatria.” (versetul 23 citat din engl. KJV.)

„Puterea fermecătoare a lui Satan este cea care îi face pe oameni să privească spre ei înșiși în loc să privească la Isus.”—Credința și faptele, p. 27 engl. (cap. 1, Ellen White clarifică lucrurile).

„Cazurile noastre sunt în așteptare în curțile din ceruri. Noi ne trimitem acolo rapoartele noastre zi după zi. Fiecare va fi răsplătit conform faptelor sale. Arderile de tot și jertfele nu erau acceptabile lui Dumnezeu în vremurile din vechime, dacă spiritul cu care se aducea darul nu era drept. Samuel a spus: ‚Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Iată, ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.’ Toți banii de pe pământ nu pot cumpăra binecuvântarea lui Dumnezeu, nici nu îți pot asigura o singură victorie.

Mulți ar face orice sacrificiu și toate sacrificiile, mai puțin tocmai pe cel pe care ar trebui să îl facă, și anume de a se preda pe ei înșiși, de a-și supune voința lor voinței lui Dumnezeu. Hristos a spus ucenicilor Săi: ‚Dacă nu veți fi convertiți și nu veți deveni ca niște copilași, nu veți intra în împărăția cerurilor.’ Aici este o lecție de umilință. Noi toți trebuie să devenim ca niște copii mici pentru a moșteni împărăția.”— Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 84 engl. (cap. 8, Procesul de testare).

Luni 1 noiembrie

2. ORBIRE BOLNAVĂ DE DRAGOSTE

a. Ce cursă prezintă o putere ademenitoare astăzi — uneori chiar între pretinșii credincioși? Proverbe 6:23-26; 7:4, 5; 2 Timotei 3:5, 6.

Proverbe 6:23-26: „Căci sfatul este o candelă, învățătura este o lumină, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții. Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine. N-o pofti în inima ta pentru frumusețea ei și nu te lăsa ademenit de pleoapele ei! Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, și femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.”

Proverbe 7:4, 5: „Zi înțelepciunii: „Tu ești sora mea!” Și numește priceperea prietena ta, ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuințează cuvinte ademenitoare.”

2 Timotei 3:5, 6: „având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia. Sunt printre ei unii care se vâră prin case și momesc pe femeile ușuratice, îngreuiate de păcate și frământate de felurite pofte...”

„Când puterea fermecătoare a lui Satan controlează o persoană, Dumnezeu este uitat, și omul, care este umplut cu scopuri corupte, este preamărit. Imoralitatea secretă este practicată ca o virtute de către aceste suflete înșelate. Aceasta este o formă de vrăjitorie. Se poate pune foarte bine întrebarea: ‚Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?’ Există întotdeauna o putere fermecătoare în erezii și în imoralitate. Mintea este atât de înșelată, încât nu poate raționa inteligent, și o iluzie o abate în mod continuu de la puritate. Vederea spirituală devine încețoșată, și persoane care până acum aveau o moralitate nepătată devin confuze sub sofistăria înșelătoare a acelor agenți ai lui Satan care pretind a fi mesageri de lumină. Această înșelătorie este ceea ce dă putere acestor agenți. Dacă ei ar ieși cu îndrăzneală și și-ar prezenta în mod deschis avansurile, ei ar fi respinși fără să existe vreo ezitare chiar și de vreun moment; însă ei lucrează mai întâi să câștige simpatia și să își asigure încrederea ca oameni sfinți, jertfitori de sine, ai lui Dumnezeu. Ca mesageri speciali ai săi, ei își încep apoi lucrarea vicleană de a atrage sufletele departe de cărarea corectitudinii, încercând să facă fără valoare legea lui Dumnezeu.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 142, 143 engl. (cap. 13, Agenți ai lui Satan).

b. Cum pot declanșa anumite tipuri de cărți, video-uri, pagini web, și chiar stiluri muzicale, gânduri care conduc treptat la asemenea probleme? Proverbe 23:6-8.

Proverbe 23:6-8: „Nu mânca pâinea aceluia ce are un ochi rău, nici nu dori delicatesele lui, fiindcă așa cum gândește în inima lui, așa este el; Mănâncă și bea, îți spune el; dar inima lui nu este cu tine. Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa și îți vei pierde cuvintele dulci.” (engl. KJV, rom. BTF).

„Poveștile de dragoste și relatările frivole și captivante constituie [o] clasă de cărți care sunt un blestem pentru fiecare cititor. Autorul poate atașa o morală bună, și poate întrețese în întreaga lucrare sentimente religioase, totuși în majoritatea cazurilor Satan este doar îmbrăcat în haine de înger, fiind cu atât mai eficient în a înșela și ademeni. Mintea este afectată într-o mare măsură de lucrurile cu care se hrănește. Cititorii povestirilor frivole și captivante devin nepregătiți pentru datoriile care stau în fața lor. Ei trăiesc o viață ireală, și nu au nicio dorință de a cerceta scripturile, de a se hrăni cu mana cerească. Mintea le este slăbită și își pierde puterea de a contempla marile probleme ale datoriei și destinului.”—Ibid., vol. 7, p. 165 engl. (secțiunea 4, Lucrarea de publicații, subcap. Literatură demoralizatoare).

Marți 2 noiembrie

3. ALTE INFLUENŢE

a. În afară de cele care promovează frivolitatea sau poveștile de dragoste, ce alte tipuri de lectură, materiale audiate și/sau materiale vizionate ne pot fermeca? Numiți câteva dintre momelile pe care vrăjmașul le folosește ca să ne prindă. 1 Ioan 2:15-17, 21 (ultima parte); Fapte 17:21.

1 Ioan 2:15-17, 21 u.p. „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac... (21) ... ci pentru că îl cunoașteți și știți că nicio minciună nu vine din adevăr.”

Fapte 17:21: „Căci toți atenienii și străinii care stăteau în Atena nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.”

„Relatarea dezgustătoare a crimelor și atrocităților are o putere fermecătoare asupra multor tineri, stârnind în ei dorința de a se face remarcați, chiar și prin cele mai rele fapte... Cărți care evidențiază faptele satanice ale ființelor omenești fac publicitate faptelor rele. Detaliile oribile ale crimelor și nenorocirii nu trebuie retrăite, și nimeni dintre cei care cred adevărul pentru acest timp nu ar trebui să aibă un rol în perpetuarea amintirii lor.” —The Colporteur Evangelist, p. 75.

„O altă sursă de pericol împotriva căreia ar trebui să fim în mod constant în gardă este citirea autorilor necredincioși. Astfel de lucrări sunt inspirate de vrăjmașul adevărului, și nimeni nu poate să le citească fără să își pericliteze sufletul... Cu o putere fascinantă, fermecătoare, necredința și necredincioșia (ireligiozitatea) se prind de minte.”—Căminul adventist, p. 413 engl. (cap. 68, Lectura și influența ei).

b. Descrieți o momeală a vrăjmașului și cum a fost aceasta direcționată fără succes spre Isus — totuși are frecvent succes la noi. Luca 4:5-8; Ioan 14:30.

Luca 4:5-8: „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului, și I-a zis: „Ţie Îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris : ‘Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești.’”

Ioan 14:30: „Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine...”

„Este scopul lui Satan acela de a face lumea foarte atractivă. El are o putere fermecătoare, pe care o exercită pentru a ademeni afecțiunile chiar ale pretinșilor urmași ai lui Hristos. Există mulți care pretind că sunt creștini, care vor face orice sacrificiu pentru a câștiga bogății...

Este alarmant faptul că atât de mulți sunt înșelați de Satan. El stârnește imaginația cu perspective strălucite de câștig lumesc, și oamenii devin infatuați, și cred că în fața lor este un prospect de fericire perfectă. Ei sunt înșelați mai departe de speranța de a obține onoare și bogății și poziție. Satan spune sufletului: ‚Toate acestea ți le voi da ție, toată această putere și bogăție, cu care vei putea face bine semenilor tăi;’ însă când scopul pe care ei îl caută este atins, ei se află fără nicio legătură cu Răscumpărătorul jertfitor de sine...

Se observă adesea faptul că schimbarea de la evlavie la un spirit lumesc a fost făcută atât de imperceptibil prin insinuările viclene ale celui rău, încât sufletul înșelat nu își dă seama că s-a despărțit de tovărășia lui Hristos, și este servul Lui doar cu numele.”—Sfaturi pentru isprăvnicie, p. 213-215 engl. (cap. 42, Pericolul lăcomiei, subcap. Puterea fermecătoare a lui Satan).

Miercuri 3 noiembrie

4. ÎNȘELĂCIUNI FATALE

a. De ce trebuie să ne luptăm cu seriozitate pentru credința creștină? Iuda 3, 4, 8, 11.

Iuda 3, 4, 8, 11: „Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scriși de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos. (8) Totuși oamenii aceștia, târâți de visările lor, își pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea și batjocoresc dregătoriile. (11) Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam din dorința de câștig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!”

„Rebeliunea și-a avut originea în Satan, și toată rebeliunea împotriva lui Dumnezeu se datorează direct influenței satanice. Cei care se pun împotriva guvernării lui Dumnezeu au intrat în alianță cu arhiapostatul, și el își va exercita puterea și viclenia sa pentru a le captiva simțurile și a le conduce greșit înțelegerea. El va face ca totul să apară într-o lumină greșită. Asemenea primilor noștri părinți, toți cei care sunt sub vraja sa fermecătoare văd doar marile beneficii care pot fi obținute din fărădelege.

Nu poate fi dată nicio dovadă mai puternică despre puterea înșelătoare a lui Satan decât faptul că mulți care sunt conduși astfel de către el se înșală singuri cu crezul că sunt în slujba lui Dumnezeu...

[Regele] Saul manifestase mare zel în suprimarea idolatriei și a vrăjitoriei; totuși în neascultarea sa față de puterea divină, el fusese mânat de același spirit de împotrivire față de Dumnezeu și fusese în mod la fel de real inspirat de Satan ca cei care practică vrăjitoria; și când a fost mustrat, el a adăugat la rebeliune încăpățânarea. El nu ar fi putut să aducă vreo insultă mai mare Spiritului lui Dumnezeu nici dacă s-ar fi unit pe față cu idolatrii.

Este un pas periculos acela de a privi cu ușurătate la mustrările și avertizările cuvântului lui Dumnezeu sau ale Spiritului Său. Mulți, asemenea lui Saul, cedează în fața ispitei până când devin orbi față de adevăratul caracter al păcatului. Ei se flatează cu faptul că au avut vreun scop bun în vedere, și că nu au făcut niciun rău îndepărtându-se de la cerințele Domnului. Astfel, ei disprețuiesc Spiritul îndurării, până când vocea Acestuia nu se mai aude, și ei sunt lăsați pradă înșelătoriilor pe care le-au ales.”—Patriarhi și profeți, p. 635 engl. (cap. 61, Saul respins).

„Fiecare bărbat, femeie și copil care nu este sub controlul Duhului lui Dumnezeu este sub influența vrăjitoriei lui Satan, și prin cuvintele și exemplul său el îi va conduce pe alții departe de calea adevărului.”—Solii pentru tineret, p. 278 engl. (cap. 89, Exemplul efesenilor).

„Frații mei, Dumnezeu este mâhnit de toată invidia și geloziile voastre, de amărăciunea și disensiunea voastră. În toate aceste lucruri voi dați ascultare lui Satan, și nu lui Hristos... Când oamenii .... sunt mândri, vanitoși, frivoli, gândesc lumește, sunt avari, lipsiți de amabilitate, critici, nu trebuie să ni se spună cu cine se asociază, cine este cel mai apropiat prieten al lor. Poate ei nu cred în vrăjitorie; însă, cu toate acestea, ei mențin comuniune cu un spirit rău.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 224, 225 engl. (cap. 25, Un apel).

„Rebeliunea și apostazia sunt în chiar aerul pe care îl respirăm. Vom fi afectați de ele, dacă nu ne prindem, prin credință, de Hristos, sufletele noastre neajutorate.”—Lift Him Up, p. 21.

Joi 4 noiembrie

5. TRECÂND LA ACŢIUNE

a. În zilele primilor apostoli, ce pericol pândea în Samaria și cum s-a rezolvat aceasta? Fapte 8:9-13. De ce putem fi inspirați în mod special de pasul făcut de unii dintre credincioșii din Efes? Fapte 19:17-20.

Fapte 8:9-13: „În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei.Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei. Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau.”

Fapte 19:17-20: „Lucrul acesta a fost cunoscut de toți iudeii, de toți grecii care locuiau în Efes, și i-a apucat frica pe toți, și Numele Domnului Isus era proslăvit. Mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră. Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți. Cu atâta putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului.”

„Satan are o minte măiestrită, și și-a ales agenții prin care lucrează să îi înalțe pe oameni, și să îi îmbrace cu onoare deasupra lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu este îmbrăcat cu putere; El este capabil să îi ia pe cei care sunt morți în fărădelegi și păcate, și prin operațiunea Duhului care L-a ridicat pe Hristos dintre morți, transformă caracterul omenesc, aducând din nou sufletului imaginea pierdută a lui Dumnezeu.”—The Youth’s Instructor, 7 februarie 1895.

„Cărarea spre libertate de păcat este prin răstignirea eului, și prin conflict cu puterile întunericului.”—Înalta noastră chemare, p. 321 engl. (cap. 315, Creuzetul necazurilor).

„Dacă ar putea fi nimicite o mare parte din cărțile publicate, s-ar pune stavilă unei plăgi care face o lucrare înspăimântătoare în a slăbi mintea și a corupe inima. Nimeni nu este atât de întărit în principiile drepte încât să fie sigur în fața ispitei. Toată această lectură de gunoi ar trebui să fie abandonată cu hotărâre.”—The Colporteur Evangelist, p. 76.

„Când este convertit, necredinciosul va avea repulsie față de cărțile care l-au condus să se îndoiască de cuvântul lui Dumnezeu. Omul desfrânat care și-a curățit sufletul prin ascultare de adevăr nu se va aventura în locurile de dezmăț, din curiozitate sau din obișnuință. Nici nu va permite ca mintea sa să se ocupe cu astfel de scene, ilustrate pe paginile cu conținut senzual. El va fi vigilent față de pericolul său, evitând el însuși ispita, și avertizându-i în mod serios pe alții cu privire la puterea fermecătoare a acesteia. Oricare ar fi idolul nutrit dinainte, omul convertit nu doar că se va împotrivi răului, ci, în măsura în care este posibil, se va așeza el însuși dincolo de puterea lui Satan. Îi întrebăm din nou pe urmașii lui Hristos: ‚V-ați ars voi cărțile de magie?’”—The Signs of the Times, 18 mai 1882.

Vineri 5 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce ar încerca vrăjmașul să stârnească rebeliune între păzitorii Sabatului?

2. Ce trebuie să înțelegem noi despre modul în care adulterul este reprezentat astăzi în societate?

3. Cum pot să urmez mai îndeaproape pașii lui Isus, când am de-a face cu ispita?

4. În ce domenii ale vieții mele pot fi vulnerabil la a deveni fermecat (înșelat)?

5. Ce lucruri pe care le dețin ar putea fi mai bine aruncate sau chiar distruse?