Lecția 7. „Apoi Sanctuarul va fi curățit”

Text de memorat: „Și el mi-a spus: Până vor trece două mii trei sute de zile; apoi sanctuarul va fi curățit” (Daniel 8:14).

„Prin suferința și moartea Fiului omului, salvarea omului a fost făcută posibilă. Dumnezeu intenționează ca prin intermediul Duhului Sfânt să fie restaurat chipul Său în omenire, ca un principiu de viață nou și viu să fie introdus în mințile care au devenit întunecate de păcat... Crucea lui Hristos trebuie să fie studiată. Ea trebuie să captiveze atenția și să mențină afecțiunile. Sângele care a fost revărsat acolo pentru păcate va curăța și purifica mințile și inimile de orice fel de egoism.”—Mărturii pentru predicatori, p. 377, 378 engl. (cap. 14, Apeluri pentru adevăr și loialitate).

Studiu recomandat: Profeți și regi, p. 681-702 engl. (cap. 58, Venirea unui Eliberator).

Duminică 6 august

1. ÎN RUGĂCIUNE CU POST

a. Arătați cum Daniel, un profet mult onorat de Dumnezeu, nu a considerat că nu ar avea nevoie să studieze scrierile altor profeți. Daniel 9:2; Ieremia 29:10.

Daniel 9:2: „în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuia să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.”

Ieremia 29:10: „Dar iată ce zice Domnul: ‘De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.”

„Împovărat pentru Israel, Daniel a studiat din nou profețiile lui Ieremia.”—Profeți și regi, p. 554 engl. (cap. 45, Întoarcerea celor exilați).

b. Ce trebuie să fim dispuși să facem pentru a înțelege scrierile mesagerilor numiți ai lui Dumnezeu? Daniel 8:27; 9:3; 10:1-3.

Daniel 8:27: „Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.”

Daniel 9:3: „Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.”

Daniel 10:1-3: „În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta şi a priceput vedenia. În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni.”

„Acest test urma să reveleze tăria celor care, cu credință reală, ascultaseră ceea ce credeau ei a fi învățătura cuvântului și a Spiritului lui Dumnezeu. Urma să îi învețe, așa cum doar o experiență putea să o facă, pericolul acceptării teoriilor și interpretărilor oamenilor, în loc de a face Biblia propriul ei interpret. Confuzia și întristarea rezultate din eroarea lor, urma să le ofere copiilor credinței corecția necesară. Ei urma să fie conduși la un studiu mai amănunțit al cuvântului profetic. Ei urma să fie învățați să examineze cu mai multă atenție temelia credinței lor, și să respingă orice nu era întemeiat pe scripturile adevărului, indiferent cât de acceptat [era] de lumea creștină.” —Marea luptă, p. 354 engl. (cap. 19, Lumină prin întuneric).

Luni 7 august

2. DOUĂ MII TREI SUTE DE ZILE

a. Ce a arătat că îngerul Gabriel a venit pentru a-l ilumina pe Daniel cu privire la o explicație a unei viziuni date anterior, pe care profetul nu o înțelesese? Daniel 9:20-23, 26, 27.

Daniel 9:20-23, 26, 27: „Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta şi înţelege vedenia!... 26, 27După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

„Printr-o altă viziune s-a oferit lumină suplimentară asupra evenimentelor viitoare; și la sfârșitul acestei viziuni Daniel a ‚auzit un sfânt vorbind, și un alt sfânt a spus acelui sfânt anume care vorbea: ‚Cât de lungă va fi viziunea?’ Daniel 8:13. Răspunsul care a fost dat, ‚Până [vor trece] două mii trei sute de zile; apoi sanctuarul va fi curățit’ (versetul 14), l-a umplut de uimire. Cu seriozitate, el a căutat semnificația viziunii. El nu putea să înțeleagă relația dintre cei șaptezeci de ani de captivitate, așa cum au fost preziși prin Ieremia, și cei două mii trei sute de ani despre care el îl auzise în viziune pe vizitatorul ceresc declarând că urma să treacă înainte de curățirea sanctuarului lui Dumnezeu. Îngerul Gabriel i-a dat o interpretare parțială; totuși când profetul a auzit cuvintele ‚Viziunea... va fi pentru multe zile,’ el a leșinat.”—Profeți și regi, p. 554 engl. (cap. 45, Întoarcerea celor exilați).

„Gabriel, îngerul al doilea în rang după Fiul lui Dumnezeu, a fost cel care a venit cu mesajul divin la Daniel.”—Hristos, Lumina lumii, p. 234 engl. (cap. 23, Împărăția lui Dumnezeu este aproape).

b. Ce poruncă dată anterior profetului era încă incompletă, și despre ce era explicația neterminată? Daniel 8:16, 14.

Daniel 8:16, 14: „Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile, tâlcuieşte-i vedenia aceasta!”... 14Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!”

„Îngerul fusese trimis la Daniel cu scopul expres de a-i explica punctul pe care el nu reușise să îl înțeleagă în viziunea din capitolul opt, afirmația privitoare la timp —‚până [vor trece] două mii trei sute de zile; atunci sanctuarul va fi curățit.’ ”—Marea luptă, p. 326 engl. (cap. 18, Un reformator american).

„Ca popor, ar trebui să fim studenți serioși ai profeției; nu ar trebui să ne odihnim, până când nu devenim cunoscători cu privire la subiectul sanctuarului, care este prezentat în viziunile lui Daniel și Ioan. Acest subiect aruncă o mare lumină asupra poziției și lucrării noastre prezente, și ne dă dovadă de netăgăduit că Dumnezeu ne-a condus în experiența noastră trecută. El explică dezamăgirea noastră din 1844, arătându-ne că sanctuarul de curățat nu era pământul, așa cum presupuseserăm noi, ci că Hristos a intrat atunci în încăperea preasfântă a sanctuarului ceresc, și că îndeplinește acolo lucrarea finală a slujbei Sale preoțești, ca împlinire a cuvintelor îngerului către profetul Daniel: ‚Până [vor trece] două mii trei sute de zile; apoi sanctuarul va fi curățit.’ ”—Evanghelizarea, p. 222, 223 engl. (cap. 8, Predicând adevărurile distinctive).

Marți 8 august

3. PRINCIPIUL O-ZI-PENTRU-UN-AN

a. Cum trebuie să înțelegem o zi profetică? Ezechiel 4:6; Numeri 14:33, 34.

Ezechiel 4:6: „După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; îţi pun câte o zi pentru fiecare an.”

Numeri 14:33, 34: „Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.”

„O zi în profeție reprezintă pentru un an. Vezi Numeri 14:34. Ezechiel 4:6.”—Profeți și regi, p. 698 engl. (cap. 58, Venirea unui Eliberator).

b. De unde știm că cele 70 de săptămâni din Daniel 9 sunt o parte din cele 2300 zile din Daniel 8, dincolo de motivul prezentat în întrebările de mai sus, și ce trebuia să se împlinească în această perioadă? Daniel 9:24-27.

Daniel 9:24-27: „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” ”

„După ce i-a poruncit lui Daniel să ‚înțeleagă chestiunea și să considere viziunea’, chiar primele cuvinte ale îngerului sunt: ‚Șaptezeci de săptămâni sunt hotărâte poporului tău și Cetății Sfinte.’ Cuvântul tradus aici prin ‚hotărâte’ semnifică literalmente ‚separate’. Șaptezeci de săptămâni, reprezentând 490 de ani, sunt declarate de înger a fi separate, ca aparținând în mod special evreilor. Dar din ce au fost tăiate? Întrucât cele 2300 zile sunt singura perioadă de timp menționată în capitolul 8, ea trebuie să fie perioada din care cele șaptezeci de săptămâni sunt tăiate; cele șaptezeci de săptămâni trebuie, de aceea, să fie o parte din cele 2300 zile, și cele două perioade trebuie să înceapă concomitent. Cele șaptezeci de săptămâni au fost declarate de înger a începe de la darea poruncii pentru restaurarea și construirea Ierusalimului. Dacă data acestei porunci putea fi găsită, atunci punctul de pornire pentru această mare perioadă de 2300 zile ar fi stabilit în mod sigur.”—Marea luptă, p. 326 engl. (cap. 18, Un reformator american) .

„Planul de mântuire avea locul său în sfaturile Celui Infinit din toată veșnicia. Evanghelia este revelația dragostei lui Dumnezeu pentru oameni, și înseamnă tot ce este esențial pentru fericirea și bunăstarea omenirii. Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ este de o importanță imposibil de măsurat, și este scopul special al lui Satan de a o scoate din vedere și minte, pentru ca el să facă eficiente planurile sale înșelătoare de distrugere a celor pentru care a murit Hristos. Este scopul său de a face ca descoperirile oamenilor să fie înălțate deasupra înțelepciunii lui Dumnezeu. Când mintea este captivată de concepțiile și teoriile oamenilor, excluzând înțelepciunea lui Dumnezeu, ea este înfierată de idolatrie. Știința, pe nedrept numită astfel, a fost înălțată deasupra lui Dumnezeu, natura deasupra Făcătorului ei, și cum poate privi Dumnezeu asupra unei asemenea înțelepciuni?”—Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 186 engl. (cap. 24, Știința salvării — întâia între științe).

Miercuri 9 august

4. EXPLICAREA TERMENILOR

a. Cum a fost îndeplinită fraza „pentru a pune capăt păcatelor” sau „jertfelor pentru păcat”, așa cum sugerează originalul? Evrei 9:24-26; 7:26, 27.

Evrei 9:24-26: „Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuși, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt (engl. KJV: „Locul Sfânt”) cu un sânge care nu este al lui, 26fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa.”.

Evrei 7:26, 27: „Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri, care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuşi.”

„Atunci îngerul a spus: ‚El va întări legământul cu mulți pentru o săptămână [șapte ani]. Timp de șapte ani după ce Salvatorul a început slujirea Sa, evanghelia urma să fie predicată în special evreilor; timp de trei ani și jumătate, de către Hristos Însuși, și apoi de către apostoli. ‚La mijlocul săptămânii, El va face să înceteze jertfa și darurile de mâncare.’ Daniel 9:27. În primăvara anului 31 d. Hr., Hristos, adevărata Jertfă, a fost jertfit pe Calvar. Atunci vălul din templu a fost rupt în două, arătând că sacralitatea și semnificația serviciului de jertfe se îndepărtaseră.’—Profeți și regi, p. 699 engl. (cap. 58, Venirea unui Eliberator).

„Cu marele sacrificiu adus pe Calvar s-a sfârșit sistemul de jertfe care indicase, timp de patru mii de ani, spre Mielul lui Dumnezeu. Tipul întâlnise antitipul, și toate sacrificiile și jertfele din sistemul ceremonial urma să înceteze.”—Marea lupt㸠p. 327, 328 engl. (cap. 18, Un reformator american).

b. Cum s-a făcut împăcarea pentru fărădelege? 2 Corinteni 5:19, 20.

2 Corinteni 5:19, 20: „că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”

„Isus a plătit un preț infinit pentru a răscumpăra lumea, și rasa [umană] a fost dată în mâinile Sale; ei au devenit proprietatea Sa. El a sacrificat onoarea Sa, bogățiile Sale și căminul glorios din curțile regale și a devenit fiul lui Iosif și al Mariei. Iosif era unul dintre cei mai umili dintre muncitorii necalificați. Isus a muncit de asemenea; El a trăit o viață de greutăți și trudă. Când a început slujirea Sa, după botezul Său, El a îndurat un post chinuitor de aproape șase săptămâni. Nu doar chinurile foamei ce rodea au fost cele care au făcut suferințele Sale inexprimabil de severe, ci vina păcatelor lumii, care apăsa atât de greu asupra Sa. Cel care nu a cunoscut păcat a fost făcut păcat pentru noi. Cu această povară teribilă a vinei asupra Sa din cauza păcatelor noastre, El a rezistat testului îngrozitor al apetitului, al dragostei de lume și de onoare, și al mândriei etalării care conduce la încumetare. Hristos a suferit aceste trei ispite importante și a biruit în favoarea omului, perfectând pentru el un caracter neprihănit, pentru că El știa că omul nu poate face aceasta de la sine însuși. El știa că în aceste trei puncte Satan urma să asalteze rasa umană. El îl biruise pe Adam, și el intenționa să continue lucrarea sa până când îndeplinea ruina omului. Hristos a intrat în câmp[ul de bătaie] în locul omului pentru a-l birui pe Satan în locul lui, pentru că a văzut că omul nu putea birui el însuși. Hristos a pregătit calea pentru răscumpărarea omului, prin propria Sa viață de suferință, tăgăduire de sine, și sacrificiu de sine, și prin umilirea și moartea Sa finală. El a adus omului ajutor, ca acesta să poată, urmând exemplul lui Hristos, să biruiască pe cont propriu, la fel cum Hristos a biruit pentru el.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 372 engl. (cap. 32, Apel către cei tineri).

Joi 10 august

5. SLUJIREA DIN CER — ÎNCEPUTĂ

a. Cum a fost asigurată neprihănirea veșnică? Naum 1:9.

Naum 1:9: „Ce planuri faceţi voi împotriva Domnului? El le zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.”

„Întregul univers va fi devenit martor la natura și rezultatul păcatului. Și exterminarea completă a acestuia, care la început ar fi adus teamă îngerilor și dezonoare lui Dumnezeu, va răzbuna acum dragostea Sa și va fundamenta onoarea Sa în fața universului de ființe care se delectează în a face voia Sa, și în a căror inimă este legea Sa. Răul nu se va mai manifesta din nou. Cuvântul lui Dumnezeu spune: ‚Nenorocirea nu va veni a doua oară’ (Naum 1:9). Legea lui Dumnezeu, despre care Satan a prezentat reproșul că e un jug de sclavie, va fi onorată ca legea libertății.”—Marea luptă, p. 504 engl. (cap. 29, Originea răului).

„Orice putem face noi înșine este mânjit de păcat. Însă Fiul lui Dumnezeu‚ S-a arătat pentru a îndepărta păcatele noastre; și în El nu este niciun păcat.’ Păcatul este definit ca ‚încălcarea legii.’ (1 Ioan 3:5, 4). Însă Hristos a fost ascultător de fiecare cerință a legii. El a spus despre Sine însuși: ‚Îmi place să fac voia Ta, O, Dumnezeul Meu; da, legea Ta este înăuntrul inimii mele.’ (Psalmi 40:8). Când era pe pământ, El a spus ucenicilor Săi: ‚Am păzit poruncile Tatălui Meu.’ (Ioan 15:10). Prin ascultarea Sa perfectă, El a făcut posibil pentru fiecare ființă umană să asculte de poruncile lui Dumnezeu. Când ne supunem lui Hristos, inima este unită cu inima Sa, voința este cufundată în voința Sa, mintea devine una cu mintea Sa, gândurile sunt aduse în captivitatea Lui; noi trăim viața Sa. Aceasta înseamnă să fii îmbrăcat cu haina neprihănirii Sale.” —Parabolele Domnului, p. 311, 312 engl. (cap. 24, Fără haina de nuntă).

b. Înainte ca sanctuarul pământesc să își poată începe slujirea, tabernacolul trebuia să fie uns (Exodul 40:9). Ce a trebuit să sufere Isus înainte ca cele 70 de săptămâni să se încheie pentru a începe slujirea în sanctuarul ceresc? Daniel 9:24; Matei 3:13-17; Ioan 19:28-30; Evrei 8:1-5; 9:8, 9.

Daniel 9:24: „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.”

Matei 3:13-17: „Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci, Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Ioan 19:28-30: „După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură. Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.”

Evrei 8:1-5: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt (engl. KJV: „slujitor al sanctuarului”) și al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri și jertfe. De aceea era de trebuință ca și celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. Ei fac o slujbă, care este chipul și umbra lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte”.”

Evrei 9:8, 9: „Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui.”

Vineri 11 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce tăgăduire de sine ar trebui să fim dispuși să exercităm pentru a înțelege profețiile importante pentru timpul nostru?

2. De unde știm că profețiile din Daniel 9 sunt în mod clar în legătură cu Daniel capitolul 8 și în special cu explicația versetului 14?

3. Când studiem profețiile, ce avem nevoie să realizăm despre perioadele de timp?

4. Explicați câteva lucruri care trebuia să se întâmple în timpul perioadei de timp de 70 de săptămâni.

5. Ce trebuia să se întâmple înainte ca Isus să-Și poată începe slujirea Sa cerească?