Lecția 7. Două legăminte

TEXT DE MEMORAT: „Prin faptul că zice: ‚Un nou legământ’, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.” (Evrei 8:13).

„După cum Biblia ne prezintă două legi — una neschimbătoare și veșnică, iar cealaltă trecătoare, provizorie — tot astfel sunt două legăminte.” — Patriarhi şi Profeți, p. 370 (cap. 32).

Studiu recomandat: Patriarhi şi profeți, p. 363-373 (cap. 32: Legea şi legămintele).

Duminică 11 februarie

1. LEGEA VEȘNICĂ A LUI DUMNEZEU

a. Care era obiectul principal din interiorul chivotului legământului și ce însemna acesta? Exodul 25:16; 26:33, 34; 31:18; Psalmi 85:10.

Exodul 25:16: „Să pui în chivot mărturia pe care ți-o voi da.”

Exodul 26:33-34: „Să atârni perdeaua de copci, şi în dosul perdelei să vâri chivotul mărturiei: perdeaua să facă despărțirea între Locul Sfânt şi Locul Preasfânt. Să pui capacul ispăşirii pe chivotul mărturiei, în Locul Preasfânt.”

Exodul 31:18: „Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.”

Psalmi 85:10: „Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.”

„Legea lui Dumnezeu, cuprinsă în chivot, era marea regulă a neprihănirii și a judecății. Legea îl osândea la moarte pe cel ce o călca, dar deasupra Legii era tronul milei, pe care se descoperea prezența lui Dumnezeu și de unde, în virtutea ispășirii, păcătosului care se pocăia îi era acordată iertarea.” — Patriarhi şi Profeți, p. 349 (cap. 30: Cortul şi serviciile lui).

„La data creării lor, Adam și Eva aveau cunoștință de Legea lui Dumnezeu; ei cunoșteau cerințele pe care ea le avea de la ei; preceptele ei erau scrise în inimile lor. Când omul a decăzut prin călcarea Legii, aceasta nu a fost schimbată, ci a fost rânduit un sistem de îndreptare a lucrurilor, care să-l aducă pe om înapoi, la ascultare. A fost dată făgăduința unui Mântuitor, și jertfele rânduite a fi aduse arătau spre moartea Domnului Hristos, ca fiind Marea Jertfă pentru păcat.” — Patriarhi şi Profeți, p. 363 (cap. 32: Legea şi legămintele).

b. Ce a spus Hristos despre jurisdicția Legii lui Dumnezeu? Matei 5:17–19.

Matei 5:17-19: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăța pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor.”

„În timp ce mulți ziceau în inima lor că El a venit să înlăture Legea, printr-o vorbire limpede, Isus, le-a descoperit atitudinea Sa față de rânduielile dumnezeiești. „Să nu credeți”, zicea El, „că am venit să stric Legea sau Proorocii”.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 47 (cap. 3: Spiritualitatea Legii).

Luni 12 februarie

2. ADEVĂRATA FERICIRE

a. Care e legătura dintre ascultare și fericire? Psalmi 1:1, 2; Proverbe 6:23; 13:13.

Psalmi 1:1-2: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!”

Proverbe 6:23: „Căci sfatul este o candelă, învățătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieții.”

Proverbe 13:13: „Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit.”

„Creatorul oamenilor, Dătătorul Legii, este Cel care declară că nu are de gând să înlăture preceptele ei. Tot ce este în natură, de la firicelul de praf, care plutește în raza de soare, și până la lumile de sus, totul este sub lege. Și de ascultarea de aceste legi depinde ordinea și armonia în lumea naturală. Tot așa, sunt mari principii de neprihănire, care cârmuiesc viața tuturor ființelor inteligente, și bunul mers al universului depinde de ascultarea de aceste principii. Legea lui Dumnezeu exista înainte ca pământul acesta să fi fost chemat la viață. Îngerii se conduc după principiile ei și, pentru ca pământul să fie în armonie cu cerul, și omul trebuie să asculte de legile dumnezeiești. Domnul Hristos i-a făcut cunoscut omului în Eden învățăturile Legii, ‚atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie.’ (Iov 38:7). Misiunea Domnului Hristos pe pământ a fost nu de a desființa Legea, ci, prin harul Său, de a-l aduce pe om înapoi, la ascultare de învățămintele ei.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 48 (cap. 3: Spiritualitatea Legii).

b. După ce am păcătuit, putem să ne supunem legii morale a lui Dumnezeu din cele Zece Porunci în propria noastră putere – și de ce, sau de ce nu? Romani 8:3, 4.

Romani 8:3-4: „Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.”

„Apostolul Pavel arată lămurit legătura dintre credință și Lege în cadrul noului legământ. El zice: ‚Fiindcă suntem îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos’. ‚Deci, prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum, noi întărim Legea.’ ‚Căci lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere’ — ea nu putea să-l îndreptățească pe om, pentru că, în natura sa păcătoasă, el nu putea să țină Legea — ‚Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului’. ” — Patriarhi şi Profeți, p. 373 (cap. 32: Legea şi legămintele).

„Pentru Adam a fost posibil, înainte de căderea sa în păcat, să-și formeze un caracter drept prin ascultare de legea lui Dumnezeu. Dar el a dat greș în a face aceasta și, prin păcatul său, natura noastră este decăzută, iar prin noi înșine nu putem ajunge neprihăniți. Deoarece suntem păcătoși, nesfinți, nu putem păzi în mod desăvârșit legea cea sfântă a lui Dumnezeu. Noi nu avem o neprihănire a noastră, cu care să facem față, să răspundem cerințelor legii lui Dumnezeu.” — Calea către Hristos, p. 62 (cap. 7: Dovada adevăratei ucenicii).

„Suntem în totul lipsiți de putere pentru a putea scăpa din prinsoarea lui Satan; dar Dumnezeu a stabilit o cale de scăpare. Fiul Celui PreaÎnalt are putere să lupte pentru noi, ca ‚noi, … prin Acela care ne-a iubit’, să putem fi ‚mai mult decât biruitori’.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 740 (subcap. Caracterul lui Dumnezeu descoperit în Hristos).

Marți 13 februarie

3. ASCULTAREA DESĂVÂRȘITĂ SUB NOUL LEGĂMÂNT

a. Cum putem arăta ascultarea desăvârșită de legea lui Dumnezeu? Romani 3:31; 1:16, 17.

Romani 3:31: „Deci prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.”

Romani 1:16-17: „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credință şi care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.”.”

„Condiția dobândirii vieții veșnice este astăzi exact aceeași care a fost dintotdeauna: aceeași care a fost în grădina Edenului înainte de căderea primilor noștri părinți: perfectă ascultare de legea lui Dumnezeu, o desăvârșită neprihănire. Dacă viața veșnică s-ar acorda în alte condiții, care să ceară păcătosului mai puțin decât aceasta, atunci fericirea întregului Univers ar fi în primejdie. Atunci calea pentru păcat ar fi liberă, cu tot cortegiul lui de vaiuri și mizerie, care ar rămâne veșnice...

Dar Domnul Hristos a găsit o cale de scăpare pentru noi. El a trăit pe pământ în mijlocul încercărilor și ispitelor, așa cum trebuie să trăim și noi. El a trăit o viață fără păcat. A murit pentru noi și acum Se oferă să ia păcatele noastre și să ne dea în schimb neprihănirea Sa. Dacă te predai Lui și-L primești ca Mântuitor personal, atunci, oricât de păcătoasă a fost viața ta, ești socotit neprihănit de dragul Său. Caracterul Domnului Hristos este pus atunci în locul caracterului tău, și ești acceptat înaintea lui Dumnezeu ca și când n-ai fi păcătuit niciodată.

Mai mult decât atât, Domnul Hristos schimbă inima. El locuiește prin credință în inima ta. Trebuie să păstrezi această legătură cu Hristos prin credință și printr-o continuă consacrare a voinței tale Lui și, atâta vreme cât faci acest lucru, El va lucra în tine și voința și înfăptuirea, după buna Sa găsire cu cale. Astfel poți spune: ‚Viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine’. (Galateni 2:20). De aceea spunea Domnul Hristos ucenicilor Săi: ‚Fiindcă nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi’. (Matei 10:20). Atunci, având pe Hristos lucrând în tine, vei da pe față același spirit și vei face aceleași fapte bune: fapte ale neprihănirii și ascultării.” — Calea către Hristos, p. 62 (cap. 7: Dovada adevăratei ucenicii).

b. Care este asigurarea lui Dumnezeu potrivit noului legământ? Evrei 8:10; Ieremia 31:33, 34.

Evrei 8:10: „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”

Ieremia 31:33-34: „Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, ci toți Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”

„Lucrarea pe care Creștinismul este menit să o realizeze în lume nu este aceea de a minimaliza legea lui Dumnezeu, de a diminua demnitatea ei sacră, nici chiar în cel mai mic grad, ci de a scrie acea lege în minte și inimă. Când legea lui Dumnezeu este astfel implantată în sufletul credinciosului, el se apropie de viața veșnică prin meritele lui Isus.” — Fii şi Fiice ale lui Dumnezeu, p. 50 (13 februarie).

„Noul legământ a fost întemeiat pe ‚făgăduințe mai bune’ — făgăduința iertării păcatelor și a harului lui Dumnezeu care să înnoiască inima și să o aducă în armonie cu principiile Legii lui Dumnezeu.” — Patriarhi şi Profeți, p. 372 (cap. 32: Legea şi legămintele).

Miercuri 14 februarie

4. LEGEA LUI DUMNEZEU ÎN INIMĂ

a. Când este scrisă legea lui Dumnezeu în inima credincioșilor? Romani 5:1–5.

Romani 5:1-5: „Deci fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.”

„Aceeași Lege care a fost săpată pe tablele de piatră este scrisă de Duhul Sfânt pe tablele inimii. În loc să încercăm să realizăm propria noastră neprihănire, noi primim neprihănirea Domnului Hristos. Sângele Său face ispășire pentru păcatele noastre. Ascultarea Lui este primită ca fiind a noastră. Atunci, inima renăscută prin Duhul Sfânt va aduce ‚roadele Duhului’. Prin harul lui Hristos, vom trăi în ascultare de Legea lui Dumnezeu, scrisă acum în inimile noastre. Având Duhul lui Hristos, vom umbla așa cum a umblat El. Prin profet, El declară despre Sine: ‚Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Și Legea Ta este în fundul inimii mele’. (Psalmii 40:8). Iar când era în mijlocul oamenilor, El a spus: ‚ Tatăl Meu nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut’. (Ioan 8, 29.).” — Patriarhi şi Profeți, p. 372 (cap. 32: Legea şi legămintele).

b. Ce promisiuni minunate ne sunt oferite în cadrul noului legământ? Evrei 8:11, 12.

Evrei 8:11-12: „Şi nu vor mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, căci toți Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.”

„Mai înainte ca pârâul să devină curat, trebuie curățit izvorul inimii. Acela care încearcă să ajungă la cer prin faptele lui de păzire a legii încearcă o imposibilitate. Nu este nicio siguranță pentru acela care are o religie legalistă, o formă de evlavie. Viața de creștin nu este o modificare sau o îmbunătățire a celei vechi, ci o transformare a firii. Se produce moartea față de eu și față de păcat și o viață cu totul nouă. Schimbarea aceasta nu se poate produce, decât prin lucrarea puternică a Duhului Sfânt.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 172 (cap. 17: Nicodim).

„Binecuvântările noului legământ se bazează doar pe îndurare în iertarea nelegiuirii și a păcatelor. Domnul spune: Voi face așa și așa tuturor celor care se întorc la Mine, părăsind răul și alegând binele.... [Evrei 8:12 citat]. Toți cei care își smeresc inimile, mărturisindu-și păcatele, vor găsi milă, har și asigurare.

A încetat, oare, Dumnezeu să mai fie drept, arătând milă față de păcătos? A dezonorat El legea Sa sfântă și de acum înainte va trece peste încălcarea ei? Dumnezeu este adevărat. El nu Se schimbă. Condițiile mântuirii sunt mereu aceleași. Viața, viața veșnică, este pentru toți cei care vor asculta legea lui Dumnezeu. Ascultarea desăvârșită, manifestată în gând, cuvânt și faptă, este la fel de esențială acum ca atunci când avocatul L-a întrebat pe Hristos: ‚Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?’ Isus i-a spus: ‚Ce este scris în lege? Cum citești?... fă aceasta și vei trăi’ (Luca 10:25–28).” — That I May Know Him, p. 299 (20 octombrie).

Joi 15 februarie

5. PĂSTRĂTORI AI LEGII LUI DUMNEZEU

a. Ce este scris despre poporul lui Dumnezeu din timpul soliei celui de-al treilea înger? Apocalipsa 12:17; 14:12.

Apocalipsa 12:17: „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi țin mărturia lui Isus Hristos.”

Apocalipsa 14:12: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credința lui Isus.”

„Sub noul legământ, condițiile prin care se poate dobândi viața veșnică sunt aceleași ca și în vechiul – ascultare desăvârșită... În legământul cel nou și mai bun, Hristos a împlinit legea pentru călcătorii legii, dacă ei Îl primesc pe El prin credință ca Mântuitor personal... Mila și iertarea sunt răsplata tuturor celor care vin la Hristos încrezându-se în meritele Sale pentru a îndepărta păcatele lor. În legământul îmbunătățit suntem curățiți de păcat prin sângele lui Hristos... Este cu neputință ca un păcătos să ispășească un păcat. Puterea se află în darul gratuit al lui Hristos, o promisiune apreciată doar de cei care sunt conștienți de păcatele lor și care își părăsesc păcatele și își predau sufletele neputincioase lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatele. El va pune în inimile lor Legea Sa desăvârșită, care este ‚sfântă, dreaptă și bună’ (Romani 7:12).” — That I May Know Him, p. 299 (20 octombrie).

b. Pe baza promisiunilor noului legământ, cine face cu adevărat parte din poporul lui Dumnezeu în aceste ultime zile? Evrei 8:10; Isaia 51:7, 8.

Evrei 8:10: „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”

Isaia 51:7-8: „Ascultați-Mă, voi care cunoaşteți neprihănirea, popor care ai în inimă legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor şi nu tremura de ocările lor. Căci îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.”

„Piedica cea mare în primirea și vestirea adevărului este faptul că aceasta implică neplăceri și batjocură. Acesta este singurul argument împotriva adevărului, pe care apărătorii lui nu l-au putut contrazice. Dar lucrul acesta nu i-a făcut pe adevărații urmași ai lui Hristos să se clatine. Ei nu așteaptă ca adevărul să devină popular. Fiind convinși de datoria lor, ei primesc de bunăvoie crucea …

Trebuie să alegem dreptatea, pentru că este drept, și să lăsăm urmările pe seama lui Dumnezeu. Bărbaților de principiu, de credință și de curaj, lumea le este în mare măsură îndatorată pentru reformele ei mari. Prin astfel de oameni trebuie dusă mai departe lucrarea de reformă pentru timpul acesta.” — Tragedia Veacurilor, p. 460 (cap. 26: O lucrare de reformă).

Vineri 16 februarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce au fost puse cele Zece Porunci în locul preasfânt al chivotului?

2. Ce obicei îmi va spori enorm fericirea în viață?

3. Numai cum pot cultiva și dezvolta un astfel de obicei?

4. Descrieți cel mai mare miracol al puterii creatoare a lui Dumnezeu în favoarea noastră.

5. Cum va deosebi experiența noului legământ rămășița finală a poporului lui Dumnezeu?