Lecția 7. Profeția în folosul nostru

Text de memorat: „Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.” (2 Petru 1:19)

„Acceptând a treia solie îngerească, noi nu ne ținem de fabule, ci de ‘Cuvântul prorociei’. Acum trăim în deplina strălucire a luminii adevărului biblic.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 592 (cap. 60 – Societățile de tractate).

Studiu recomandat: Solii alese, vol. 1, pp. 15–23 (cap. 1, Inspiraţia scriitorilor-profeţi).

Duminică 11 august

1. CREDINȚĂ, NU FABULE

a. De ce a fost Petru capabil să confirme divinitatea Domnului Isus Hristos? Matei 17:1-7.

Matei 17:1-7: „După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El. Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.” Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!”

„Pe munte, era reprezentată în miniatură Împărăția viitoare a slavei — Hristos împăratul, Moise ca reprezentant al sfinților înviați, iar Ilie, al celor proslăviți.

Ucenicii nu înțeleg încă lucrurile din fața lor; dar se bucură că Învățătorul, plin de răbdare, umil și blând, care a umblat pe pământ ca un străin fără ajutor, este onorat de ființele favorizate din cer.” – Hristos, Lumina lumii, p. 422 (cap. 46 – Schimbarea la față).

„Noaptea întreagă fusese petrecută pe munte; la răsăritul soarelui, Isus și ucenicii au coborât în câmpie. Absorbiți de gânduri, ucenicii erau înspăimântați și tăcuți. Nici Petru nu era în stare să spună vreun cuvânt.” – Ibid., p. 426 (cap. 47 — Servire).

b. Ce a putut Petru să declare cu încredere — și cum ar trebui noi, prin credință, să repetăm exemplul său curajos? 2 Petru 1:16–18.

2 Petru 1:16-18: „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.”

„Nicio minciună nu vine din adevăr. Dacă urmăm fabulele meşteşugit alcătuite, ne unim cu forțele vrăjmașului împotriva lui Dumnezeu și a lui Hristos…

Fiecare formă a răului așteaptă oportunitatea de a ne asalta. Lingușirea, corupția, îndemnurile, promisiunile de înălțare minunată, vor fi folosite cu cea mai mare asiduitate.

Ce fac slujitorii lui Dumnezeu pentru a ridica bariera unui ‘Așa zice Domnul’ împotriva acestui rău?” — Solii alese, vol. 1, p. 194 engl. (cap.24, Alfa şi Omega).

Luni 12 august

2. IMPACTUL PROFEȚIEI

a. Când confuzia abundă, pentru ce putem fi recunoscători, așa cum ne arată felul în care Domnul Hristos a adus speranță ucenicilor dezamăgiți pe drumul către Emaus? Luca 24:15–21, 27, 32; 2 Petru 1:19.

Luca 24:15-21, 27, 32: „Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” „Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit? Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri... 27Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El... 32Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

2 Petru 1:19: „Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.”

„Inimile ucenicilor [pe calea către Emaus] s-au trezit, credința s-a aprins. Ei erau ‘născuți din nou la o nădejde vie’, chiar înainte ca Isus să li Se descopere. Planul Lui era să le lumineze înțelegerea și să le prindă credința de ‘Cuvântul sigur al profeției’. El dorea ca adevărul să prindă rădăcini puternice în mintea lor, nu numai pentru că era susținut de mărturia Sa personală, ci datorită dovezilor neîndoielnice prezentate de simbolurile și umbrele legii tipice și de către profețiile Vechiului Testament. Trebuia ca urmașii lui Hristos să aibă o credință inteligentă nu numai pentru ei, ci și pentru a putea duce lumii cunoștința despre Hristos. Și, ca prim pas în răspândirea acestei cunoștințe, Isus i-a îndreptat pe ucenici către ‚Moise și toți prorocii’. Aceasta era mărturia dată de Mântuitorul înviat cu privire la valoarea și importanța Scripturilor Vechiului Testament.” – Tragedia veacurilor, p. 349 (cap. 19 – Lumină prin întuneric).

„Este planul Lui [Dumnezeu] ca aceia care sunt părtași la această mare mântuire prin Isus Hristos să fie misionarii Săi… Oamenii trebuie să fie avertizați să se pregătească pentru judecata care vine. Celor care au ascultat numai fabule, povești, Dumnezeu vrea să le dea o ocazie să audă cuvântul sigur al profeției, la care bine fac să ia seama ca la o lumina care strălucește într-un loc întunecos. El va prezenta cuvântul sigur al adevărului spre a fi înțeles de toți cei care vor să ia seama la el; toți pot să pună în contrast adevărul cu poveștile prezentate lor de oamenii care pretind că înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu și că sunt calificați să-i instruiască pe cei din întuneric.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pp. 631, 632 (cap. 78 – Cauza în Vermont).

b. Numiți un avertisment al lui Pavel către Timotei, care este foarte relevant și astăzi. 1 Timotei 6:20, 21.

1 Timotei 6:20, 21: „Timoteie, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii, şi au rătăcit cu privire la credinţă. Harul să fie cu voi! Amin.”

„Același spirit al idolatriei păgâne este în floare și astăzi, deși, sub influența științei și a educației, a luat astăzi o formă mai rafinată și mai atrăgătoare. Fiecare zi adaugă dovezi dureroase că acea credință în cuvântul cel sigur al profeției scade repede, iar în locul acesteia superstiția și vrăjitoria satanică iau în stăpânire mintea oamenilor.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 192 (cap. 20 – Să consultăm pe medicii spiritiști?).

Marți 13 august

3. O ANCORĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU

a. Cum putem distinge profeția autentică drept o ancoră, un stâlp de bază al credinței creștine? Amos 3:7; 2 Petru 1:20, 21.

Amos 3:7: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.”

2 Petru 1:20, 21: „Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

„Mulți, foarte mulți pun la îndoială autenticitatea și adevărul Scripturilor. Motivele omenești și închipuirile inimii omenești răstălmăcesc inspirația Cuvântului lui Dumnezeu și ceea ce trebuie să fie primit ca sigur, este învăluit într-un nor de misticism. Nimic nu este întemeiat în mod clar și limpede, pe o temelie solidă. Acest fapt este unul din semnele deosebite ale zilelor din urmă.” — Solii alese, vol. 1, p. 15 engl. (cap. 1, Inspiraţia scriitorilor-profeţi).

„Sunt oameni care se străduiesc să fie originali, care se cred mai înțelepți decât ce stă scris; de aceea, înțelepciunea lor este o nebunie. Ei descoperă lucruri minunate în avans, idei care relevă faptul că sunt cu mult în urmă în înțelegerea voinței și scopurilor divine ale lui Dumnezeu. Căutând să deslușească, să tălmăcească tainele ascunse din veșnicii față de omul muritor, ei sunt ca un om care se zbate în mocirlă, nefiind capabil să scape de acolo, dar care le spune altora cum să iasă din mocirla în care se găsesc și ei înșiși. Aceasta este o reprezentare potrivită pentru oamenii care se apucă să corecteze erorile Bibliei. Nici un om nu poate îmbunătăți Biblia, sugerând ceea ce a vrut să spună sau ar fi trebuit să spună Domnul.

Unii ne privesc grav și spun: ‘Nu crezi că s-ar fi putut strecura vreo greșeală la transcriere sau la traducere?’ Acest fapt este probabil, însă mintea care este atât de îngustă încât va ezita și se va împiedica de această posibilitate sau probabilitate, va fi la fel de gata să se împiedice de tainele Cuvântului inspirat, deoarece mintea aceasta slabă nu poate distinge planurile lui Dumnezeu.” – Ibid., p. 16.

„Domnul vorbește ființelor omenești într-un limbaj imperfect, pentru ca simțurile degenerate, percepția pământească, greoaie a ființelor pământești, să poată înțelege cuvintele Sale. Astfel se dovedește condescendenţa lui Dumnezeu. El întâmpină ființele omenești decăzute acolo unde se află ele. Biblia, desăvârșită în simplitatea ei, nu este echivalentul mărețelor idei ale lui Dumnezeu, pentru că ideile infinite nu pot fi redate perfect prin mijloacele mărginite ale gândirii omenești. În loc ca exprimările Bibliei să fie exagerate, așa cum susțin mulți oameni, expresiile puternice pălesc înaintea măreției gândurilor, deși pana scriitorului a ales limbajul cel mai expresiv prin care să redea adevărurile educației mai înalte.” – Ibid., p. 22.

„Când oamenii îndrăznesc să critice Cuvântul lui Dumnezeu, ei se aventurează pe un pământ sacru, sfânt, și ar fi mai bine să se teamă, să tremure și  să-și ascundă înțelepciunea ca pe o nebunie. Dumnezeu nu a delegat pe nimeni să pronunțe vreo judecată asupra Cuvântului Său, selectând unele lucruri ca fiind inspirate și discreditând pe altele ca fiind neinspirate.” – Ibid., p. 23.

Miercuri 14 august

4. PREVEDERILE LUI DUMNEZEU PENTRU COPIII SĂI

a. Descrieți o situație gravă întâlnită frecvent astăzi — și cum ar trebui să o abordăm. 2 Petru 2:1–3; 1 Timotei 4:1, 2; Deuteronomul 6:24, 25.

2 Petru 2:1-3: „În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.”

1 Timotei 4:1, 2: „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.”

Deuteronomul 6:24, 25: „Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să fim întotdeauna fericiţi şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi. Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.”

„Niciodată, niciodată nu a fost un timp când adevărul va suferi mai mult din cauza faptului că este reprezentat greșit, desconsiderat și degradat prin dezbaterile pervertite ale oamenilor, decât are de suferit în aceste zile din urmă. Unii au venit cu masa lor eterogenă de erezii pe care le reprezintă ca fiind învățături pentru popor. Oamenii sunt fermecați de unele idei noi și ciudate şi nu sunt înțelepţi în experiența de a discerne caracterul ideilor pe care oamenii le pot prezenta în așa fel încât să pară a fi ceva important. Însă, a spune că este foarte importantă și a o lega de cuvintele învățăturii lui Dumnezeu, nu face ca aceasta să fie adevăr…

Trebuie să ascultăm glasul lui Dumnezeu din Cuvântul Său descoperit, cuvântul sigur al profeției. Cei care se vor lăuda, căutând să facă ceva extraordinar, ar face mai bine să ajungă la o minte sănătoasă.” — The SDA Bible Commentary [E. G. White Comments], vol. 6, pp. 1064, 1065 (cap. referitor la Fapte 20).

„Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reforme care durează. Noi trebuie să prezentăm lumii, în mod clar și distinct, nevoia ascultării de această lege. Ascultarea de Legea lui Dumnezeu constituie cel mai puternic imbold către hărnicie, economie, credincioșie și legături drepte între oameni… Aceia care ascultă cu sârguință de glasul Domnului și țin cu bucurie poruncile Lui vor fi în numărul celor care Îl vor vedea pe Dumnezeu.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 199 (cap. 32 – Lucrarea pentru timpul prezent).

b. Ce exemple biblice citează Petru pentru a arăta nevoia – și certitudinea – eliberării pline de har a lui Dumnezeu pentru cei care Îl iubesc și se tem de El? 2 Petru 2:4–8.

2 Petru 2:4-8: „Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi; dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite)”

„Poporul lui Dumnezeu, expus puterii înșelătoare și răutății neadormite a prințului întunericului și în conflict cu toate forțele răului, este asigurat de paza neîncetată a îngerilor cerești. Această asigurare nu este dată fără să fie nevoie. Dacă Dumnezeu a dat copiilor Săi făgăduința harului și a protecției Sale, acest lucru se datorează faptului că aceștia au de întâmpinat agenți puternici ai răului — agenți numeroși, hotărâți, neobosiți, a căror răutate nu poate fi în siguranţă trecută cu vederea sau ignorată de nimeni.” – Tragedia veacurilor, p. 513 (cap. 31 – Lucrarea duhurilor rele).

Joi 15 august

5. PREȚUINDU-L PE IZBĂVITORUL NOSTRU

a. Care este cea mai valoroasă izbăvire pe care ne-o oferă Dumnezeu? 2 Petru 2:9 p.p.; 1 Corinteni 10:13; Psalmii 50:15.

2 Petru 2:9 (prima parte): „înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici...”

1 Corinteni 10:13: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”

Psalmii 50:15: „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

„Dumnezeu îi va apăra pe toți aceia care merg pe cărarea ascultării; dar, dacă te depărtezi de ea, ajungi pe terenul lui Satan. Acolo cădem cu siguranță. Mântuitorul ne-a dat porunca aceasta: ‘Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.’ (Marcu 14:38). Meditația și rugăciunea ne vor feri de a ne arunca de bunăvoie în calea primejdiei și, în felul acesta, vom fi scăpați de multe înfrângeri.

Cu toate acestea, nu ar trebui să ne pierdem curajul atunci când suntem atacați de ispită. Adesea, când ajungem într-o încercare, ne îndoim că Duhul Sfânt ne-a condus până acolo. Dar Duhul L-a condus pe Isus în pustie, ca să fie ispitit de Satan. Când ne duce într-o încercare, Dumnezeu are un plan de îndeplinit pentru binele nostru. Isus nu S-a încrezut cu îngâmfare în făgăduințele lui Dumnezeu, mergând fără să fie nevoie în ispită, nici nu S-a lăsat pradă descurajării când a venit ispita asupra Lui. Nici noi să nu facem altfel.” – Hristos, Lumina lumii, p. 126 (cap. 13 – Biruința).

„Ispita nu înseamnă păcat. Isus a fost sfânt și curat; și cu toate acestea, a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar cu o putere și o tărie pe care omul nu va fi niciodată chemat să le îndure. În rezistența Sa plină de succes, El ne-a lăsat un exemplu strălucit, pentru ca și noi să călcăm pe urmele Lui. Dacă ne încredem în noi înșine sau în neprihănirea noastră, vom fi lăsați să cădem sub puterea ispitei; dar dacă privim la Isus și ne încredem în El, chemăm în ajutorul nostru o putere care a biruit pe vrăjmaș pe câmpul de bătaie, și cu fiecare ispitire, El va găsi o cale de scăpare. Când Satan vine ca un potop, noi trebuie să întâmpinăm ispitirile sale cu sabia Duhului și Isus va fi ajutorul nostru și va ridica pentru noi un steag împotriva lui. Tatăl minciunii se clatină și tremură atunci când adevărul lui Dumnezeu, care este o putere ce arde, îi este spus în față.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 426 (cap. 48 – Afacerile și religia).

Vineri 16 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum mă poate ajuta înțelegerea profețiilor biblice în zilele ce vor veni?

2. De ce a împărtășit Isus profeția cu ucenicii pe drumul spre Emaus?

3. În ce moduri caută Satan să ne slăbească încrederea în Scriptură?

4. De ce este atât de important să ne agățăm cu putere de Cuvintele Inspirației?

5. Când suntem asaltați de ispită, cum ar trebui să acționăm?