Lecții din cartea Faptele Apostolilor (II)

Lecția 8. Lucrare misionară altruistă

Text de memorat: „Nu am poftit argintul sau aurul sau hainele nimănui. Da, voi înșivă știți, că aceste mâini au slujit nevoilor mele, și celor care erau împreună cu mine. V-am arătat toate lucrurile; că, muncind astfel, ar trebui să susțineți pe cei slabi și să vă amintiți cuvintele Domnului Isus, cum El a spus: Este mai binecuvântat a da decât a primi.” (Fapte 20:33-35 engl. KJV, rom. BTF.)

„Nu doar cu cuvintele noastre ar trebui să le vorbim oamenilor, ci orice ține de persoana noastră ar trebui să fie o predică pentru ei.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 618 engl. (cap. 76, Manierele și îmbrăcămintea predicatorilor).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 296, 297 engl. (cap. 28, Zile de trudă și încercare), p. 389-407 engl. (cap. 37, Ultima călătoria a lui Pavel la Ierusalim; cap. 38, Pavel prizonier).

Duminică 15 august

1. UN MIRACOL DE LA DUMNEZEU

a. După Efes, unde a mers Pavel? Fapte 20:1-5.

Fapte 20:1-5: „Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici și, după ce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună de la ei și a plecat în Macedonia. A străbătut ținutul acesta și a dat ucenicilor o mulțime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum și Tihic și Trofim, care erau din Asia. Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa.”

b. Ce s-a întâmplat sâmbătă seara când Pavel era în Troa, în timp ce predica într-o cameră de sus cu multe lumini? Fapte 20:6-12.

Fapte 20:6-12: „Iar noi, după zilele Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat șapte zile. În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții. În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea și a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în brațe și a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.”

„În ultima seara a șederii lui [Pavel], frații ‚s-au strâns împreună să frângă pâinea’. Faptul că iubitul lor învățător era pe punctul de a pleca strânsese laolaltă o grupă mai mare decât de obicei. Ei s-au strâns într-o ‚cameră de sus’ la etajul al treilea. Acolo, în fervența dragostei și a grijii lui pentru ei, apostolul a predicat până la miezul nopții.

În una din ferestrele deschise stătea un tânăr pe nume Eutih. În această poziție periculoasă el a adormit și a căzut în curtea de jos. Dintr-odată totul era într-o stare de alarmă și confuzie. Tânărul a fost ridicat de jos mort, și mulți s-au adunat în jurul lui cu strigăte și plânset. Însă Pavel, trecând prin mijlocul grupului de oameni înspăimântați, l-a îmbrățișat și a înălțat o rugăciune fierbinte ca Dumnezeu să îl aducă din nou la viață pe cel mort. Cererea sa a fost ascultată.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 391 engl. (cap. 37, Ultima călătorie a lui Pavel la Ierusalim).

Luni 16 august

2. PORNIT ÎNTR-O MISIUNE PENTRU HRISTOS

a. De ce s-a separat Pavel pentru un scurt timp de tovarășii săi de călătorie? Fapte 20:13.

Fapte 20:13: „Iar noi ne-am dus înainte la corabie și am navigat spre Asos, vrând să îl luăm de acolo pe Pavel; fiindcă astfel rânduise el, el însuși gândindu-se să meargă pe jos.”

„Vaporul pe care urma să își continue Pavel și tovarășii săi călătoria era pe punctul de a pleca, și frații s-au grăbit să se îmbarce. Totuși, apostolul însuși a ales să ia ruta cea mai scurtă pe uscat între Troa și Assos, întâlninduși tovarășii în orașul de pe urmă. Aceasta i-a oferit un scurt timp pentru meditație și rugăciune. Dificultățile și pericolele care erau în legătură cu venirea sa la Ierusalim, atitudinea bisericii de acolo față de el și lucrarea sa, precum și condiția bisericilor și interesele lucrării evangheliei din alte câmpuri erau subiectele gândurilor sale serioase, pline de preocupare, și el a folosit avantajul acestei ocazii speciale pentru a-L căuta pe Dumnezeu pentru putere și călăuzire.”— Istoria faptelor apostolilor, p. 391 engl. (cap. 37, Ultima călătorie a lui Pavel la Ierusalim).

b. Încotro se îndrepta Pavel — și ce a făcut el pe drum? Fapte 20:14-17.

Fapte 20:14-17: „Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii. Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii Bisericii.”

c. Ce mesaj solemn a avut Pavel pentru efeseni? Fapte 20:18-27.

Fapte 20:18-27: „Când au venit la el, le-a zis: „Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case și să vestesc iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. Și acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. Și acum, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.”

„Pavel nu intenționase să dea această mărturie; însă, în timp ce el vorbea, Spiritul Inspirației a venit asupra lui, confirmând temerile lui că aceasta urma să fie ultima sa întâlnire cu frații săi din Efes.”—Ibid., p. 393 engl. (cap. 37, Ultima călătorie a lui Pavel la Ierusalim).

d. Ce au nevoie să țină permanent în prim plan în mintea lor cei care sunt pastori conducători? Fapte 20:28.

Fapte 20:28: „Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său.”

„Cel care ține adevărul în nedreptate (fărădelege), care își declară credința în acesta, și cu toate acestea îl rănește zilnic prin viața sa neconsecventă, se predă pe sine însuși slujirii lui Satan și conduce suflete la ruină.” —Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 142 engl. (cap. 13, Agenții lui Satan).

„Biserica lui Dumnezeu este cumpărată cu sângele lui Hristos, și fiecare păstor ar trebui să realizeze faptul că oile din grija sa au costat o sumă inestimabilă... Ei ar trebui să considere de cea mai mare valoare oile încredințate grijii lor, și să realizeze că ei vor fi chemați să dea o socoteală strictă despre slujirea lor.”—Spiritual Gifts, vol. 3, p. 125.

Marți 17 august

3. PUTEREA ADEVĂRULUI

a. De ce pericol grav trebuie să se păzească biserica? Fapte 20:29, 30.

Fapte 20:29, 30: „Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma, și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.”

„Niciodată, niciodată nu a existat un timp când adevărul va suferi mai mult din faptul că este reprezentat greșit, înjosit, și meritele sale criticate prin dispute îndărătnice ale oamenilor, decât în aceste ultime zile... Oamenii sunt fermecați de câte un lucru ciudat, nou, și nu sunt înțelepți în experiență pentru a discerne caracterul ideilor pe care oamenii le pot pune laolaltă ca și când ar fi ceva. Însă faptul de a numi acel ceva un lucru important și de a-l lega de profețiile lui Dumnezeu nu îl face să fie adevăr. O, cum mustră aceasta standardul jos al pietății din biserici. Oameni care doresc să prezinte ceva original vor pregăti în grabă lucruri noi și ciudate, și fără să țină seama, fără judecată, vor înainta aceste teorii instabile care au fost cusute laolaltă ca o teorie prețioasă, și vor prezenta aceasta ca pe o chestiune de viață și de moarte.”—Comentarii biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 6, p. 1064 engl. (cap. referitor la Fapte 20).

b. Cum au reflectat exemplul și cuvintele lui Pavel învățăturile lui Hristos Însuși? Fapte 20:31-35.

Fapte 20:31-35: „De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri știți că mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’”

„Mâinile obosite de trudă [ale lui Pavel], așa cum le prezenta el înaintea oamenilor, dădeau mărturie despre faptul că el nu depindea de nimeni pentru întreținerea sa. Ele nu scădeau cu nimic, credea el, din forța apelurilor sale mișcătoare, mai raționale, mai inteligente și mai elocvente decât ale oricărui alt om care a avut vreodată o parte în slujirea creștină...

Nu credem că e obligatoriu pentru toți predicatorii noștri să facă în toate privințele așa cum a făcut Pavel. Cu toate acestea spunem tuturor că Pavel a fost un gentleman creștin de cel mai nobil caracter. Exemplul său arată că truda cu mâinile nu reduce în mod necesar influența cuiva, că a lucra cu mâinile în orice îndeletnicire nu ar trebui să îl facă pe un om aspru, bădăran (grosolan) și lipsit de politețe.” – Ibid.

c. Ce anume dovedește cât de profund a fost atins poporul de apelurile inimoase ale lui Pavel? Fapte 20:36-38.

Fapte 20:36-38: „După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu ei toți. Și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. Căci erau întristați mai ales de vorba pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut până la corabie.”

Miercuri 18 august

4. NEÎNFRICAT ȘI HOTĂRÂT

a. În timp ce misionarii călătoreau, ce avertizare au primit în Tir și ce au făcut ei înainte de plecarea lor de acolo? Fapte 21:1-5.

Fapte 21:1-5: „După ce ne-am smuls din brațele lor, am plecat pe apă și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos și de-acolo la Patara. Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea și am plecat. Am trecut prin fața insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. Acolo am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toți, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat.”

b. Unde au mers ei după aceea? Fapte 21:6-9.

Fapte 21:6-9: „Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alții și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă. După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraților și am stat la ei o zi. A doua zi, am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am găzduit la el. El avea patru fete fecioare, care proroceau.”

c. Descrieți cum a ajuns la Pavel o altă avertizare — și modul în care a răspuns el. Fapte 21:10-14. Cum ne poate inspira pe noi această dedicare?

Fapte 21:10-14: „Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab s-a coborât din Iudeea și a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Așa vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.’” Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât și cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți așa și-mi rupeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit și am zis: „Facă-se voia Domnului!”

 „Pavel atrăgea inimi calde pe oriunde mergea; sufletul lui era legat de sufletul fraților săi. Când el se despărțea de ei, știind și asigurându-i că ei nu îi vor mai vedea niciodată din nou fața, ei erau umpluți de întristare, și îl rugau atât de insistent să mai rămână cu ei, încât el a exclamat ‚Ce înseamnă aceasta că plângeți și îmi rupeți inima?’, inima sa plină de simpatie se frângea în timp ce era martor al mâhnirii lor și o simțea la această ultimă despărțire. Ei îl iubeau și simțeau că nu puteau să renunțe la el. Ce creștin nu admiră caracterul lui Pavel? Ferm ca o stâncă atunci când stătea în apărarea adevărului, el era plin de afecțiune și gingaș ca un copil atunci când era înconjurat de prietenii săi.”—The Review and Herald, 8 septembrie 1885.

„Mențineți drept sufletul. Fie ca acesta să fie limbajul sufletului: Cred în Dumnezeu, în providența Sa, în Biblie, și în adevăr și în curăția scopului. Nu pot și nu mă voi abate nicio iotă de la datoria mea și de la cerințele pe care le are Domnul de la mine. Nu pot și nu îndrăznesc să sacrific nici în cel mai slab grad interesul meu vital în lucrurile sfinte pentru a obține o alinare a presiunii stânjenelii temporare. Voi aștepta oricât; voi umbla umil cu Dumnezeu; voi umbla în blândețe, în umilință și în simplitate a sufletului până când Domnul îmi va da succes și victorie la timpul Său și în modul Său.” — Manuscript Releases, vol. 12, p. 107.

d. Când Pavel a ajuns la Ierusalim, ce vești i-au fost aduse? Fapte 21:15-21.

Fapte 21:15-21: „După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare și ne-am suit la Ierusalim. Câțiva ucenici din Cezareea au venit și ei cu noi și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim. Când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov și toți prezbiterii s-au adunat acolo. După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin slujba lui. Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de râvnă pentru Lege. Dar ei au auzit despre tine că înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-și taie copiii împrejur și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.”

Joi 19 august

5. PUS ÎN PERICOL GRAV

a. Explicați sfatul dat lui Pavel și cum s-a supus el. Fapte 21:22-26.

Fapte 21:22-26: „Ce este de făcut? Negreșit, mulțimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. Deci, fă ce-ți vom spune noi. Avem aici patru bărbați, care au făcut o juruință. Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei, ca să-și radă capul. Și astfel vor cunoaște toți că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rânduială și păzești Legea. Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie.” Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curățit și a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârșitul zilelor curățirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.”

„Această concesie nu era în armonie cu învățăturile lui [Pavel], nici cu integritatea fermă a caracterului său. Sfătuitorii săi nu erau infailibili. Deși unii dintre acești bărbați au scris sub inspirația Spiritului lui Dumnezeu, totuși, când nu erau direct sub influența lui, ei uneori au greșit.”—Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 6, p. 1065 engl. (cap. referitor la Fapte 21).

b. Descrieți rezultatul dezastruos al acestui act — și doar cum a fost cruțată viața lui Pavel. Fapte 21:27-32. Cum se repetă această istorie?

Fapte 21:27-32: „Către sfârșitul celor șapte zile, iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați ajutor! Iată omul care propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia, ba încă a vârât și pe niște greci în Templu și a spurcat acest locaș sfânt.” În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim, Efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl băgase în Templu. Toată cetatea s-a pus în mișcare și s-a strâns norodul din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel și l-au scos din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată. Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. Acesta a luat îndată ostași și sutași și a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să mai bată pe Pavel.”

„Ilie a fost declarat a fi un tulburător al Israelului, Ieremia un trădător, Pavel un mânjitor al templului. De atunci până astăzi, cei care au dorit să fie loiali adevărului au fost denunțați ca înclinați spre răzvrătire, eretici și schismatici. Mulțimile care sunt prea necredincioase pentru a accepta cuvântul sigur al profeției vor primi cu credulitate necercetătoare o acuzație împotriva celor care îndrăznesc să mustre păcate la modă. Acest spirit va crește din ce în ce mai mult. Și Biblia învață în mod clar că se apropie un timp când legile statului vor fi în așa conflict cu legile lui Dumnezeu, încât oricine dorește să asculte de toate preceptele divine trebuie să înfrunte reproș și pedeapsă ca un făcător de rele.”—Marea luptă, p. 458 engl. (cap. 26, O lucrare de reformă).

Vineri 20 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Când a fost întâlnirea din prima zi a săptămânii—și de unde știm aceasta?

2. Ce mă învață Pavel cu privire la călăuzirea sufletelor în credință?

3. Explicați contrastul dintre Pavel și mulți așa-ziși predicatori de astăzi.

4. De ce era Pavel un misionar atât de devotat și cum pot fi și eu mai asemănător cu el?

5. Cum și de ce se va repeta în curând persecuție ca cea împotriva lui Pavel?