Lecția 8. Pironit pe crucea Lui

TEXT DE MEMORAT: „Ştergând înscrisul rânduielilor împotriva noastră, care ne era contrar şi l-a luat din cale, pironindu-l pe crucea Lui.” (Coloseni 2:14, BTF)”

„Legea celor zece porunci trăiește și va trăi prin secolele veșnice. Nevoia de serviciul sacrificiilor și jertfelor a încetat atunci când tipul a întâlnit antitipul în moartea lui Hristos. În El, umbra a ajuns materia. Mielul lui Dumnezeu era jertfa completă și perfectă.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p.1116 engl. (cap. referitor la Efeseni 2).

Studiu recomandat: Solii alese, vol. 1, p. 229-235 engl. (cap. 30, Legea și evanghelia).

Duminică 19 februarie

1. O ALTĂ LEGE

a. Cum descrie Biblia o lege care era împotriva noastră și a fost răstignită de cruce? Coloseni 2:14; Efeseni 2:15. Întrucât principiile celor zece porunci au existat în perfecțiunea Edenului, cum știm că această descriere nu se poate referi la acea lege? Geneza 1:31.

Coloseni 2:14: „A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce.”

Efeseni 2:15: „şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace.”

Geneza 1:31: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.”

b. Care sunt unele lucruri specifice conținute în această lege a rânduielilor? Coloseni 2:16, 21. Sunt aceste sabate și alte legi legate de legea morală originară dată la creațiune – sau sunt ele o umbră a unui eveniment care urma să vină în viitor, după ce ele au fost date? Coloseni 2:17.

Coloseni 2:16, 21: „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat... 21 „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru.”

Coloseni 2:17: „care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.”

„În Eden, Dumnezeu a instituit memorialul lucrării Sale de creație, punând binecuvântarea Sa asupra zilei a șaptea. Sabatul a fost încredințat lui Adam, tatăl și reprezentantul întregii familii umane. Respectarea sa urma să fie un act de recunoaștere plină de recunoștință, din partea tuturor celor care urma să locuiască pe pământ, [a faptului] că Dumnezeu era Creatorul lor și Suveranul lor de drept; că ei erau lucrarea mâinilor Sale și supușii autorității Sale. Astfel, instituția era cu totul comemorativă și oferită întregii omeniri. Nu era în ea nimic de natura unei umbre sau de o aplicare restrânsă la vreun popor.” — Patriarhi și profeți, p. 48 engl. (cap. 2, Creațiunea).

Luni 20 februarie

2. LEGEA RÂNDUIELILOR

a. Se face, de fapt, referire la aceste lucruri care erau o umbră a unui eveniment ulterior ca la „o lege”– și dacă da, ce fel de lege? Evrei 10:1.

Evrei 10:1: „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.”

„Poporul lui Dumnezeu, pe care El îl numește comoara Sa deosebită, a fost privilegiat cu un sistem dublu de legi; cea morală și cea ceremonială. Una, care indica înapoi spre creație pentru a menține în amintire pe viul Dumnezeu care a creat lumea, ale cărei cerințe sunt obligatorii pentru toți oamenii în toate dispensațiunile, și care va exista prin tot timpul și veșnicia. Cealaltă, dată din cauza încălcării de către om a legii morale, ascultarea de aceasta constând în sacrificii și jertfe ce indicau spre răscumpărarea viitoare. Fiecare este clară și distinctă de cealaltă.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1094 engl. (cap. referitor la 2 Corinteni 2).

b. În timp ce sacrificarea animalelor era prezentată evreilor din vechime pentru a ilustra (a proiecta o umbră spre viitor) sacrificiul Mielului lui Dumnezeu care urma să vină, ce punct e necesar să fie înțeles? Evrei 10:2-4, 6.

Evrei 10:2-4, 6: „Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate? Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele... 6 n-ai primit nici arderi-de-tot, nici jertfe pentru păcat.”

„Hristos Însuși era inițiatorul sistemului iudaic de închinare, în care, prin tipuri și simboluri, erau proiectate umbre ale lucrurilor spirituale și cerești. Mulți au uitat semnificația reală a acestor jertfe; și marele adevăr că doar prin Hristos există iertare de păcate, era pierdut pentru ei. Înmulțirea jertfelor, sângele vițeilor și al țapilor, nu putea îndepărta păcatul.” — Ibid., vol. 7, p. 933 engl. (cap. referitor la Evrei 9).

c. Doar ce are putere de a ne curăța de vina păcatului? 1 Ioan 1:7.

1 Ioan 1:7: „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.”

„O lecție era întrupată în fiecare sacrificiu, imprimată în fiecare ceremonie... Doar prin sângele lui Hristos există iertare de păcate.” — Ibid.

„Moartea lui Hristos pentru răscumpărarea omului ridică vălul și reflectă un torent de lumină cu sute de ani în urmă, asupra întregii instituții a sistemului religios iudaic. Fără moartea lui Hristos, tot acest sistem era fără însemnătate (fără sens). Evreii Îl resping pe Hristos, și de aceea întregul lor sistem religios este pentru ei indefinit, neexplicabil și nesigur. Ei atașează la fel de mult importanță ceremoniilor-umbră ale tipului care și-au întâlnit antitipul, ca legii celor zece porunci, care nu era o umbră, ci o realitate la fel de durabilă ca tronul lui Iehova.” — Ibid., vol. 6, p. 1097 engl. (cap. referitor la 2 Corinteni 3).

Marți 21 februarie

3. SISTEMUL CEREMONIAL

a. Cine a fost printre primii care a adus jertfe de animale în acest mod? Geneza 3:21, 24; 4:2, 4; Evrei 11:4.

Geneza 3:21, 24: „Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele... 24Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.”

Geneza 4:2, 4: „A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar... Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui.”

Evrei 11:4: „Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.”

„Jertfele ceremoniale au fost rânduite de Dumnezeu pentru a fi pentru om o amintire perpetuă și o recunoaștere plină de căință a păcatului său și o mărturisire a credinței sale în Răscumpărătorul promis. Ele erau menite să imprime rasei umane adevărul solemn că păcatul era cel care cauza moartea. Pentru Adam, aducerea primei jertfe a fost o ceremonie foarte dureroasă. Mâna sa trebuia să se ridice pentru a lua viața, pe care doar Dumnezeu o putea da. Era prima dată când văzuse vreodată o moarte, și el știa că dacă ar fi fost ascultător de Dumnezeu, nu ar fi existat nicio moarte, nici pentru om, nici pentru animal. În timp ce ucidea victima nevinovată, el tremura la gândul că păcatul său trebuia să verse sângele Mielului fără pată al lui Dumnezeu. Această scenă i-a dat un sens mai profund și mai viu al măreției fărădelegii sale, pe care nimic în afară de moartea iubitului Fiu al lui Dumnezeu nu o putea îndepărta. Și el s-a minunat de bunătatea infinită care urma să dea o astfel de răscumpărare pentru a-l salva pe cel vinovat. O stea de speranță a iluminat viitorul teribil și întunecat, și l-a eliberat de completa-i lipsă de speranță.” — Patriarhi și profeți, p. 68 engl. (cap. 4, Planul de răscumpărare).

b. Ce sistem a fost dezvoltat ulterior, după ce poporul nu a înțeles planul de mântuire la Muntele Sinai? Exodul 25:8.

Exodul 25:8: „Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.”

c. De ce era necesară vărsarea sângelui? Evrei 9:22. Ce simboliza mielul de jertfă? 1 Corinteni 5:7; 1 Petru 1:19; Ioan 1:29.

Evrei 9:22: „Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare. ”

1 Corinteni 5:7: „Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat, căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.”

1 Petru 1:19: „ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.”

Ioan 1:29: „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (engl. îndepărtează păcatul lumii)

„El și-a purtat ascultătorii prin tipurile și umbrele legii ceremoniale la Hristos – la jertfa Sa, preoția Sa și sanctuarul slujirii Sale – marele obiect care își aruncase umbra spre înapoi în epoca iudaică. El, ca Mesia, era Antitipul tuturor jertfelor ceremoniale. Apostolul a arătat că potrivit profețiilor și a așteptării universale a evreilor, Mesia urma să fie din descendenții lui Avraam și David. El a urmărit descendența Sa de la marele patriarh Avraam, până la psalmistul regal. El a dovedit din Scriptură care trebuia să fie caracterul și lucrările lui Mesia cel promis, și de asemenea primirea Sa și modul cum avea să fie tratat El pe pământ, așa cum mărturisiseră sfinții profeți. El a arătat apoi că și aceste preziceri fuseseră împlinite în viața, slujirea și moartea lui Isus, și, ca urmare, că El era într-adevăr Răscumpărătorul lumii.” — Sketches From the Life of Paul, p.103, 104.

Miercuri 22 februarie

4. DE CE NU A FOST DESFIINȚATĂ?

a. Cât timp ceremoniile aveau loc în mod continuu la templu, în ce credea Israel ca singura lor speranță de mântuire? Isaia 1:10-15.

Isaia 1:10-15: „Ascultaţi Cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre?” zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!”

„Fiul lui Dumnezeu este centrul marelui plan de mântuire care cuprinde toate dispensațiunile. El este ‚Mielul ucis de la întemeierea lumii.’ El este Răscumpărătorul fiilor și fiicelor căzute ale lui Adam din toate secolele de probă acordate omului... Hristos este esența sau trupul care își aruncă umbra spre înapoi, spre dispensațiunile anterioare. Când Hristos a murit, umbra a încetat. La moartea lui Hristos, sistemul tipurilor a fost îndepărtat, însă legea lui Dumnezeu, a cărei încălcare făcuse necesar planul de mântuire, a fost mărită și făcută onorabilă. Evanghelia era vestea bună de mare bucurie pentru Adam, Noe, Avraam și Moise; pentru că ea le prezenta un Mântuitor care avea să vină.” — The Signs of the Times, 20 februarie 1893.

„Ierusalim era metropola evreilor, și acolo se găseau cea mai mare exclusivitate și cel mai mare bigotism. Creștinii evrei care trăiau în apropierea templului permiteau în mod natural gândurilor lor să se învârtă în jurul privilegiilor evreilor ca națiune. Văzând creștinismul îndepărtându-se de la ceremoniile și tradițiile iudaismului, și înțelegând că sacralitatea specific investită în obiceiurile iudaice urma să fie curând pierdută din vedere în lumina noii credințe, mulți au devenit indignați contra lui Pavel, ca unul care, într-o mare măsură, cauzase această schimbare... Unii erau zeloși pentru legea ceremonială.” — Sketches From the Life of Paul, p. 71.

b. În loc de toate sacrificiile, ce căuta Dumnezeu? Isaia 1:16-18; Psalmi 51:17-19.

Isaia 1:16-18: „Spălați-vă deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul! Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă! – Veniți totuși să ne judecăm (engl. „Veniți acum să discutăm rațional, să judecăm”), zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna”

Psalmi 51:17-19: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită. În îndurarea Ta, varsă-Ți binefacerile asupra Sionului și zidește zidurile Ierusalimului! Atunci vei primi (engl. KJV: „vei fi mulțumit cu”) jertfe neprihănite, arderi-de-tot și jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viței.”

c. Ce aduce planul de mântuire prin sângele lui Isus Hristos, ce sistemul de sacrificii nu putea să facă? Fapte 4:12; Evrei 7:28, 19.

Fapte 4:12: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”

Evrei 7:28, 19: „În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie... căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit – şi, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.”

„O lumină mai clară și mai glorioasă strălucește acum asupra creștinului. Cei care au trăit înainte de venirea lui Hristos priveau prin credință spre venirea Sa, însă ceea ce trebuia apucat prin credință de către ei este siguranță pentru noi; pentru că noi știm că Hristos a venit, așa cum fusese prezis de profeți. Este la fel de esențial pentru noi să avem credință în Răscumpărătorul nostru, care a venit pe pământ și a murit ca jertfă a noastră, cum era pentru cei din vechime să creadă într-un Răscumpărător care va veni, [care era] reprezentat prin sacrificiile și jertfele lor.” — The Signs of the Times, 20 februarie 1893.

Joi 23 februarie

5. AVEM NOI NEVOIE DE LEGEA CEREMONIALĂ ASTĂZI?

a. De ce avem în Biblie raportul despre legea ceremonială? 2 Timotei 3:16.

2 Timotei 3:16: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.”

b. Ce face Isus astăzi în ceruri? Evrei 8:1-5; 3:1.

Evrei 8:1-5: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt (trad. BTF: ca slujitor al Tabernacolului) şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. Ei fac o slujbă care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.”

Evrei 3:1: „De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus.”

c. Ce trebuie să facem noi, de când acest nou sistem este activ în vigoare în ceruri? Evrei 4:14-16.

Evrei 4:14-16: „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.”

„A fost dorința lui Hristos aceea de a lăsa ucenicilor Săi o rânduială care urma să facă pentru ei tocmai lucrul de care aveau ei nevoie – care urma să îi elibereze de ritualurile și ceremoniile în care se angajaseră până acum ca fiind esențiale, și pe care primirea evangheliei le făcuse fără vreo putere de atunci înainte. A continua aceste ritualuri ar fi o insultă adusă lui Iehova.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 5, p. 1139, 1140 engl. (cap. referitor la Ioan 13).

„Mesagerii crucii trebuie să se înarmeze cu veghere și rugăciune, și să înainteze cu credință și curaj, lucrând întotdeauna în numele lui Isus. Ei trebuie să Îl înalțe pe Hristos ca mijlocitorul omului în sanctuarul ceresc, Cel în care erau centrate toate sacrificiile Vechiului Testament și prin a cărui jertfă călcătorul legii lui Dumnezeu poate găsi pace și iertare.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 230 engl. (cap. 22, Tesalonic).

Vineri 24 februarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De unde știm că Sabatul zilei a șaptea nu este inclus în umbrele Vechiului Testament?

2. Care sunt trăsăturile distinctive ale celor două legi – morală și ceremonială?

3. Din cauza sacrificării animalelor într-o măsură atât de mare, cum s-a schimbat atitudinea în fața morții unui animal?

4. Ce a făcut dificil pentru iudeii care trăiau lângă templu să înțeleagă că sistemul ceremonial se încheiase?

5. Ce beneficiu obținem astăzi din studierea serviciului sanctuarului?