Lecția 8. Puritate într-un secol corupt

Text de memorat: „Pentru cei puri toate sunt pure, dar pentru cei întinați și care nu cred, nimic nu este curat ci chiar mintea și conștiința lor sunt întinate.” (Tit 1:15 engl. KJV).

„Un comportament prevăzător și rezervat, care nu îşi îngăduie indecența și nu acceptă atenții nepermise, ci păstrează o atitudine morală înaltă și o demnitate cuvenită, ar putea face să fie evitat mult rău.” – Căminul adventist, p. 331 (cap. 55 – Standarde morale).

Studiu recomandat: Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 137-148 (cap. 12 – Agenți ai lui Satan).

Duminică 18 august

1. PĂZINDU-NE ATITUDINEA

a. Cum a pedepsit-o Dumnezeu pe sora lui Moise pentru invidie – și cum este aceasta o avertizare și pentru zilele noastre? Numeri 12:1, 2, 6–10; Iacov 4:11; 2 Petru 2:9 (a doua parte), 10.

Numeri 12:1, 2, 6-10: „Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană. Şi au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” Şi Domnul a auzit-o... 6-10Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Şi a plecat. Norul s-a depărtat de pe Cort. Şi iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Maria; şi iată că ea avea lepră.”

Iacov 4:11: „Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.”

2 Petru 2:9, 10: „...ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii: mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile...”

„Dacă invidia și nemulțumirea Mariei nu ar fi fost pedepsite în mod vădit, ar fi adus urmări foarte rele. Invidia este una dintre cele mai satanice trăsături de caracter care pot exista în inima omului și una dintre cele mai dăunătoare în efectele ei. ‘Furia este crudă și mânia cumplită, dar cine este în stare să stea în picioare în fața invidiei?’ (Proverbele 27:4 engl. KJV). Invidia a fost aceea care a adus tulburare în cer, iar cultivarea ei a produs între oameni rele nespuse. ‘Fiindcă unde este invidie și ceartă, este confuzie și fiecare lucrare rea.’ (Iacov 3:16 engl. KJV).

Nu trebuie să fie socotit ca un lucru de mică importanță faptul de a-i vorbi de rău pe alții sau de a ne face judecători ai motivelor și umblării altora. ‘Cine vorbește de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbește de rău Legea sau judecă Legea; și dacă judeci Legea, nu ești împlinitor al Legii, ci judecător.’ (Iacov 4:11). Este un singur Judecător… Și oricine se apucă să-i judece și să-i condamne pe semenii săi, uzurpă drepturile Creatorului.

În mod deosebit, Biblia ne învață să ne ferim de a aduce cu ușurință acuzații împotriva acelora pe care Dumnezeu i-a chemat să lucreze ca trimiși ai Săi.” – Patriarhi și profeți, pp. 385, 386 (cap. 33 – De la Sinai la Cadeș).

Luni 19 august

2. ÎNDRĂZNEALĂ AROGANTĂ

a. Cum avertizează Dumnezeu împotriva celor mândri, aroganți care se laudă în desfrâul lor – mai ales dacă încearcă să se infiltreze printre cei din poporul Său? 2 Petru 2:11–13.

2 Petru 2:11-13: „Pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor. Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi. ”

„Când puterea fascinantă a lui Satan pune stăpânire pe o persoană, Dumnezeu este uitat, iar omul, care este plin de scopuri stricate, este înălțat. Fapte imorale sunt practicate în secret de către aceste suflete înșelate, considerându-le a fi o virtute. Aceasta este un fel de vrăjitorie. Întrebarea pusă de apostol galatenilor poate, pe bună dreptate, să fie pusă: ‘O, galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?’ Există totdeauna o putere fermecătoare în erezii și în imoralitate. Mintea este așa de înșelată, încât nu mai poate raționa în mod inteligent și o iluzie continuă o îndepărtează de curăție. Vederea spirituală ajunge să se întunece și persoane care până acum au dus o viață morală, nepătată, ajung să fie confuze datorită sofismelor înșelătoare ale acelor agenți ai lui Satan care mărturisesc a fi soli ai luminii. Această înșelăciune este cea care le dă putere acestor agenți. Dacă ar veni cu îndrăzneală și și-ar face în mod deschis propunerile, ei ar fi respinși fără niciun fel de ezitare. Dar, la început, ei lucrează pentru a obține simpatie și a-și asigura o încredere în ei ca oameni sfinți ai lui Dumnezeu și gata de sacrificiu de sine. Apoi, în calitate de soli speciali, ei își încep lucrarea iscusită de a atrage suflete departe de calea cea dreaptă, încercând să desființeze Legea lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 142 (cap. 12 – Agenți ai lui Satan).

b. În fața unor astfel de primejdii, pe ce ar trebui să ne concentrăm? Isaia 51:7, 8; Tit 1:15.

Isaia 51:7, 8: „Ascultaţi-Mă, voi care cunoaşteţi neprihănirea, popor care ai în inimă legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor şi nu tremura de ocările lor. Căci îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.”

Tit 1:15: „Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.”

„În acest veac al stricăciunii morale, când adversarul nostru, diavolul, aleargă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită, văd că este necesar să-mi ridic vocea și să avertizez: ‘Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită.’ Sunt mulți care au talente strălucite, dar care le folosesc în mod rău, slujindu-i lui Satan. Ce avertizare să adresez unor oameni care mărturisesc că au ieșit afară din lume și că au părăsit faptele ei, faptele întunericului?... Mulți dintre aceștia nutresc gânduri necurate, închipuiri nesfinte, dorințe nesfințite și pasiuni josnice. Dumnezeu urăște roadele aduse de un astfel de pom. Îngerii curați și sfinți privesc la o asemenea atitudine cu scârbă, în timp ce Satan jubilează. O, dacă bărbații și femeile ar lua în considerație ce anume se câștigă prin călcarea Legii lui Dumnezeu! În orice împrejurare, călcarea Legii lui Dumnezeu este o dezonoare la adresa lui Dumnezeu și un blestem pentru om. Noi trebuie să privim aceasta în felul acesta, oricum ar fi deghizată și indiferent de cine ar făptui aceasta.” – Ibid., p. 146 (cap. 12 – Agenți ai lui Satan).

Marți 20 august

3. RĂSPUNZĂTORI PENTRU O LUMINĂ MAI MARE

a. Cum descrie Inspirația soarta prădătorilor care ar încerca să întineze poporul lui Dumnezeu? 2 Petru 2:14; 2 Timotei 3:5–9.

2 Petru 2:14: „Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!”

2 Timotei 3:5–9: „Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.”

„Nefericirea și degradarea ce urmează pe calea imoralității nu pot fi estimate. Lumea este mânjită de locuitorii ei. Aceștia aproape au împlinit măsura nelegiuirii lor; dar ceea ce va aduce cea mai grozavă pedeapsă este practicarea nelegiuirii sub mantia evlaviei. Răscumpărătorul lumii n-a respins niciodată adevărata pocăință, oricât de mare sau gravă ar fi fost vina; dar El îi condamnă aspru pe farisei și pe cei ipocriți. Este mult mai multă speranță pentru un păcătos sincer decât pentru astfel de oameni.

‘Din această pricină [refuzul de a primi iubirea adevărului], Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți.’ Acest om și cei ce au fost înșelați de el nu iubesc adevărul, ci au plăcere de nelegiuire. Și ce înșelăciune mai mare poate veni asupra lor decât aceea că Dumnezeu nu găsește nicio neplăcere în imoralitate și adulter? Biblia conține multe avertizări împotriva acestor păcate.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 144, 145 (cap. 12 – Agenți ai lui Satan).

„Ca ambasador al lui Hristos, vă implor pe voi, care pretindeți că susțineți adevărul prezent, să respingeți cu hotărâre orice avans făcut către necurăție și să părăsiți societatea acelora care exprimă vreo sugestie impură. Să vă fie silă de aceste păcate care pângăresc și să arătați față de ele cea mai mare ură...

Având în vedere că numărul acelora care practică aceste păcate pângăritoare crește continuu în lume și că s-ar strecura și în biserica noastră, vă avertizez să nu le oferiți nici un loc. Îndepărtați-vă de seducători. Deși unul ca acesta mărturisește că este un urmaș al Domnului Hristos, el este Satan sub chipul unui om.” – Ibid., p. 146 (cap. 12 – Agenți ai lui Satan).

b. Numiți un pericol specific pentru cei care pretind că au o lumină mai mare. Romani 2:21–23.

Romani 2:21–23: „Tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi? Tu care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?”

„Solia cea mai solemnă care a fost încredințată vreodată muritorilor a fost dată acestui popor și ei pot avea o influență puternică, dacă vor să fie sfințiți prin aceasta. Ei pretind a sta pe platforma cea mai înaltă a adevărului veșnic, păzind toate poruncile lui Dumnezeu; de aceea, dacă se complac în păcat, dacă vor comite desfrâu și adulter, nelegiuirea lor este de zece ori mai mare decât a clasei pe care am menționat-o înainte [n.tr. adventiștii de ziua întâi], care nu recunosc obligativitatea Legii lui Dumnezeu pentru ei.” – Ibid., vol. 2, p. 450, 451 (cap. 59 – Un apel către Biserică).

Miercuri 21 august

4. ESTE TIMPUL SĂ RENUNȚĂM LA PĂCATELE FAVORITE!

a. Cu cine suntem comparați dacă ne complăcem cu încăpățânare în vreun obicei păcătos – și de ce? 2 Petru 2:15, 16; Numeri 22:9, 12, 21, 27, 28; 31:16.

2 Petru 2:15, 16: „După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.”

Numeri 22:9, 12, 21, 27, 28: „Dumnezeu a venit la Balaam şi a zis: „Cine sunt oamenii aceştia pe care-i ai la tine?” 12Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.” 21Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat cu căpeteniile lui Moab... 27-28Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ. Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de mai bătut de trei ori?”

Numeri 31:16: „Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor; şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.”

„Iată o avertizare solemnă pentru poporul lui Dumnezeu de astăzi, să nu permită niciunei trăsături necreștine să trăiască în inimile lor. Un păcat care este nutrit, devine un obicei; şi, întărit prin repetiție, în curând exercită o influenţă dominantă, aducând în supunere toate puterile mai nobile. Balaam a iubit răsplata nedreptății. El nu s-a împotrivit și nu a biruit păcatul lăcomiei, pe care Dumnezeu îl clasifică drept idolatrie. Satan a obținut controlul deplin asupra lui prin această singură greșeală, care i-a deteriorat caracterul.” — Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 1, p. 1116 (cap. referitor la Numeri 22).

b. Prin ce mijloace sunt ademeniți la corupție creștinii imprudenți? 2 Petru 2:17, 18; Romani 6:12; Efeseni 6:12.

2 Petru 2:17, 18: „Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.”

Romani 6:12: „Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.”

Efeseni 6:12: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

„Spiritiştii plini de îngâmfare proclamă o mare libertate și, într-un limbaj plăcut și plin de înflorituri, caută să-i fascineze și să-i amăgească pe cei lesne-crezători să aleagă calea largă a plăcerii și a îngăduințelor păcătoase, mai degrabă decât calea îngustă și drumul cel drept. Spiritiștii numesc cerințele Legii lui Dumnezeu sclavie și spun că aceia care ascultă de ele duc o viață de frică și de robie. Prin cuvinte dulci și cuvântări fermecătoare, ei se laudă cu libertatea lor și caută să acopere ereziile lor periculoase cu hainele neprihănirii. Ei ar face ca păcatele cele mai revoltătoare să fie considerate ca o binecuvântare pentru omenire.

Ei deschid înaintea păcătosului o ușă largă, ca să poată urma dorințele inimii firești și să calce Legea lui Dumnezeu, în special porunca a șaptea. Cei care rostesc aceste cuvinte bombastice, vanitoase, și care triumfă în libertatea lor în păcat, le promit celor pe care îi amăgesc astfel bucuria libertății pe calea răzvrătirii față de voința lui Dumnezeu descoperită omului. Aceste suflete amăgite se află ele însele în robia cea mai aspră a lui Satan, sunt stăpânite de puterea lui, şi totuşi le promit libertate celor care vor avea curaj să urmeze aceeași cale a păcatului pe care au ales-o ele.

Prin aceasta se împlinesc într-adevăr cuvintele Scripturii, [care spun] că niște călăuze oarbe conduc alți orbi. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. Aceste suflete înșelate sunt în cea mai de plâns robie – faţă de voința demonilor. Ei s-au aliat cu puterile întunericului și nu au putere să se mai împotrivească voinței demonilor.” – The Review and Herald, 15 aprilie 1875.

Joi 22 august

5. BINECUVÂNTAȚI PRIN MUSTRARE

a. Explicați alegerea pe care o avem la dispoziție. 2 Petru 2:19; Romani 6:16, 19;

Proverbele 10:17 (engl. KJV: „Cel care este pe calea vieţii, păzeşte instruirea; dar cel care refuză mustrarea, greşeşte”).

2 Petru 2:19: „Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.”

Romani 6:16, 19: „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? ... 19Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!”

Proverbe 10:17: „Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite.”

„[Ioan] a fost adesea avertizat și atenționat de Mântuitorul și a primit aceste mustrări. În timp ce caracterul Celui Divin se manifesta înaintea lui, Ioan și-a văzut propriile lui lipsuri și a fost umilit prin această descoperire. Zi de zi, în contrast cu firea lui violentă, el a privit blândețea și îngăduința lui Isus și a auzit lecțiile Sale de umilință și răbdare. Zi de zi, inima lui a fost atrasă către Hristos până ce el, din iubire pentru Învățătorul său, s-a pierdut pe sine din vedere. Puterea și blândețea, măreția și smerenia, tăria și răbdarea pe care le-a văzut în viața zilnică a Fiului lui Dumnezeu, au umplut sufletul său de admirație. El și-a predat firea sa răzbunătoare și ambițioasă puterii modelatoare a lui Hristos și iubirea divină a lucrat în el transformarea caracterului.

Într-un izbitor contrast cu sfințirea lucrată în viața lui Ioan este experiența lui Iuda, care era împreună ucenic cu el... Deseori, când asculta cuvintele Mântuitorului, sentimentul vinovăției îl stăpânea, dar el nu voia să-și umilească inima sau să-și mărturisească păcatele. Împotrivindu-se influenței divine, el L-a dezonorat pe Învățătorul pe care mărturisea că-L iubește. Ioan a dus o luptă cruntă împotriva defectelor sale; însă Iuda și-a călcat în picioare conștiința și s-a supus ispitei...

Ioan și Iuda îi reprezintă pe aceia care mărturisesc că sunt urmași ai lui Hristos. Acești doi ucenici au avut aceleași ocazii să studieze și să urmeze Modelul divin. Amândoi au fost în strânsă legătură cu Isus și au avut privilegiul să asculte învățăturile Sale. Fiecare avea serioase defecte de caracter; și fiecare a avut acces la harul divin care transformă caracterul… Unul murind zilnic față de eu și biruind păcatul, era sfințit prin adevăr; celălalt, împotrivindu-se puterii transformatoare a harului și îngăduindu-și dorințe egoiste, a ajuns rob al lui Satan.” – Faptele Apostolilor, pp. 557, 558 (cap. 55 – Schimbat prin har).

Vineri 23 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum ar fi putut Miriam să fie scutită de rușinea leprei?

2. Cum face societatea de astăzi ca avertismentele lui Petru să fie atât de relevante pentru noi?

3. Într-o lume pervertită, în ce moduri vor fi oamenii din poporul lui Dumnezeu unici?

4. Numai cum pot evita soarta lui Balaam?

5. Explicați diferența de atitudine dintre Ioan cel greşit și Iuda cel greşit.