Lecția 9. Apostolul sub arest

Text de memorat: „Și [Domnul] mi-a spus: Îndepărtează-te: căci te voi trimite de aici departe la neamuri.” (Fapte 22:21 engl. KJV)

„Cei care sunt chemați să se unească cu Hristos trebuie să părăsească totul, pentru a-L urma pe El.” —Parabolele Domnului, p. 36, 37 engl. (cap. 2, Semănătorul a ieșit să semene).

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 408-418 engl. (cap. 38, Pavel prizonier).

Duminică 22 august

1.     REVELÂNDU-L PE HRISTOS a. De ce anume ne amintește modul în care a fost tratat Pavel? Fapte 21:33-36; Luca 23:18.

Fapte 21:33-36: „Atunci, căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el și a poruncit să-l lege cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. Dar unii strigau într-un fel, alții într-alt fel prin mulțime. Fiindcă nu putea deci să înțeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetățuie. Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, căci mulțimea norodului se ținea după el și striga: „La moarte cu el!”

Luca 23:18: „Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!”

„Când Fiul lui Dumnezeu a fost judecat, evreii au strigat: ‚La o parte cu El, răstignește-L!’ pentru că viața Sa pură și învățătura Sa sfântă îi convingeau de păcat și îi condamnau; și pentru același motiv mulți în inimile lor strigă împotriva cuvântului lui Dumnezeu.”—Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 425 engl. (cap. 59, Locul Bibliei în educație).

b. De ce a deschis Providența calea în apărarea lui Pavel? Fapte 21:37-39.

Fapte 21:37-39: „Tocmai când era să fie băgat în cetățuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Știi grecește? Nu cumva ești egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă și a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” „Eu sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.”

„În mijlocul tumultului apostolul a rămas calm și stăpân pe sine. Mintea sa era fixată asupra lui Dumnezeu, și el știa că îngerii Cerului erau în jurul lui. El nu putea părăsi templul fără a face un efort pentru a pune în fața conaționalilor săi adevărul. De aceea el s-a întors spre comandant, și întrun mod respectuos i s-a adresat în greacă, spunându-i ‚Pot să vorbesc cu tine?’... și l-a rugat să i se permită să vorbească oamenilor. Domnul îi dăduse servului său o influență asupra ofițerului roman, și cererea i-a fost acordată.”—Sketches from the Life of Paul, p. 218.

Luni 23 august

2. O APĂRARE NOBILĂ

a. Numiți câteva dintre punctele subliniate de Pavel în apărarea sa. Fapte 21:40; 22:1-11.

Fapte 21:40: „După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel...”

Fapte 22:1-11: „Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!” Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți azi. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei: marele preot și tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți. Când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’ ‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’ Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.’ Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc.”

„Apostolul nu putea uita niciodată convertirea sa dintr-un persecutor al tuturor celor care cred în Hristos într-un credincios în El. Ce influență a avut această convertire asupra întregii sale vieți ulterioare! Ce încurajare era ea în timp ce el lucra de partea Celui pe care cândva Îl ridiculiza și disprețuia! Nu putea uita niciodată asigurarea oferită lui în prima parte a slujirii sale. El putea să vorbească în mod inteligent pentru că avea o experiență, o cunoaștere personală, a Domnului Isus Hristos. El avea o credință vie, statornică, pentru că el cultiva un sentiment al prezenței lui Hristos în toate lucrările sale. El primea putere în rugăciune și, ca un soldat credincios al lui Hristos, el privea întotdeauna spre Căpitanul său pentru ordine.”—Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 6, p. 1065 engl. (cap. referitor la Fapte 22).

b. De ce era Pavel destul de sigur de chemarea lui din partea lui Dumnezeu de a sluji lumii neamurilor? Fapte 22:12-21.

Fapte 22:12-21: „Și a venit la mine un om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine. El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el. El mi-a zis: ‘Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit. Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.’ Și mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească și am văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’ Și am zis: ‘Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine și că, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.’ Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri…’”

„Domnul îi dăduse lui Pavel misiunea sa de a intra în vastul câmp misionar al lumii neamurilor. Pentru a-l pregăti pentru această lucrare vastă și dificilă, Dumnezeu îl adusese în legătură strânsă cu Sine Însuși și deschisese în fața vederii sale extaziate imagini ale frumuseții și gloriei cerului.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 159 engl. (cap. 16, Solia evangheliei în Antiohia).

c. Cum a reacționat mulțimea față de Pavel — și cu ce rezultat? Fapte 22:22-24.

Fapte 22:22-24: „Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!” Și scoteau strigăte, își aruncau hainele și azvârleau cu țărână în văzduh. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui.”

„[Căpitanul roman] nu înțelesese cuvântarea în ebraică pe care o ținuse Pavel, și a concluzionat, din agitația generală, că prizonierul său trebuie că era vinovat de ceva fărădelege gravă... Corpul apostolului a fost întins, ca acela al unui făcător de rele obișnuit, pentru a primi bicele. Nu era niciun prieten care să stea lângă el. El era într-o baracă romană, înconjurat doar de soldați brutali.” —Sketches from the Life of Paul, p. 220.

d. De ce a fost scutit Pavel de a suferi un chin chiar mai rău? Fapte 22:25-29.

Fapte 22:25-29: „Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului care era de față: „Vă este îngăduit să bateți pe un roman care nu este osândit?” La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.” Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spunemi, ești roman?” „Da”, i-a răspuns el. Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta.” „Și eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.” Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.”

Marți 24 august

3. ÎN FAŢA CONSILIULUI

a. Cum a început audierea lui Pavel în fața consiliului — și ce a profețit el? Fapte 22:30; 23:1-5.

Fapte 22:30: „A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos și l-a pus înaintea lor.”

Fapte 23:1-5: „Pavel s-a uitat țintă la sobor și a zis: „Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, împotriva Legii!” Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îți bați joc de marele preot al lui Dumnezeu?” Și Pavel a zis: „N-am știut, fraților, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe mai-marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.’”

„Sub influența Spiritului Sfânt, Pavel a rostit o denunțare profetică, similară cu cea pe care a rostit-o Hristos când a mustrat ipocrizia iudeilor. Judecata rostită de apostol s-a împlinit în mod teribil atunci când nelegiuitul și ipocritul mare preot a fost ucis de asasini în războiul iudeu.”—Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White Comments], vol. 6, p. 1065 engl. (cap. referitor la Fapte 23).

b. Cum a redirecționat Pavel în mod înțelept tema centrală a audierii? Fapte 23:6-9.

Fapte 23:6-9: „Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sunt dat în judecată.” Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. S-a făcut o mare zarvă, și câțiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă și au zis: „Noi nu găsim nicio vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?”…”

„Fariseii erau foarte stricți cu privire la respectarea exterioară a formelor și obiceiurilor, și erau plini de o neprihănire proprie semeață, lumească, ipocrită. Saducheii negau învierea morților și existența îngerilor, și erau sceptici cu privire la Dumnezeu. Această sectă era în mare parte compusă din caractere nedemne, mulți dintre aceștia fiind imorali în obiceiurile lor.”—Ibid, vol. 5, p. 1077 engl. (cap. referitor la Matei 3).

„Cele două partide au început să se certe între ele, și astfel tăria împotrivirii lor contra lui Pavel a fost frântă... În confuzia care a urmat, saducheii luptau cu aprindere pentru a pune stăpânire pe apostol, ca să îl poată pune la moarte; iar fariseii erau la fel de zeloși în încercarea lor de a-l proteja.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 411, 412 engl. (cap. 38, Pavel prizonier).

c. Cum a fost protejat Pavel – și de ce ne amintește aceasta? Fapte 23:10.

Fapte 23:10: „Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăți de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cetățuie.”

„Starea noastră înaintea lui Dumnezeu depinde nu de cantitatea de lumină pe care am primit-o, ci de modul în care folosim ceea ce avem. Astfel chiar și păgânii care aleg ceea ce e drept, în măsura în care pot ei distinge aceasta, sunt într-o condiție mai favorabilă decât acei care au avut mare lumină, și pretind a-I sluji lui Dumnezeu, însă care desconsideră lumina, și prin viața lor de zi cu zi contrazic mărturisirea lor.” – Hristos, lumina lumii, p. 239 engl. (cap. 24, Nu este acesta Fiul Tâmplarului?).

Miercuri 25 august

4. ÎN SINGURĂTATE ÎN ÎNTUNERIC

a. Care au fost gândurile lui Pavel când era singur noaptea în închisoarea castelului — și ce i-a adus mângâiere? Fapte 23:11.

Fapte 23:11: „În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.”

„Mai târziu, când reflecta la experiențele dificile ale zilei, Pavel a început să se teamă că modul său de procedare ar fi putut să nu fie plăcut lui Dumnezeu. Se putea oare ca el să fi făcut, la urma urmei, o greșeală prin vizitarea Ierusalimului? Condusese marea sa dorință de a fi în unire cu frații săi la acest rezultat dezastruos?

Poziția pe care iudeii, ca popor declarat al lui Dumnezeu, o ocupau în fața unei lumi necredincioase îi cauza apostolului un chin sufletesc intens. Cum priveau acei ofițeri păgâni asupra lor? — pretinzând că sunt adoratorii lui Iehova, și asumându-și serviciul sacru, totuși abandonându-se controlului mâniei oarbe, iraționale, încercând să își distrugă chiar propriii frați care îndrăzneau să fie diferiți de ei în credința religioasă, și transformând chiar cel mai solemn consiliu deliberativ într-o scenă de luptă și confuzie sălbatică. Pavel simțea că numele Dumnezeului său suferise rușine în ochii păgânilor.

Și acum el era în închisoare, și știa că vrăjmașii săi, în răutatea lor disperată, ar recurge la orice mijloace pentru a-l da la moarte. S-ar putea oare ca lucrarea sa pentru biserici să se fi încheiat și ca acum să intre lupi răpitori? Cauza lui Hristos era foarte aproape de inima lui Pavel, și cu o teamă profundă el se gândea la pericolele bisericilor risipite, expuse cum erau la persecuțiile din partea unor oameni tocmai ca cei pe care îi întâlnise el în consiliul Sinedriului. În întristare și descurajare el plângea și se ruga.

În această oră întunecată Domnul nu era nepăsător față de servul Său. El îl păzise de gloata cu intenții ucigașe din curțile templului; El fusese cu el în fața consiliului Sinedriului; El era cu el în fortăreață și El i se revelă credinciosului Său martor ca răspuns la rugăciunile serioase ale apostolului pentru călăuzire. [Fapte 23:11 citat.]”—Istoria faptelor apostolilor, p. 412, 413 engl. (cap. 38, Pavel prizonier).

b. Ce dovedește faptul că Dumnezeu este la fel de dispus să ne mângâie când suntem în întuneric, la fel cum a făcut pentru Pavel — și pentru David singur în pustie? Psalmii 63:5,6.

Psalmii 63:5, 6: „Mi se satură sufletul ca de niște bucate grase și miezoase, și gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze când mi-aduc aminte de Tine în așternutul meu și când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopții.”

„În toate timpurile și în toate locurile, în toate întristările și în toate problemele, când orizontul pare întunecat și viitorul pare complicat, și noi ne simțim neajutorați și singuri, Mângâietorul va fi trimis ca răspuns la rugăciunea credinței.”— Christian Service, p. 251.

Joi 26 august

5. DIN PARTEA PROPRIEI NAŢIUNI

a. Ziua următoare, ce plan a făurit vrăjmașul sufletelor? Fapte 23:12-15.

Fapte 23:12-15: „La ziuă, iudeii au uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulți de patruzeci. Ei s-au dus la preoții cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. Acum dar, voi, împreună cu soborul, dați de știre căpitanului și rugați-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca și cum ați vrea să-i cercetați pricina mai cu de-amănuntul, și până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.”

„În timp ce Domnul îl încuraja pe servul Său, vrăjmașii lui Pavel alcătuiau cu nerăbdare planuri pentru distrugerea sa.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 413 engl. (cap. 38, Pavel prizonier).

b. Pe cine a folosit Dumnezeu pentru a demasca planul răuvoitor? Fapte 23:16-21.

Fapte 23:16-21: „Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetățuie și a spus lui Pavel. Pavel a chemat pe unul din sutași și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.” Sutașul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan și a zis: „Pavel cel întemnițat m-a chemat și m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ți spună ceva.” Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” El a răspuns: „Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. Tu să nu-i asculți, pentru că mai mulți de patruzeci dintre ei îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata și n-așteaptă decât făgăduiala ta.”

c. Doar cum a putut răsturna căpitanul șef planul — și ce anume ar trebui să ne facă să înțelegem, persecuția contra lui Pavel? Fapte 23:22-33.

Fapte 23:22-33: „Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. În urmă, a chemat pe doi sutași și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă până la Cezareea.” Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. Lui Felix, i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! Acest om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, și eu m-am dus repede cu ostași și l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. Am vrut să aflu pricina pentru care-l pârau și l-am adus înaintea soborului lor. Am găsit că era pârât pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvârșise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri. Mi s-a dat însă de știre că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine și am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos.” Ostașii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatrida. A doua zi, au lăsat pe călăreți să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetățuie. Ajunși în Cezareea, călăreții au dat scrisoarea în mâna dregătorului și au adus pe Pavel înaintea lui.”

„Cazul lui Pavel nu era primul în care un serv al lui Dumnezeu a găsit între păgâni un azil din fața răutății pretinsului popor al lui Iehova... În timp ce conducătorii evrei pretindeau că au un mare zel pentru onoarea lui Dumnezeu și pentru binele lui Israel, ei erau vrăjmași ai ambilor. Prin precept și exemplu ei conduceau poporul din ce în ce mai departe de ascultarea de Dumnezeu—conducându-i acolo unde el nu putea fi apărarea lor în ziua strâmtorării.”—Ibid., p. 416, 417 engl. (cap. 38, Pavel prizonier).

„Satan lucrează în mod constant prin agenții săi pentru a-i descuraja și distruge pe cei pe care Dumnezeu i-a ales să împlinească o mare și bună lucrare. Ei pot fi gata să sacrifice chiar viața însăși pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu, totuși marele înșelător va sugera fraților lor îndoieli cu privire la ei, care, dacă ar fi cultivate, ar submina încrederea în integritatea lor de caracter, și ar schilodi astfel utilitatea lor.”—Ibid., p. 418 engl. (cap. 38, Pavel prizonier).

Vineri 27 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum era comportamentul lui Pavel în contrast cu cel al conaționalilor săi?

2. Ce l-a făcut pe Pavel în stare să îndure suferința îngrămădită asupra lui?

3. Cine l-a tratat cel mai rău pe Pavel — păgânii, fariseii sau saducheii?

4. De ce putem fi mângâiați de grija lui Dumnezeu pentru Pavel în închisoarea castelului?

5. Explicați contrastul dintre atitudinea căpitanului roman și cea a iudeilor.