Evanghelia după Pavel: Galateni

Lecția 9. Libertatea creștină

TEXT DE MEMORAT: „Pentru că în Isus Hristos nici circumcizia, nici necircumcizia nu are valoare; ci credința care lucrează din dragoste” (Galateni 5:6).

„Credința care lucrează prin dragoste și curăță sufletul este agentul sfânt, înălțător, sfințitor, care înmoaie și supune natura umană discordantă. Dragostea lui Hristos va constrânge credincioșii, făcându-i să se contopească în acțiune armonioasă la crucea Calvarului.”—Slujirea medicală, p. 316 engl. (secțiunea 18, Amploarea lucrării, subcap. O armată de lucrători).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 145-147 engl. (cap. 13, Testul credinței).

Duminică 21 noiembrie

1. FEMEIA-ROABĂ PRIN (DUPĂ) CARNE (TRUP)

a. Cum arată experiența lui Avraam robia spirituală a trăirii în propria noastră putere finită? Geneza 16:1-4, 11, 12, 15; Galateni 4:22-25.

Geneza 16:1-4, 11, 12, 15: „Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă, numită Agar. Și Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai. Atunci, Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, și a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în țara Canaan. El a intrat la Agar, și ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreț pe stăpână-sa... (11, 12) Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum ești însărcinată și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ismael, căci Domnul a auzit mâhnirea ta. El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, și mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui și va locui în fața tuturor fraților lui.”... (15) Agar a născut lui Avram un fiu și Avram a pus fiului pe care i l-a născut Agar numele Ismael.”

Galateni 4:22-25: „Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă și unul din femeia slobodă. Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduință. Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înțeles – acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naște pentru robie și este Agar, căci Agar este muntele Sinai din Arabia; și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi.”

„Avraam acceptase fără întrebări promisiunea unui fiu, însă nu a așteptat ca Dumnezeu să își țină cuvântul, îndeplinindu-l la timpul Său și în modul Său. A fost permisă o amânare, pentru a testa credința lui în puterea lui Dumnezeu; însă el a eșuat în a suporta încercarea. Crezând că este imposibil ca un copil să îi fie dat la bătrânețea ei, Sara a sugerat, ca plan prin care s-ar putea îndeplini scopul divin, ca una dintre roabele ei să fie luată de Avraam ca o soție secundară. Poligamia devenise atât de răspândită, încât încetase să mai fie considerată ca un păcat, însă nu era cu nimic mai puțin o încălcare a legii lui Dumnezeu, și era fatală pentru sacralitatea și pacea relației de familie. Căsătoria lui Avraam cu Agar a avut ca rezultat răul, nu doar pentru propria sa familie, ci și pentru generații viitoare.”—Patriarhi și profeți, p. 145 engl. (cap. 13, Testul credinței).

„Lipsa de credință din partea lui Avraam și Sara rezultase în nașterea lui Ismael, amestecarea seminței celor neprihăniți cu cei nelegiuiți....

Ismael a fost alungat să aleagă viața sălbatică, de jefuitor, a șefului din deșert... Națiunea puternică descinsă din el a fost un popor turbulent, păgân.”—Ibid., p. 174 engl. (cap. 15, Căsătoria lui Isaac).

Luni 22 noiembrie

2. FEMEIA LIBERĂ PRIN PROMISIUNE

a. Când Avraam și Sara s-au încrezut pe deplin în promisiunea lui Dumnezeu despre un fiu — ce s-a întâmplat, și de ce? Geneza 18:11-14; 21:1, 2; Evrei 11:11.

Geneza 18:11-14: „Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă, și Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor. Sara a râs în sine, zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrân.” Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu.”

Geneza 21:1, 2: „Domnul Și-a adus aminte de cele ce spusese Sarei și Domnul a împlinit față de Sara ce făgăduise. Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.”

Evrei 11:11: „Prin credință și Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce-i făgăduise.”

b. Descrieți privilegiul miraculos pus la dispoziție copiilor credinței, similar miracolului prin care vârstnica Sara naște. Galateni 4:26-28.

Galateni 4:26-28: „Dar Ierusalimul cel de sus este slobod și el este mama noastră. Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naști deloc! Izbucnește de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat.” Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sunteți copii ai făgăduinței.”

„Hristos este capabil să ridice pe cei mai păcătoși din groapa degradării, și să îi așeze într-un loc unde vor fi recunoscuți copii ai lui Dumnezeu, moștenitori cu Hristos ai unei moșteniri nemuritoare.

Mulți sunt cu totul descurajați. Pentru că au fost disprețuiți și părăsiți, ei au devenit stoici, indiferenți. Ei sunt priviți ca incapabili de a înțelege sau de a primi evanghelia lui Hristos. Cu toate acestea, ei pot fi schimbați de miracolul harului divin. Sub slujirea Duhului Sfânt amorțirea care face ca ridicarea lor să pară atât de lipsită de speranță va trece. Mintea amorțită, întunecată, se va trezi. Sclavul păcatului va fi eliberat. Viața spirituală va fi reînviată și întărită. Viciul va dispărea, și ignoranța va fi depășită. Prin credința care lucrează prin dragoste, inima va fi curățită și mintea iluminată.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p. 229 engl. (secțiunea 5, subcap. Ce se poate face).

c. De ce a fost imperativ ca Agar și Ismael să fie complet alungați din familia lui Avraam — și care sunt unele dintre lecțiile spirituale profunde pe care le putem învăța din aceasta? Geneza 21:9-12; Galateni 4:29-31; Romani 13:12.

Geneza 21:9-12: „Sara a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam egipteanca Agar. Și a zis lui Avraam: „Izgonește pe roaba aceasta și pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.” Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său. Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhnești de cuvintele acestea, din pricina copilului și din pricina roabei tale; fă Sarei tot ce-ți cere, căci numai din Isaac va ieși o sămânță care va purta cu adevărat numele tău.”

Galateni 4:29-31: „Și cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot așa se întâmplă și acum. Dar ce zice Scriptura? „Izgonește pe roabă și pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii slobode.” De aceea, fraților, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.”

Romani 13:12: „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii.”

„Dacă Dumnezeu ar fi aprobat poligamia, El nu l-ar fi condus astfel pe Avraam să o alunge pe Agar și pe fiul ei. El dorea să ne învețe pe toți o lecție în aceasta, că drepturile și fericirea relației de căsătorie trebuie să fie întotdeauna respectate și păzite, chiar cu un mare sacrificiu. Sara era prima și singura soție adevărată a lui Avraam. Ea era îndreptățită la drepturi de soție și mamă, pe care nimeni nu le putea avea în familie. Ea avea reverență pentru soțul ei, numindu-l domn, însă ea era geloasă ca afecțiunile lui să nu fie împărțite cu Agar. Dumnezeu nu a mustrat-o pe Sara pentru cursul pe care l-a urmat. Avraam a fost mustrat de îngeri pentru că nu s-a încrezut în puterea lui Dumnezeu, fapt care l-a condus să o ia pe Agar ca soție a sa și să creadă că prin ea promisiunea urma să fie îndeplinită.”—Istoria mântuirii, p. 80 engl. (cap. 10, Avraam și sămânța promisă: fiul promis).

Marți 23 noiembrie

3. ELIBERARE

a. Cum ne invită Pavel să acceptăm eliberarea prin Hristos? Galateni 5:1.

Galateni 5:1: „Așadar, stați tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți din nou în jugul robiei.” (engl. KJV, rom. BTF).

„Cei care cred în Hristos și ascultă poruncile Sale nu sunt sub robie față de legea lui Dumnezeu; căci pentru cei care cred și ascultă, legea Sa nu este o lege a robiei, ci a libertății. Oricine crede în Hristos, oricine se bazează pe puterea păstrătoare a unui Salvator înviat care a suferit pedeapsa pronunțată asupra călcătorului legii, oricine care rezistă ispitei și în mijlocul răului copiază modelul dat în viața lui Hristos, va deveni—prin credința în jertfa ispășitoare a lui Hristos — părtaș al naturii divine, întrucât a scăpat de corupția care este în lume prin poftă. Oricine care prin credință ascultă de poruncile lui Dumnezeu va ajunge starea lipsită de păcat, în care a trăit Adam înainte de păcătuirea sa.”—In Heavenly Places, p. 146.

b. Ce apel face Pavel pentru a menține angajată atenția noastră și pentru a evita disensiunea cauzată de trecerea dincolo de ce stă scris? Galateni 5:2-4.

Galateni 5:2-4: „Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Și mărturisesc iarăși încă o dată oricărui om care primește tăierea împrejur că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos; ați căzut din har.”

„Învățătorii [care susțineau] iudaizarea... îi îndemnau pe convertiții la creștinism să respecte legea ceremonială în privința circumciziei. Ei susțineau încă faptul că israelul inițial erau copiii înălțați și privilegiați ai lui Avraam, și erau îndreptățiți la toate promisiunile făcute lui. Ei credeau cu sinceritate că adoptând această poziție de mijloc între iudei și creștini, ei urma să aibă succes în îndepărtarea disprețului care era asociat creștinismului, și urma să strângă ca recoltă un număr mare de evrei.

Ei apărau poziția lor, care era în opoziție directă cu cea a lui Pavel, arătând că atitudinea apostolului de a primi neamurile în biserică fără circumciziune îi împiedica pe mai mulți evrei de la a accepta credința, decât se alăturau [bisericii] dintre neamuri. Astfel, ei își scuzau opoziția față de rezultatele deciziilor calme ale servilor recunoscuți ai lui Dumnezeu. Ei refuzau să admită că lucrarea lui Hristos cuprindea întreaga lume. Ei pretindeau că El era Salvatorul doar al evreilor; de aceea ei susțineau că neamurile ar trebui să primească circumcizia, înainte de a fi admiși la privilegiile bisericii lui Hristos.” — Comentarii biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1110, 1111 engl. (cap. referitor la Galateni 5).

Miercuri 24 noiembrie

4. CREDINŢA ÎNŢELEASĂ GREȘIT

a. Cum se rezuma poziția umilă, credincioasă, a lui Pavel? Galateni 5:5.

Galateni 5:5: „Căci noi, prin Duhul, așteptăm prin credință nădejdea neprihănirii.”

„Lasă cazul tău în mâinile Domnului, și crede Cuvântul Său. Crede, o, crede Cuvântul Domnului, și umblă prin credință, nu prin vedere. Consacrăte din nou lui Dumnezeu. Fii loial și credincios față de un ‚Așa zice Domnul’, și stai ferm în libertatea cu care te face liber Hristos.”—The Upward Look, p. 337.

b. Cum a fost Pavel frecvent înțeles greșit de către dizidenții care erau atât în Galatia cât și în alte părți din biserică? Galateni 5:7-12; 1 Corinteni 1:10-13.

Galateni 5:7-12: „Ați alergat bine; cine v-a împiedicat ca să nu ascultați de adevăr? Credulitatea aceasta nu vine de la cel ce vă cheamă. Puțină dospeală dospește tot aluatul. Eu am încredere în voi, prin Domnul, că nu veți fi nicidecum cu o altă minte; dar cel ce vă tulbură își va purta judecata, oricine ar fi. Și eu, fraților, dacă mai predic circumcizia, de ce mai sunt persecutat? Atunci poticnirea crucii a fost înlăturată. Aș dori să fie stârpiți cei ce vă tulbură.” (engl. KJV, rom. BTF.).

1 Corinteni 1:10-13: „Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire. Căci, fraților, am aflat despre voi, de la ai Cloei, că între voi sunt certuri. Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” „Și eu al lui Apolo!” „Și eu al lui Chifa!” „Și eu al lui Hristos!” Hristos a fost împărțit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel ați fost voi botezați?”

„Consiliul [ucenicilor de la Ierusalim]... hotărâse că cei convertiți din biserica iudaică puteau respecta orânduirile legii mozaice dacă doreau, în același timp însă acele orânduiri nu urma să fie obligatorii pentru cei convertiți dintre neamuri. Clasa oponentă a folosit acum acest fapt pentru a cere să se facă o deosebire între cei care respectau legea ceremonială și cei care nu o respectau, susținând că cei de pe urmă erau mai departe de Dumnezeu decât cei dintâi.

Indignarea lui Pavel a fost trezită. Vocea sa s-a ridicat într-o mustrare aspră: ‚Dacă vă circumcideți, Hristos nu vă va folosi la nimic.’ Partida care susținea că nu exista nicio valoarea în creștinism fără circumcizie s-a aranjat în rânduri împotriva apostolului, și el trebuia să îi întâmpine în fiecare biserică pe care o vizita: în Ierusalim, Antiohia, Galatia, Corint, Efes și Roma. Dumnezeu l-a îndemnat să meargă în marea lucrare de predicare a lui Hristos, și Acesta crucificat; circumcizia sau necircumcizia nu reprezenta nimic. Partida iudeizatoare privea la Pavel ca la un apostat doritor să doboare zidul de despărțire pe care Dumnezeu îl stabilise între israeliți și lume. Ei vizitau fiecare biserică pe care el o organizase, creând diviziuni. Susținând că scopul scuză mijloacele, ei circulau acuzații false contra apostolului, și încercau să aducă dispreț asupra lui. Când Pavel, vizitând bisericile, a mers pe urmele acestor opozanți zeloși și fără scrupule, el a întâlnit pe mulți care îl priveau cu neîncredere, și pe unii care chiar disprețuiau eforturile sale.

Aceste diviziuni cu privire la legea ceremonială și la meritele relative ale diferiților slujitori care predicau doctrina evangheliei, i-au cauzat apostolului multă anxietate și muncă grea [1 Corinteni 1: 10-13 citat].”— Comentarii biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1111 engl. (cap. referitor la Galateni 5).

Joi 25 noiembrie

5. CE TIP DE ACŢIUNE?

a. În timp ce legea ceremonială și circumciziunea au fost date de Dumnezeu pentru un scop în sistemul religios ebraic din vechime, ce trebuie să realizeze toți cei care Îl acceptă pe Hristos ca singura Sursă de viață veșnică? Galateni 5:6.

Galateni 5:6: „Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste.”

„Credința autentică lucrează prin dragoste. Când privești la Calvar, aceasta nu trebuie să liniștească sufletul în neîndeplinirea datoriei, nici să te mângâie în somn, ci să creeze credință în Isus, credința care va lucra, curățind sufletul de noroiul egoismului. Când ne prindem de Hristos prin credință, lucrarea noastră abia a început. Fiecare om are obiceiuri corupte și păcătoase care trebuie biruite prin lupte viguroase. Fiecărui suflet i se cere să lupte lupta credinței. Dacă cineva este un urmaș al lui Hristos, el nu poate fi un înșelător șmecher în afaceri, nu poate fi împietrit, lipsit de simpatie. El nu poate fi aspru în vorbire. Nu poate fi plin de îngâmfare și de apreciere de sine. El nu poate fi asupritor, nici nu poate folosi cuvinte aspre, să cenzureze și să condamne.”—Solii alese, vol. 2, p. 20 engl. (cap. 1, Avertizare contra învățăturilor senzaționale și a religiei emoționale).

„Eforturile de dragoste izvorăsc din lucrarea credinței. Religia Bibliei înseamnă lucrare constantă. ‚Așa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.’ ‚Îndepliniți-vă mântuirea voastră cu frică și cu tremur, pentru că Dumnezeu este Cel care lucrează în voi, atât pentru a dori cât și pentru a face din buna Sa plăcere.’ Trebuie să fim zeloși pentru fapte bune; fiți atenți să mențineți faptele bune. Și Martorul credincios spune: ‚Știu faptele tale.’

În timp ce este adevărat că activitățile noastre agitate nu ne vor asigura în ele însele mântuirea, este de asemenea adevărat că acea credință care ne unește cu Hristos va mișca sufletul la activitate.”— Comentarii biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1111 engl. (cap. referitor la Galateni 6).

Vineri 26 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum greșim și noi în mod similar, ca atunci când Agar avea să fie purtătoarea unui fiu pentru Avraam?

2. Ce binecuvântare și datorie au venit atunci când Avraam și Sara s-au încrezut mai mult în Dumnezeu?

3. Cum aș putea fi în pericol fie de a adăuga sau de a scoate din ceea ce a scris Dumnezeu, cu scopul de a câștiga posibil un număr mai mare de convertiți — și de ce ar fi aceasta greșit?

4. În ce moduri s-ar putea să cauzez disensiuni asupra unor chestiuni care nu au rol în mântuire?

5. Care e necesar să fie motivația reală din spatele a tot ce fac în viață?