Lecția 11. Solia noastră

„Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.” (Coloseni 2:8).

„Planul lui Dumnezeu nu este acela de a trimite soli care să le facă pe plac şi să-i laude pe păcătoşi; El nu trimite nici o solie de pace ca să-i adoarmă pe cei nesfin ţiţi în siguranţa cărnii. Ci El pune poveri grele asupra con ştiin ţei păcăto şilor, şi străpunge sufletul cu săge ţile ascuţite ale convingerii. ” – Mărturii, vol. 4, pg. 178, engl.

Sugestii de lectură: Hristos, Lumina lumii, pg. 100-108.

 

Duminică 6 martie 
1. O SOLIE DILUATĂ

a. Cum se poate slăbi sau distruge solia lui Dumnezeu? 1 Corinteni 1:17; Marcu 7:13.

De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.  (1 Corinteni 1:17)

Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”  (Marcu 7:13)

b. În locul unei solii pline de credincioșie, ce i se spune adesea poporului? Ieremia 6:14, 15; Ezechiel 13:10.

Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace! Sunt daţi de ruşine, căci săvârşesc urâciuni; şi totuşi nu roşesc şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul.”  (Ieremia 6:14-15)

Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu zicând: „Pace!”, când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.  (Ezechiel 13:10)

„Oamenii se aventurează să comită păcate care sunt grele în ochii lui Dumnezeu şi cred că nu trebuie să fie tra şi la răspundere pentru ele, căci acestea, spun ei, se datorează nervozităţii, unui temperament deosebit; dar acest lucru nu face altceva decât să liniştească con ştiin ţa, şi să ţipe: ‚Pace, pace, atunci când nu este pace.’ Păcatul este păcat, şi este amăgirea lui Satana să-l facă să fie privit în orice alt fel decât ca provocând mare durere.” – The Review and Herald, 1 august 1893.

c. Cum consideră Dumnezeu lingușirea? Psalmii 5:9; 12:3. Ce se realizează prin lingușire? Proverbele 26:28; 29:5.

Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gâtlejul le este un mormânt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.  (Psalmi 5:9)

Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie.  (Psalmi 12:3)

Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. –  (Proverbe 26:28)

Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui. –  (Proverbe 29:5)

„Lauda, linguşirea şi toleranţa au făcut mai mult pentru a conduce suflete preţioase pe căi false, decât orice alte vicleşuguri pe care Satana le-a conceput.” – Fundamentele educaţiei creștine, pg. 304, engl.

 

Luni 7 martie
2. STILUL NOSTRU DE VIAȚĂ

a. Care a fost dieta lui Ioan și ce s-a spus despre caracterul lui? Matei 3:4; Luca 1:80. În ce fel a fost stilul său de viață o mustrare pentru oamenii din timpul său?

Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.  (Matei 3:4)

Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.  (Luca 1:80)

„În timpul lui Ioan Botezătorul, lăcomia pentru bogăţie şi dragostea de lux şi de petrecere erau larg răspândite. Plăceri senzuale, ospeţe cu hrană şi băutură, provocau boală fizică şi degenerare, amor ţirea percepţiilor spirituale şi diminuarea sensibilităţii faţă de păcat. Ioan trebuia să stea ca reformator. Prin viaţa lui cumpătată şi haina sa simplă el trebuia să mustre excesele din timpul său. De aici indica ţiile date părin ţilor lui Ioan – o lec ţie de cumpătare ţinută de un înger de la tronul cerului.” – Hristos, Lumina lumii, pg. 100, 101, engl.

„De ani de zile, Domnul a tot atras atenţia poporului Său la reforma sănătăţii. Aceasta este una dintre marile ramuri ale lucrării de pregătire pentru venirea Fiului omului. Ioan Botezătorul a ieşit în duhul şi puterea lui Ilie, pentru a pregăti calea Domnului şi ca să întoarcă pe oameni la înţelepciunea celor neprihăniţi. El a fost un reprezentant al celor care trăiesc în aceste ultime zile, cărora Dumnezeu le-a încredinţat adevăruri sacre pentru a fi prezentate înaintea poporului, pentru a pregăti calea pentru a doua venire a lui Hristos. Ioan a fost un reformator. Îngerul Gabriel, direct din cer, a vorbit pe tema reformei sănătăţii tatălui şi mamei lui Ioan. El a spus că nu ar trebui să bea vin sau băutură tare, şi că el ar trebui să fie umplut cu Duhul Sfânt de la na ştere.” – Dietă și hrană, pg. 70, 71, engl.

b. Compară îmbrăcămintea lui Ioan cu aceea a lui Ilie. Matei 3:4; 2 Regi 1:8. Ce lecție conține aceasta pentru noi?

Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.  (Matei 3:4)

Ei au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins cu o curea la mijloc.” Şi Ahazia a zis: „Este Ilie, tişbitul.”  (2 Împăraţi 1:8)

„Aspectul unic al înfăţişării lui Ioan a condus minţile ascultătorilor săi înapoi la proorocii din vechime. În comportament şi îmbrăcăminte, el semăna cu profetul Ilie. Cu duhul şi puterea lui Ilie el a denunţat corup ţia naţională şi a mustrat păcatele care domneau atunci. Cuvintele sale au fost simple, la obiect şi convingătoare. Mulţi l-au crezut a fi unul dintre profeţi înviat din morţi. Întreaga naţiune a fost agitată. Mulţimile s-au înghesuit în pustie.” – Hristos, Lumina lumii, pg. 104, engl.

„Modestia puritană şi simplitatea ar trebui să distingă locuin ţele şi îm -brăcămintea tuturor celor care cred adevărurile solemne pentru acest timp.” – Mărturii, vol. 5, pg. 189, engl.

 

Marți 8 martie
3. NU E LOC PENTRU MÂNDRIE, VANITATE ȘI EXTRAVAGANȚĂ

a. Care ar trebui să ne fie atitudinea față de lucrurile lumești? 1 Ioan 2:15-17. Care este principiul de bază aflat la temelia reformei în îmbrăcăminte și care este scopul ei? 1 Timotei 2:9, 10; Numeri 15:38-40.

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.  (1 Ioan 2:15-17)

Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.  (1 Timotei 2:9-10)

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor. Când veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi târâţi la curvie. Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.  (Numeri 15:38-40)

„Copiilor lui Israel, după ce au fost scoşi din Egipt, li s-a poruncit să aibă un ciucure albastru simplu la poalele hainei pentru a-i distinge de naţiunile din jurul lor, şi pentru a transmite semnifica ţia că erau poporul deosebit al lui Dumnezeu. Poporului lui Dumnezeu nu i se cere acum să aşeze un semn special pe hainele lor. Dar în Noul Testament sunt date adesea exemple din vechiul Israel. Dacă Dumnezeu a dat astfel de porunci clare poporului Său din vechime cu privire la îmbrăcămintea lor, nu va remarca El oare îmbrăcămintea poporului Său în această epocă? Nu ar trebui să fie în îmbrăcămintea lor o distinc ţie fa ţă de cea a lumii? Nu ar trebui ca poporul lui Dumnezeu, care sunt comoar a Lui deosebită, să caute să-L slăvească pe Dumnezeu chiar şi prin îmbrăcăminte? Mai mult, nu ar trebui ei să fie exemple în îmbrăcăminte, iar prin stilul lor simplu să mustre mândria, vanitatea şi extravagan ţa celor care se dovedesc lumeşti, iubitori de distracţie şi plăceri? – Dumnezeu impune acest lucru poporului Său. Mândria este mustrată în Cuvântul Său.” – The Review and Herald, 23 ianuarie 1900.

b. Care este adesea situația când poporul lui Dumnezeu Îl părăsește, și care ce este responsabilitatea noastră față de acești frați și surori? Proverbele 28:4; Romani 1:32.

Cei ce părăsesc Legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc Legea se mânie pe el.  (Proverbe 28:4)

Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.  (Romani 1:32)

„Când cei care se unesc cu lumea, pretinzând însă mare cură ţie, pledând pentru unirea cu cei care au fost cândva opozanţi ai cauzei adevărului, trebuie să ne temem şi să le evităm prezen ţa în mod hotărât, aşa cum a făcut Neemia. Un astfel de sfat este determinat de vrăjmaşul a orice lucru bun. Acesta este discursul oportuniştilor, şi ar trebui să fie întâmpinat cu opozi ţie la fel de ferm astăzi ca şi atunci. Oricare influenţă care ar tinde să tulbure credin ţa poporului lui Dumnezeu în puterea Sa de a-i îndruma, ar trebui să fie întâmpinată cu fermitate.” – Profeţi și regi, pg. 660, engl.

„Sunt momente când apostazia vine în rândurile poporului, când evlavia este lăsată în afara inimii de către cei care ar fi trebuit să fi ţinut pasul cu liderul lor divin. Poporul lui Dumnezeu se desparte de la sursa puterii lor, iar mândria, vanitatea, extravaganţa şi etalarea urmează. Există idoli înlăuntru şi idoli în afară; dar Dumnezeu Îl trimite pe Mângâietor ca mustrător al păcatului, ca poporul Său să fie avertizat de apostazia lor şi mustrat pentru căderile lor.” – Christian Education, pg. 95.

 

Miercuri 9 martie
4. RIDICÂND STANDARDUL

a. Cum putem ridica standardul adevărului azi? 2 Petru 1:10-12; 2 Timotei 2:15; Romani 12:9.

De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. De aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.  (2 Petru 1:10-12)

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.  (2 Timotei 2:15)

Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.  (Romani 12:9)

„Toţi cei care se alătură bisericii ar trebui să dea pe faţă o transformare a caracterului, care să arate respectul lor faţă de lucrurile sfinte. Toată viaţa lor ar trebui să fie modelată după eleganţa lui Isus Hristos. Cei care se alătură bisericii trebuie să fie suficient de umili pentru a primi instrucţiuni cu privire la punctele în care ei sunt neglijen ţi, şi în care pot şi trebuie să se schimbe. Ei trebuie să exercite o influen ţă creştină. Cei care nu fac nici o schimbare în cuvinte sau comportament, în îmbrăcăminte sau în casele lor, trăiesc pentru ei înşişi şi nu pentru Hristos. Ei nu au fost reînnoiţi în Hristos Isus, până la curăţirea inimii şi a manifestărilor exterioare.” – Testimonies to Southern Africa, pg. 87, engl.

„Sunt îndemnată să spun că este nevoie de reformă în fiecare biserică, în fiecare familie. Nu avem timp pentru a-l dedica iubirii de plăceri, nici mijloace pentru a le investi în achizi ţionarea de imagini cu chipuri umane. Investiţi-vă mijloacele în cauza lui Dumnezeu. Păziţi cu grijă exemplul. Este de cea mai mare importanţă pentru fiecare suflet să-L iubească şi să se teamă de Dumnezeu, să asculte de poruncile Lui. Cu to ţii avem nevoie să cunoa ştem mai bine legile Împără ţiei lui Dumnezeu, ca nu cumva să ne pierdem poli ţa de asigurare a vieţii veşnice [2 Petru 1:10-12] şi să nu reu şim să găsim intrarea în cetatea lui Dumnezeu.” – Manuscript Releases, vol. 21, pg. 409, engl.

b. Pe ce ar trebui să se bazeze standardele noastre? Isaia 59:19; 8:20; Eclesiastul 12:13.

Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui; când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.  (Isaia 59:19)

La Lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.  (Isaia 8:20)

Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.  (Eclesiastul 12:13)

„Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susţină Biblia şi numai Biblia, ca standard al tuturor doctrinelor şi ca bază a tuturor reformelor. Opiniile oamenilor învă ţaţi, deduc ţiile ştiin ţei, crezurile sau hotărârile consiliilor ecleziastice, tot atât de numeroase şi de discordante ca şi bisericile pe care le re -prezintă, vocea majorităţii – nici una şi nici acestea toate la un loc – nu ar trebui să fie considerate ca dovezi pentru sau împotriva oricărui punct al credinţei religioase. Înainte de a accepta orice doctrină sau precept, trebuie să cerem un clar ‚A şa zice Domnul’, în sprijinul ei.” – Marea luptă, pg. 595, engl.

 

Joi 10 martie
5. DÂND PUTERE SOLIEI

a. Când va putea lucra Duhul Sfânt pentru a transmite ultima solie a adevărului? Faptele Apostolilor 2:1, 4; Apocalipsa 2:26.

În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.  (Faptele apostolilor 2:1)

Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.  (Faptele apostolilor 2:4)

Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.  (Apocalipsa 2:26)

„Când ocara nepăsării şi indolenţei vor fi fost eliminate din biserică, Duhul Domnului se va manifesta cu bunăvoinţă. Puterea divină va fi dezvăluită. Biserica va vedea lucrarea providenţială a Domnului o ştirilor. Lumina adevărului va străluci în raze clare, puternice şi, la fel ca în timpul apostolilor, multe suflete se vor întoarce de la rătăcire la adevăr. Pământul va fi luminat cu slava Domnului.” – Mărturii, vol. 9, pg. 46, engl.

b. Când ne putem aștepta ca puterea lui Dumnezeu să se manifeste într-un mod minunat pentru a vindeca pe cei bolnavi? Matei 17:19-21; 1 Corinteni 10:31; 9:27.

Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”  (Matei 17:19-21)

Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.  (1 Corinteni 10:31)

Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.  (1 Corinteni 9:27)

„Aţi putea spune: ‚De ce să nu ne apucăm atunci de lucru şi să vindecăm pe cei bolnavi a şa cum a făcut Hristos?’ Am răspuns: Voi nu sunteţi gata. Unii au crezut; unii au fost vindeca ţi; dar sunt mul ţi care se îmbolnăvesc singuri prin necumpătare în mâncare sau îngăduirea altor obiceiuri greşite. Când se îmbolnăvesc, să ne rugăm pentru ei ca să fie vindeca ţi ca ei să se comporte din nou la fel? Trebuie să se facă o reformă pretutindeni în rândurile noastre; oa-menii trebuie să ajungă la un standard mai înalt, înainte de ne putea a ştepta ca puterea lui Dumnezeu să se manifeste într-un mod evident pentru vindecarea bolnavilor.” – Medical Ministry, pg. 15, 16, engl.

 

Vineri 11 martie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce este lingușirea? De ce nu ar trebui creștinii s-o folosească?
2. Cum a mustrat Ioan necumpătarea răspândită în timpul lui? Ce în-semnătate are acest lucru pentru noi?
3. Ce s-a întâmplat cu cei care dovedesc mândrie, vanitate și extravaganță?
4. Cum dovedim că am fost născuți din nou în Hristos?
5. Cum trebuie să trăim așa încât solia să avanseze cu putere?