Lecţia 13. Lecţii dintr-o greşeală naţională

 

„De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi” (Isaia 1:19, 20). 

„Prin apostazie şi răzvrătire, cei care ar fi trebuit să stea în picioare ca purtători de lumină între popoare au invitat judecăţile lui Dumnezeu.” – The Review and Herald, 4 martie 1915.

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pg. 306-321 engl. (cap. 25, 26).

Duminică 22 iunie
1. O mărturie puternică dată lumii

a. Ce cântare au cântat copiii lui Israel în timpul sărbătorilor sfinte în Canaan? Deuteronomul 31:30; 32:1-3. Ce influenţă ar fi trebuit să aibă această cântare asupra naţiunilor înconjurătoare? Psalmii 67:2.

Moise a rostit toate cuvintele cântării acesteia, în faţa întregii adunări a lui Israel: (Deut 31:30).

„Luaţi aminte ceruri şi voi vorbi; ascultă, pământule, cuvintele gurii mele. 2 Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeaţă, ca picăturile de ploaie pe iarbă! 3 Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru! (Deut 32:1-3).

..ca să se cunoască pe pământ calea Ta, şi printre toate neamurile mântuirea Ta! (Ps 67:2).

„În călătoria lor prin pustie, israeliţii aduceau laudă lui Dumnezeu prin cântări sfinte… Iar în Canaan, când se întâlneau cu ocazia sărbătorilor lor sfinte, erau povestite lucrările minunate ale lui Dumnezeu şi se aducea numelui Său mulţumiri pline de recunoştinţă. Dumnezeu dorea ca întreaga viaţă a poporului Său să fie o viaţă de laudă.” – Parabolele Domnului Hristos, pg. 298, 299 engl. (cap.: „Biserica de astăzi”).

b. Care este mijlocul cel mai eficient de a arăta lumii că am primit mari binecuvântări de la Dumnezeu prin evanghelia lui Isus Hristos? Psalmii 145:5, 6.

5 Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale şi voi cânta minunile Tale. 6 Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată, şi eu voi povesti mărimea Ta. (Ps 145:5-6).

„Mult mai mult decât o facem, trebuie să vorbim de capitolele preţioase din experienţa noastră.” – Idem., pg. 299 engl. 

Luni 23 iunie
2. Sfaturi repetate

a. Prin ce cuvinte a prezentat Domnul poporului Său consecinţele necredincioşiei lor? Deuteronomul 8:18-20.

18 Ci adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi. 19 Dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veţi pieri. 20 Veţi pieri ca şi neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentru că nu veţi asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru. (Deut 8:18-20).

„[Deuteronomul 28 citat.] Pentru ca adevărurile acestea să se imprime şi mai bine în toţi cei de faţă, marele conducător le-a îmbrăcat în versuri sfinte. Această cântare nu era doar istorică, ci şi profetică. În timp ce povestea despre purtarea minunată a lui Dumnezeu faţă de poporul Său din trecut, prevestea şi marile evenimente din viitor, victoria finală a celor credincioşi când Hristos avea să vină a doua oară în putere şi slavă. Oamenii au fost instruiţi să memoreze această istorie poetică şi să o imprime şi în mintea copiilor şi a copiilor copiilor lor. Ea trebuia cântată de adunare atunci când se strângeau pentru închinare şi să fie repetată de popor când mergeau la munca lor zilnică. Era de datoria părinţilor să imprime aceste cuvinte în mintea susceptibilă a copiilor lor ca să nu fie uitate niciodată.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 467, 468 engl. (cap. 42).

b. Ce sfat a dat Moise poporului lui Israel la sfârşitul peregrinajului lor prin pustie? Deuteronomul 28:1, 2, 9-11, 58, 59, 64.

1 Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ. 2 Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău. (Deut 28:1-2).

9 Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ţi-a jurat El, dacă vei păzi poruncile Domnului Dumnezeului tău şi vei umbla pe căile Lui. 10 Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului şi se vor teme de tine. 11 Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. (Deut 28:9-11).

58 Dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate cuvintele Legii acesteia, scrise în cartea aceasta, dacă nu te vei teme de acest Nume slăvit şi înfricoşat, adică de Domnul Dumnezeul tău, 59 Domnul te va lovi în chip minunat, pe tine şi sămânţa ta, cu răni mari şi îndelungate, cu boli grele şi necurmate. Deut 28:58-59

64 Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă: şi acolo vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră. (Deut 28:64).

„Moise le-a atras atenţia la ‚ziua când te-ai înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb.’ Şi el a provocat oştirea lui Israel: ‚Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată Legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?’ (Deuteronomul 4:10, 7, 8). Astăzi, provocarea adresată lui Israel poate fi repetată. Legile pe care le-a dat Dumnezeu poporului Său din vechime erau mai înţelepte, mai bune şi mai umane decât cele ale celor mai civilizate naţiuni de pe pământ. Legile naţiunilor poartă amprenta slăbiciunilor şi patimilor inimii neînnoite; dar legea lui Dumnezeu poartă amprenta divinului… Totuşi, marele conducător [Moise] era plin de teamă ca nu cumva poporul să se depărteze de Dumnezeu. În cea mai sublimă şi mişcătoare cuvântare, el le-a pus înainte binecuvântările care aveau să fie ale lor cu condiţia ascultării şi blestemele care aveau să urmeze păcatului.” – Idem., pg. 465, 466 engl. 

Marţi 24 iunie
3. O mare dezamăgire

a. Cum a tratat Israel ca naţiune răspunderea sfântă primită de la Dumnezeu? Ieremia 2:21; osea 10:1.

21 Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică? (Ier 2:21).

1 Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cât roadele sale erau mai multe, cu atât mai multe altare a zidit; cu cât îi propăşea ţara, cu atât înfrumuseţa stâlpii idoleşti. (Ose 10:1).

„Israeliţii au pierdut din vederea înaltele lor privilegii ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu. Ei au uitat de Dumnezeu şi nu şi-au împlinit misiunea sfântă. Binecuvântările pe care le-au primit nu au adus nicio binecuvântare asupra lumii. Toate avantajele lor le-au folosit pentru propria lor slavă.” – Istoria faptelor Apostolilor, pg. 14 engl. (cap. 1).

b. Cum s-a împlinit în timpul regilor lui Iuda sfatul profetic al lui Dumnezeu, dat prin Moise? 2 Cronici 36:14-17, 20; Ieremia 39:8, 9.

14 Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile, după toate urâciunile neamurilor; şi au pângărit Casa Domnului, pe care o sfinţise El în Ierusalim. 15 Domnul Dumnezeul părinţilor lor a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi Locaşul Său. 16 Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele şi au râs de prorocii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac. 17 Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul haldeilor şi a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa Locaşului lor celui Sfânt. N-a cruţat nici pe tânăr, nici pe tânără, nici pe bătrân, nici pe omul gârbov sub povara perilor albi, ci a dat totul în mâna lui. (2Cro 36:14-17).

20 Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei perşilor, (2Cro 36:20).

8 Haldeii au ars cu foc casa împăratului şi casele poporului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului. 9 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră lui şi pe rămăşiţa poporului. (Ier 39:8-9).

„Copiii lui Israel au fost luaţi prizonieri în Babilon pentru că s-au despărţit de Dumnezeu şi nu au mai păstrat principiile care le-au fost date pentru a-i ţine departe de metodele şi practicile naţiunilor care Îl dezonorau pe Dumnezeu. Domnul nu putea să le dea prosperitate, El nu putea să-Şi împlinească legământul făcut cu ei, cât timp ei erau necredincioşi principiilor pe care li le-a dat ca să le păzească cu zel. Prin spiritul şi acţiunile lor, ei I-au reprezentat greşit caracterul Său şi a îngăduit ca ei să fie luaţi şi duşi în captivitate. Pentru că s-au despărţit de El, i-a umilit. El i-a lăsat pe calea aleasă de ei, iar cel nevinovat a suferit împreună cu cel vinovat.” – Comentarii biblice, vol. 2, pg. 1040 engl.

c. Cum a arătat Dumnezeu că a fost dezamăgit de Israel? Isaia 5:1, 2, 25.

1 Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă. 2 I-a săpat pământul, l-a curăţat de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. (Isa 5:1-2).

25 De aceea Se şi aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Îşi întinde mâna împotriva lui şi-l loveşte de se zguduie munţii, şi trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul uliţelor. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este încă întinsă. (Isa 5:25).

„Poporul evreu nu a ascultat de avertisment. Ei L-au uitat pe Dumnezeu şi au pierdut din vedere înaltul lor privilegiu ca reprezentanţi ai Săi. Binecuvântările pe care le-au primit nu a adus nicio binecuvântare asupra lumii. Toate avantajele lor le-au folosit spre propria glorificare. Ei l-au jefuit pe Dumnezeu de slujirea pe care El a pretins-o de la ei, şi i-au jefuit pe semenii lor de îndrumare religioasă şi exemplu sf 

Miercuri 25 iunie
4. Israel împrăștiat printre popoare

a. Ce stă scris despre conduita şi soarta ultimului rege al lui Iuda? 2 Cronici 36:11-13; Ieremia 39:4-7.

11 Zedechia avea douăzeci şi unu de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. 12 El a făcut ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului său; şi nu s-a smerit înaintea prorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului. 13 S-a răsculat chiar împotriva împăratului Nebucadneţar, care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Şi-a înţepenit grumazul şi şi-a învârtoşat inima până acolo încât nu s-a întors la Domnul Dumnezeul lui Israel. (2Cro 36:11-13).

4 Zedechia, împăratul lui Iuda, şi toţi oamenii de război, cum i-au văzut, au fugit şi au ieşit noaptea din cetate pe drumul grădinii împăratului, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe drumul câmpiei. 5 Dar oastea haldeilor i-a urmărit şi a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au luat şi l-au dus la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului; el a dat o hotărâre împotriva lui. 6 Împăratul Babilonului a pus să înjunghie la Ribla pe fiii lui Zedechia înaintea lui, împreună cu toţi mai marii lui Iuda. 7 Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă ca să-l ducă la Babilon. (Ier 39:4-7).

„Ce avertizare tristă şi grozavă este aceasta [acest raport cu privire la sfârşitul dezastruos al lui Zedechia] pentru cei care se împietresc faţă de mustrare şi care nu doresc să se umilească în pocăinţă pentru ca Dumnezeu să-i mântuiască!” – Comentarii biblice, vol. 2, pg. 1040 engl.

b. Ce trebuia să se realizeze prin împrăştierea poporului ales al lui Dumnezeu printre naţiuni, chiar dacă ei se dovediseră nevrednici?

„Domnul l-a împrăştiat [pe poporul Său] pentru ca să fie dusă lumii cunoştinţa adevărului Său. Dacă ei aveau să fie loiali, credincioşi şi supuşi, Dumnezeu urma să-i aducă înapoi în ţara lor. Între copiii lui Israel, se aflau patrioţi creştini care erau foarte credincioşi principiului şi asupra acestor oameni credincioşi Domnul a privit cu mare plăcere. Aceştia erau bărbaţii care nu puteau fi pătaţi de egoism, care nu aveau să vatăme lucrarea lui Dumnezeu prin urmarea de metode şi practici greşite, bărbaţi care aveau să-L onoreze pe Dumnezeu cu preţul pierderii tuturor bunurilor lor. Ei au trebuit să sufere împreună cu cel vinovat, însă în providenţa lui Dumnezeu, robia lor în Babilon a fost mijlocul prin care ei au fost aduşi în faţă iar exemplul lor de integritate de neclintit luceşte de o strălucire cerească.” – Idem.

c. Care a fost urmarea persecuţiei care a venit asupra credincioşilor din Ierusalim? faptele apostolilor 8:1, 4, 5.

1 Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. (Fapte 8:1).

4 Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul. 5 Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos. (Fapte 8:4-5).

„În loc de a-i educa pe noii convertiţi ca să ducă evanghelia la cei care nu auziseră de ea, [ucenicii] se aflau în pericolul de a urma o cale care avea să-i facă pe toţi să fie mulţumiţi cu ceea ce realizaseră. Pentru a-i răspândi pe reprezentanţii Săi spre alte ţări, unde ar fi putut lucra pentru alţii, Dumnezeu a îngăduit să vină persecuţia asupra lor. Alungaţi din Ierusalim, credincioşii predicau cuvântul pe oriunde mergeau. (Faptele Apostolilor 8:40).” – Istoria faptelor Apostolilor, pg. 105 engl. (cap. 11).ânt.” – Parabolele Domnului Hristos, pg. 291, 292 engl. (cap. 23). 

Joi 26 iunie
5. Marele pericol al siguranţei false

a. Cum a zdruncinat Ioan Botezătorul siguranţa falsă a poporului evreu? Matei 3:9.

9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. (Mat 3:9).

„Poporul iudeu nutrea ideea că este favoritul cerului şi că avea să fie tot timpul înălţat ca biserică a lui Dumnezeu. Ei erau copiii lui Avraam, spuneau ei, iar temelia prosperităţii lor li se părea atât de sigură încât au sfidat atât pământul cât şi cerul, când acestea stăteau în calea drepturilor lor. Ducând o viaţă de necredincioşie, ei se pregăteau pentru condamnarea cerului şi despărţirea de Dumnezeu.” – Parabolele Domnului Hristos, pg. 294 engl. (cap. 23).

„Iudeii interpretaseră greşit făgăduinţa lui Dumnezeu în ce priveşte bunăvoinţa veşnică a lui Dumnezeu faţă de Israel: [Ieremia 31:35-37 citat]. Iudeii considerau că descendenţa lor naturală din Avraam le dădea dreptul la această făgăduinţă. Dar ei treceau cu vederea condiţii pe care le pusese Dumnezeu… Binecuvântarea lui Dumnezeu este asigurată oamenilor care au Legea Lui scrisă în inimă. Ei sunt una cu El. Dar iudeii se despărţiseră de Dumnezeu… Din cauză că, în trecut, Dumnezeu avusese milă de ei, îşi scuzau păcatele. Se amăgeau că sunt mai buni ca alţi oameni şi că au drept la binecuvântările Lui. Aceste lucruri ‚au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care a venit sfârşiturile veacurilor’ (1 Corinteni 10:11). Cât de adesea interpretăm greşit binecuvântările lui Dumnezeu şi ne măgulim că suntem favorizaţi, datorită vreunui lucru bun care se află în noi! Dumnezeu nu poate să facă pentru noi ceea ce doreşte atât de mult să facă. Darurile Sale sunt folosite pentru plăceri personale şi pentru a împietri inima în necredinţă şi păcat.” – Hristos lumina lumii, pg. 106 engl. (cap. 10). 

Vineri 27 iunie
ÎntrebărIi de revizuire personală

1. Descrieţi care ar trebui să fie tema conversaţiilor noastre în această lume.
2. În ce fel ar trebui ca noi, în sfera noastră, să repetăm declaraţia făcută de Moise prin pustie?
3. În ce mă folosesc azi de lucrurile sfinte care mi-au fost încredinţate?
4. În ce fel ar fi putut fi evitată captivitatea Babiloniană?
5. Cu ce scop a împrăştiat Domnul pe poporul lui Israel între celelalte naţiuni?