Lecția 13. Moartea lui Moise

„Cât despre Moise, el a fost ‘credincios în toată casa lui Dumnezeu’, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste propria lui casă. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm.” (Evrei 3:5, 6 engl. KJV.)

„Ca păstor al oilor, Moise a fost învățat să aibă grijă de cele care suferă, să le hrănească pe cele bolnave, să caute cu răbdare pe cele rătăcite, să aibă îndelungă răbdare cu cele nesupuse, să împlinească plin de iubire preocupată nevoile tinerilor miei și necesitățile oilor bătrâne și bolnave.”— Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 343 engl. (cap. 44, Pregătire grabnică pentru lucrare).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 469-480 engl. (cap. 43, Moartea lui Moise).


Duminică 21 iunie

1. MOISE ÎNCURAJEAZĂ POPORUL

a. Întrucât sfârșitul lui Moise se apropia, cu ce cuvinte încurajatoare s-a adresat el întâi poporului, apoi lui Iosua? Deuteronom 31:1-8.

Deuteronom 31:1-8: „Moise s-a dus și a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel: „Astăzi”, le-a zis el, „eu sunt în vârstă de o sută douăzeci de ani. Nu voi mai putea merge în fruntea voastră, și Domnul mi-a zis: ‘Tu să nu treci Iordanul!’ Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta și vei pune stăpânire pe ele. Iosua va merge înaintea ta, cum a spus Domnul. Domnul va face neamurilor acestora cum a făcut lui Sihon și Og, împărații amoriților, și țării lor, pe care a nimicit-o. Domnul vi le va da în mână și le veți face după poruncile pe care vi le-am dat. Întăriți-vă și îmbărbătați-vă! Nu vă temeți și nu vă înspăimântați de ei, căci Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa.” Moise a chemat pe Iosua și i-a zis în fața întregului Israel: „Întărește-te și îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în țara pe care Domnul a jurat părinților lor că le-o va da și tu îi vei pune în stăpânirea ei. Domnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta!”

„În timp ce poporul privea spre omul în vârstă, care urma să fie luat atât de curând de la ei, ei și-au amintit, cu o nouă și mai profundă apreciere, de gingășia sa părintească, de sfaturile sale înțelepte, și de truda lui neobosită. Cât de adesea, atunci când păcatele lor atrăseseră judecățile drepte ale lui Dumnezeu, rugăciunile lui Moise Îl convinseseră să îi cruțe! Mâhnirea lor era intensificată de remușcări. Își aminteau cu amărăciune cum propria lor perversitate îl provocase pe Moise la păcatul pentru care acum trebuia să moară. Îndepărtarea iubitului lor conducător ar fi fost o mustrare cu mult mai puternică pentru Israel decât oricare alta pe care ar fi putut ei să o primească, dacă viața și misiunea lor ar fi continuat. Dumnezeu dorea să îi conducă să simtă că ei nu trebuia să facă viața viitorului lor lider la fel de solicitantă pe cât o făcuseră pe cea a lui Moise. Dumnezeu vorbește poporului Său prin binecuvântări acordate; și când acestea nu sunt apreciate, El le vorbește prin binecuvântări îndepărtate, pentru ca ei să poată să își vadă păcatele, și să se întoarcă la El cu toată inima.”—Patriarhi și profeți, p. 470 engl. (cap. 43, Moartea lui Moise).


Luni 22 iunie

2. CITIND CARTEA LEGII

a. Cât de frecvent i s-a cerut poporului să asculte citirea legilor, și ce grupuri de oameni trebuia să facă aceasta? De ce? Deuteronom 31:9-13.

Deuteronom 31:9-13: „Moise a scris legea aceasta și a încredințat-o preoților, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, și tuturor bătrânilor lui Israel. Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare șapte ani, pe vremea anului iertării, la Sărbătoarea Corturilor, când tot Israelul va veni să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citești legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor. Să strângi poporul, bărbații, femeile, copiii și străinul care va fi în cetățile tale, ca să audă și să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. Pentru ca și copiii lor, care n-o vor cunoaște, s-o audă și să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veți trăi în țara pe care o veți lua în stăpânire, după ce veți trece Iordanul.”

„[Dumnezeu] cere părinților să își instruiască copiii și cu eforturi neîncetate să îi educe cu privire la cerințele legii Sale și să îi instruiască în cunoștințași temerea de Dumnezeu. Aceste cerințe pe care Dumnezeu le-a pus asupra evreilor cu atât de multă solemnitate, apasă cu tot atât de multă greutate asupra părinților creștini.” —Mărturii, vol. 3, p. 294 engl. (cap. 28, Moise și Aaron).

b. Care era planul lui Dumnezeu pentru Israel? Care erau condițiile cu care această promisiune urma să fie împlinită? Deuteronom 28:12-14.

Deuteronom 28:12-14: „Domnul îți va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită țării tale ploaie la vreme și ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, și niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău, pe care ți le dau astăzi, dacă le vei păzi și le vei împlini și nu te vei abate nici la dreapta, nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să vă duceți după alți dumnezei și să le slujiți.”

„Aceste promisiuni date lui Israel sunt de asemenea pentru poporul lui Dumnezeu de astăzi.”—Mărturii, vol. 6, p. 351.

c. Ce a fost dat israeliților ca o amintire a chemării lor ca popor special al lui Dumnezeu? Numeri 15:38, 39. Despre ce ar trebui să ne amintească, în acest caz, fiecare articol vestimentar pe care îl îmbrăcăm?

Numeri 15:38, 39: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le să-și facă, din neam în neam, un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colțurile veșmintelor. Când veți avea ciucurele acesta, să vă uitați la el și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniți și să nu urmați după poftele inimilor voastre și după poftele ochilor voștri, ca să vă lăsați târâți la curvie.”

„Copiilor lui Israel li s-a poruncit, după ce au fost scoși din Egipt, să aibă o panglică simplă albastră la marginea hainelor lor, pentru a-i distinge de toate națiunile din jurul lor, și pentru a simboliza faptul că ei erau poporul deosebit al lui Dumnezeu. Poporului lui Dumnezeu nu i se cere acum să aibă un marcaj special pus pe hainele lor. Însă în Noul Testament se face frecvent referire la vechiul Israel ca exemplu. Dacă Dumnezeu a dat indicații atât de clar definite poporului Său din vechime cu privire la îmbrăcămintea lor, nu va ajunge îmbrăcămintea poporului Său din acest veac sub observația Sa? Nu ar trebui să existe în îmbrăcămintea lor o distincție față de cea a lumii? Nu ar trebui poporul lui Dumnezeu, care este comoara Sa deosebită, să caute să Îl mărească pe Dumnezeu chiar și în îmbrăcămintea lor? Și nu ar trebui ei să fie exemple în problema îmbrăcămintei, și prin stilul lor simplu să mustre mândria, vanitatea, și extravaganța mărturisitorilor lumești, iubitori de plăceri? Dumnezeu cere aceasta de la poporul Său. Mândria este mustrată în Cuvântul Său.”—The Review and Herald, 23 ianuarie 1900.


Marți 23 iunie

3. SCRIIND O NOUĂ CÂNTARE

a. Ce aspecte ale caracterului lui Dumnezeu sunt subliniate în cântarea pe care Moise a scris-o pentru beneficiul poporului? Deuteronom 32:3, 4, 6.

Deuteronom 32:3, 4, 6: „Căci voi vesti Numele Domnului. Dați slavă Dumnezeului nostru!... El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat. ... Pe Domnul Îl răsplătiți astfel?! Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, te-a întocmit și ți-a dat ființă?”

b. Cum se arată grija lui Dumnezeu pentru poporul Său în această cântare? Deuteronom 32:9-12.

Deuteronom 32:9-12: „Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire. El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui, așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, și nu era niciun dumnezeu străin cu El.”

„Dumnezeu i-a înconjurat pe israeliți cu fiecare facilitate, le-a oferit orice privilegiul, care i-ar fi făcut o onoare pentru numele Său și o binecuvântare pentru națiunile din jur. Dacă ar fi dorit să umble în căile ascultării, El le-a promis că îi va înălța ‚mai presus de toate națiunile pe care le-a făcut, în laudă, în renume și în onoare.’ ”—Educația, p. 40 engl. (cap. 5, Educația lui Israel).

„[Dumnezeu] i-a salvat din starea lor de servi, pentru ca să-i poată aduce într-o țară bună, o țară pe care în providența Sa o pregătise pentru ei ca un refugiu din fața vrăjmașilor lor. El urma să îi aducă la Sine și să îi cuprindă în brațele Sale veșnice; și în schimbul bunătății și îndurării Sale, ei urma să Îi înalțe numele și să Îl facă glorios pe pământ.”—Profeți și regi, p. 16 engl. (cap. Via Domnului).

c. În ce sens a fost menit acest imn să fie un ajutor pentru popor? Deuteronom 31:19-22. Ce putem învăța din aceasta?

Deuteronom 31:19-22: „Acum, scrieți-vă cântarea aceasta. Învață pe copiii din Israel s-o cânte, pune-le-o în gură, și cântarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel. Căci voi duce pe poporul acesta în țara pe care am jurat părinților lui că i-o voi da, țară unde curge lapte și miere; el va mânca, se va sătura și se va îngrășa, apoi se va întoarce la alți dumnezei și le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti și va călca legământul Meu. Când va fi lovit atunci cu o mulțime de rele și necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi uitată și pe care uitarea n-o va șterge din gura urmașilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, care se arată și azi, înainte chiar ca să-l fi dus în țara pe care am jurat că i-o voi da.” În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta și a învățat pe copiii lui Israel s-o cânte.”

„Pentru a imprima cu atât mai mult aceste adevăruri asupra tuturor minților, marele lider [Moise] le-a transpus în versuri sacre. Acest imn nu era doar istoric, ci și profetic. În timp ce amintea de modul minunat în care S-a purtat Dumnezeu cu poporul Său în trecut, el preînchipuia, de asemenea și marile evenimente ale viitorului, victoria finală a celor credincioși, când Hristos avea să vină a doua oară în putere și slavă. Poporului i s-a cerut să încredințeze memoriei această istorie în poezie, și să îi învețe pe copiii lor și pe copiii copiilor lor. Acest imn trebuia să fie cântat de adunare când se strângeau pentru închinare, și să fie repetat de popor când mergeau la treburile lor zilnice. Era datoria părinților de a imprima aceste cuvinte în mințile receptive ale copiilor lor, pentru ca ele să nu fie uitate niciodată.” — Patriarhi și profeți, p. 467, 468 engl. (cap. 43, Moartea lui Moise).


Miercuri 24 iunie

4. VENIREA LUI ISUS PREZISĂ

a. Ce a spus Moise despre prima venire a lui Hristos? Deuteronom 18:15, 18.

Deuteronom 18:15, 18: „Domnul Dumnezeul tău îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un proroc ca mine: să ascultați de el!... Le voi ridica din mijlocul fraților lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui și el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.”

b. Ce mustrare a adresat Isus evreilor în legătură cu această profeție? Ioan 5:45-47.

Ioan 5:45-47: „Să nu credeți că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-ați pus nădejdea. Căci, dacă ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?”

„Există unii care pretind a crede și a învăța adevărurile Vechiului Testament, în timp ce resping Noul Testament. Dar refuzând să accepte învățăturile lui Hristos, ei arată faptul că nu cred ceea ce au spus patriarhii și profeții. ‚Dacă l-ați fi crezut pe Moise,’ a spus Hristos, ‚M-ați fi crezut pe Mine; pentru că el a mărturisit despre Mine.’ (Ioan 5:46). Ca urmare, nu există nicio putere reală în învățătura lor, nici măcar cu privire la Vechiul Testament. Mulți care pretind a crede și a învăța pe alții evanghelia sunt într-o eroare similară. Ei dau la o parte scripturile Vechiului Testament, despre care Hristos a spus: ‚Ele mărturisesc despre Mine.’ (Ioan 5:39). Respingând Vechiul Testament, ei resping în realitate Noul; pentru că ambele sunt părți inseparabile ale unui întreg. Nimeni nu poate prezenta în mod corect legea lui Dumnezeu fără evanghelie, sau evanghelia fără lege. Legea este evanghelia condensată, și evanghelia este legea desfășurată. Legea este rădăcina, evanghelia este floarea parfumată și rodul pe care aceasta îl poartă.”—Pildele Domnului, p. 128 engl. (cap. 11, Lucruri noi și vechi).

c. În ce sens îl prefigura Moise pe Hristos? Evrei 3:5, 6.

Evrei 3:5, 6: „Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm.”

„Moise îl prefigura pe Hristos. El însuși declarase lui Israel: ‚Domnul Dumnezeu vă va ridica dintre voi un profet ca mine, de El să ascultați.’ (Deuteronom 18:15). Dumnezeu a considerat de cuviință să îl disciplineze pe Moise în școala suferinței și a sărăciei, înainte ca el să poată fi pregătit să conducă oștile lui Israel în Canaanul pământesc. Israelul lui Dumnezeu, călătorind spre Canaanul ceresc, are un Căpitan care nu a avut nevoie de nicio învățătură omenească pentru a-L pregăti pentru misiunea Sa de conducător divin; totuși El a fost făcut desăvârșit prin suferință; și ‚prin faptul că El Însuși a suferit fiind ispitit, poate să îi mângâie pe cei care sunt ispitiți.’ (Evrei 2:10, 18). Salvatorul nostru nu a manifestat nicio slăbiciune sau imperfecțiune umană; totuși a murit ca să poată obține pentru noi intrare în Țara Promisă.” —Patriarhi și profeți, p. 480 engl. (cap. 43, Moartea lui Moise).


Joi 25 iunie

5. MOARTEA ȘI ÎNVIEREA LUI MOISE

a. Ce poruncă și asigurare a primit Moise de la Domnul când își încheiase lucrarea? Deuteronom 32:49, 50, 52.

Deuteronom 32:49, 50, 52: „Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în fața Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui... Tu vei vedea doar de departe țara dinaintea ta, dar nu vei intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel.”

„În singurătate, Moise și-a revizuit viața sa de vicisitudini și greutăți de când a întors spatele onorurilor curții și perspectivei unei împărății în Egipt, pentru a-și uni soarta cu cea a poporului ales al lui Dumnezeu... El nu regreta poverile pe care le purtase. Știa că misiunea și lucrarea sa fuseseră alese de Dumnezeu Însuși.”—Patriarhi și profeți, p. 471, 472 engl. (cap. 43, Moartea lui Moise).

b. Cum l-a readus Dumnezeu pe Moise la viață, și ce clase de sfinți reprezentau Moise și respectiv Ilie pe muntele schimbării la față? Iuda 9; Matei 17:1-5.

Iuda 9: „Arhanghelul Mihail, când Se împotrivea diavolului și Se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”

Matei 17:1-5: „După șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui, și i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina. Și iată că li s-au arătat Moise și Ilie stând de vorbă cu El. Petru a luat cuvântul și a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!”

„Pe Muntele schimbării la față, Moise era un martor pentru victoria lui Hristos asupra păcatului și a morții. El îi reprezintă pe acei care vor ieși din mormânt la învierea celor drepți. Ilie, care fusese mutat la cer fără să vadă moartea, îi reprezintă pe acei care vor fi în viață pe pământ la a doua venire a lui Hristos, și care vor fi ‚schimbați într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la ultima trâmbiță’; când ‚ceea ce e muritor se va îmbrăca în nemurire’ și ‚corpul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire.’.”—Hristos, Lumina lumii, p. 421, 422 engl. (cap. 46, Schimbarea la față).


Vineri 26 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Când Moise era pe punctul să moară, cum îl privea acum poporul? De ce?

2. Cum ar trebui să fie influențată îmbrăcămintea noastră și a copiilor noștri de chemarea noastră ca și copii ai Regelui?

3. Care este un mod în care părinții pot imprima adevărul în profunzime în mințile copiilor lor? Cum încearcă Satan în mod dușmănos să folosească același instrument în direcția opusă?

4. Cum Îl respingem noi pe Hristos, dacă dăm la o parte Vechiul Testament?

5. În timp ce Moise se gândea la bogățiile și faima pe care le lăsase în urmă în schimbul unei vieți de trudă și greutăți