Lectia 4. Eli şi fiii săi

 

„…fiii lui eli erau nişte oameni răi. nu cunoşteau pe Domnul.” (1 Samuel 2:12).

“Eli nu şi-a condus casa în conformitate cu regulile lui Dumnezeu cu privire la guvernarea familiei.” – The Signs of the Times, 6 aprilie 1888.
Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 575-580 engl. (cap. 56). 

Duminică 20 aprilie
1. Copilul Samuel

a. Ce funcţii importante urma să deţină în viitor copilul născut lui elcana şi anei? 1 Samuel 1:20; 3:20; 7:15-17.

Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel „căci”, a zis ea, „de la Domnul l-am cerut.” (1Sam 1:20).
Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel proroc al Domnului. (1Sam 3:20).
 Samuel a fost judecător în Israel în tot timpul vieţii lui. 16 El se ducea în fiecare an de făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei şi judeca pe Israel în toate locurile acestea. 17 Apoi se întorcea la Rama, unde era casa lui; şi acolo judeca pe Israel. Şi a zidit acolo un altar Domnului. (1Sam 7:15-17). 

b. Pentru a-şi împlini legământul faţă de Dumnezeu, ce a făcut ana atunci când băiatul a fost înţărcat? 1 Samuel 1:24. Ce a spus ea lui eli, marele preot? 1 Samuel 1:26-28.

Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin. L-a dus în Casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot. (1Sam 1:24).
Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului. 27 Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. 28 De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului. (1Sam 1:26-28).

„Rugăciunea Anei a fost ascultată; ea a primit darul pentru care se rugase atât de fierbinte şi stăruitor. Când s-a uitat la copil, i-a pus numele Samuel – „căci de la Domnul l-am cerut”. Îndată ce copilul era destul de mare ca să poată fi despărţit de mama lui, ea şi-a împlinit juruinţa. Îşi iubea copilul cu tot devotamentul unei inimi de mamă; când îl vedea cum creşte în putere şi când asculta vorbirea lui copilărească, iubirea ei îl învăluia tot mai mult în fiecare zi. Era singurul ei băiat, darul deosebit al Cerului; dar ea l-a primit ca pe o comoară dedicată lui Dumnezeu şi nu dorea să retina de la Dătător ceea ce era al Său…
Eli a fost adânc mişcat de credinţa şi evlavia acestei femei din Israel. El însuşi, un tată mult prea indulgent, a fost copleşit şi umilit când a privit marele sacrificiu al acestei mame care se despărţea de unicul ei copil, ca să-l dedice serviciului lui Dumnezeu. El s-a simţit mustrat pentru dragostea lui egoistă şi, în umilinţă şi reverenţă, s-a plecat înaintea Domnului şi s-a închinat.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 570, 571 engl. (cap. 55).

Luni 21 aprilie
2. O avertizare trimisă marelui preot

a. Ce spune Biblia despre copilul Samuel? 1 Samuel 2:26.

26 Tânărul Samuel creştea mereu şi era plăcut Domnului şi oamenilor. (1Sam 2:26).

„Dumnezeu dă tuturor ocazia să-şi dezvolte caracterul în această viaţă. Toţi pot să-şi ocupe locul stabilit lor în marele Său plan. Domnul l-a primit pe Samuel încă de când era un copilaş, pentru că inima lui era curată şi avea respect faţă de Dumnezeu. El a fost încredinţat lui Dumnezeu, o jertfă consacrată, iar Domnul a făcut din el, încă de când era copil, un canal de lumină. O viaţa consacrată, aşa cum a fost cea a lui Samuel, are o mare valoare în ochii lui Dumnezeu. Dacă tinerii de astăzi se consacră aşa cum a făcut Samuel, Domnul îi primeşte şi îi foloseşte în lucrarea Sa.” – Comentarii biblice, vol. 2, pg. 1010 engl.

b. Cum a avut Samuel de câştigat prin influenţa educativă a lui eli? Ce lecţie ar trebui să înveţe tinerii în timpul nostru din exemplul lui Samuel?

„Samuel a fost lăsat în grija lui Eli, iar drăgălăşenia caracterului lui a atras dragostea caldă a preotului în vârstă. El era amabil, generos, ascultător şi respectuos. Eli, îndurerat de îndărătnicia fiilor lui, a găsit odihnă, mângâiere şi binecuvântare în prezenţa ucenicului său. Samuel era gata să slujească, era iubitor şi niciun tată nu şi-a iubit copilul cu mai multă gingăşie decât l-a iubit Eli pe acest tânăr. Era ceva neobişnuit ca între înaltul judecător al naţiunii şi acest copil umil să fie legături atât de strânse. Când îl cuprindeau slăbiciunile bătrâneţii şi era copleşit de griji şi mustrări de conştiinţă din pricina purtării stricate a propriilor săi fii, Eli se apropia de Samuel ca să găsească mângâiere.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 573 engl. (cap. 55).

c. În timp ce eli era întristat de purtarea fiilor lui, ce avertizare i-a trimis Domnul printr-un profet şi prin ce semn avea să fie întărită aceasta? 1 Samuel 2:27-30, 34.

Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu M-am descoperit Eu casei tatălui tău, când erau în Egipt, în casa lui faraon? 28 Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia şi să poarte efodul înaintea Mea; şi am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel. 29 Pentru ce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, care am poruncit să se facă în Locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu, Israel?” 30 De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble întotdeauna înaintea Mea.” Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi. (1Sam 2:27-30).
Şi iată semnul celor ce se vor întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas: amândoi vor muri într-o zi. (1Sam 2:34).

„[Eli] a atras neplăcerea Domnului asupra sa prin aceea că nu a mustrat păcatul şi nu a exercitat dreptatea împotriva păcătosului. Dumnezeu nu se putea bizui pe el pentru a-l păstra pe Israel curat.” – Idem., pg. 578 engl. (cap. 56).

Marţi 22 aprilie
3. Purtarea necinstită a preoţilor corupţi și rezultatul acesteia

a. Descrieţi eşecul lui eli, marele preot şi judecătorul suprem al naţiunii, în ce priveşte educarea fiilor lui. 1 Samuel 2:12, 17, 22.

Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul. (1Sam 2:12).
Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului. (1Sam 2:17).
Eli era foarte bătrân şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile care slujeau afară la uşa Cortului întâlnirii. 1Sam 2:22).

„Preotul şi judecătorul lui Israel nu fusese lăsat în întuneric cu privire la datoria de a-i stăpâni şi îndruma pe copiii pe care îi lăsase Dumnezeu purtării sale de grijă…Însă Eli a permis copiilor lui să-l conducă. Tatăl a devenit supus copiilor. Blestemul neascultării s-a văzut prin decăderea şi răutatea care au marcat comportamentul fiilor lui.” – Idem., pg. 575 engl. (cap. 57). 

b. Ce efect au avut mustrările blânde ale marelui preot asupra fiilor lui răi? 1 Samuel 22:23-25.

El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. 24 Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască. 25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare. (1Sam 2:23-25).

„Deşi nu erau deloc potriviţi pentru slujbă, [fiii lui Eli] au fost aşezaţi ca preoţi în sanctuar ca să slujească înaintea lui Dumnezeu… Aceşti preoţi necredincioşi au călcat legea lui Dumnezeu şi au dezonorat serviciul sacru prin practicile lor josnice şi pătimaşe; totuşi, au continuat să profaneze prin prezenţa lor cortul lui Dumnezeu. Mulţi din popor, plini de indignare faţă de purtarea decăzută a lui Hofni şi Fineas, au încetat să mai urce la locul desemnat pentru închinare. În felul acesta, serviciul pe care Dumnezeu îl rânduise a fost dispreţuit şi neglijat, asociat cu păcatele unor oameni răi, în timp ce acei ale căror inimi erau înclinate spre rău au fost încurajaţi să continue să trăiască în păcat. Lipsa de evlavie, depravarea şi chiar idolatria au ajuns să se răspândească într-un chip înspăimântător.” – Idem., pg. 576, 577 engl. (cap. 57).

c. Ce efect a avut apostazia din Israel asupra naţiunilor înconjurătoare?

„Şi cei din popoarele înconjurătoare, care nu erau în necunoştinţă cu privire la nelegiuirile practicate pe faţă în Israel, au devenit şi mai îndrăzneţi în idolatria şi răutatea lor. Ei nu aveau niciun simţământ al vinovăţiei, pe care l-ar fi avut dacă israeliţii şi-ar fi păstrat integritatea.” – Idem., pg. 582, 583 engl. (cap. 57).

Miercuri 23 aprilie
4. SamueL: purtătorul de Cuvânt al lui Dumnezeu

a. Întrucât Dumnezeu nu mai putea comunica cu eli sau fiii lui, pe cine a chemat el să transmită ultima solie de mustrare pentru casa marelui preot? 1 Samuel 3:2-4.

Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui, 3 iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. 4 Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” (1Sam 3:2-4).

b. Crezând că îl cheamă marele preot, ce a făcut Samuel? 1 Samuel 3:5, 6. atunci când Domul l-a strigat pe Samuel pentru a treia oară, ce i-a spus eli băiatului să facă? 1 Samuel 3:8, 9.

Şi a alergat la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă.” Şi s-a dus şi s-a culcat. 6 Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă.” (1Sam 3:5-6).
Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil 9 şi a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” Şi Samuel s-a dus să se culce la locul lui. (1Sam 3:8-9) 

„Eli era convins că acea chemare tainică era glasul lui Dumnezeu. Domnul trecuse pe lângă servul Său ales, pe lângă bărbatul cu păr cărunt, ca să comunice cu un copil. Aceasta era o mustrare amară, dar meritată pentru Eli şi casa lui.” – Idem., pg. 581 engl. (cap. 56)

c. Ce l-a însărcinat Domnul pe Samuel să-i spună bătrânului mare preot? 1 Samuel 3:11-14. Ce i-a spus eli lui Samuel pentru a-l convinge să vorbească şi care a fost răspunsul lui eli? 1 Samuel 3:16-18.

Atunci Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. 12 În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi. 13 I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă şi prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit. 14 De aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare.” (1Sam 3:11-14).
Dar Eli a chemat pe Samuel şi a zis: „Samuele, fiule!” El a răspuns: „Iată-mă!” 17 Şi Eli a zis: „Care este cuvântul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!” 18 Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „Domnul este acesta, să facă ce va crede!” (1Sam 3:16-18). 

„În mustrarea lui Eli făcută fiilor lui se află cuvinte de o importanţă solemnă şi grozavă – cuvinte la care toţi cei care slujesc în lucrurile sfinte ar face bine să se gândească: ‚Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?’(1 Samuel 2:25). Totuşi Eli nu a dat pe faţă roadele adevăratei pocăinţe. El şi-a mărturisit, dar nu a renunţat la păcat. An de an, Domnul îşi amâna judecăţile Sale ameninţătoare. Multe s-ar fi putut face în acei ani pentru a răscumpăra greşelile trecutului, însă preotul în vârstă nu a luat nicio măsură eficientă ca să îndrepte relele care pângăreau sanctuarul Domnului şi-i conduceau pe mulţi din Israel la ruină. Îndurarea lui Dumnezeu i-a făcut pe Hofni şi Fineas să-şi împietrească inima şi să devină chiar mai îndrăzneţi în păcatul lor. Eli a făcut de cunoscut întregului popor soliile de avertizare şi mustrare faţă de casa lui. Prin aceasta, el a căutat ca, într-o oarecare măsură, să contracareze influenţa rea a neglijenţei lui din trecut. Însă avertismentele nu au fost luate în seamă de către popor, aşa cum nu au fost ascultate nici de către preoţi.” – Idem., pg. 582 engl. (cap. 56).

Joi 24 aprilie
5. O lecţie pentru biserica de azi

a. Cum au fost pedepsiţi preoţii cei răi, Hofni şi fineas? prin ce eveniment tragic a chemat Dumnezeu întreaga naţiune la pocăinţă? 1 Samuel 4:2, 14-18.

Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de filisteni, care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni. (1Sam 4:2).
Eli, auzind aceste strigăte, a zis: „Ce însemnă zarva aceasta?” Şi îndată omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta. 15 Şi Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii întunecaţi şi nu mai putea să vadă. 16 Omul a zis lui Eli: „Vin de pe câmpul de bătaie, şi din câmpul de bătaie am fugit astăzi.” Eli a zis: „Ce s-a întâmplat, fiule?” 17 Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea filistenilor, şi poporul a suferit o mare înfrângere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul Domnului a fost luat.” 18 Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrân şi greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani. (1Sam 4:14-18). 

„Poporul [Israel] era copt pentru a primi judecăţile lui Dumnezeu, totuşi [bătrânii] nu au văzut că păcatele lor fuseseră cauza pentru această nenorocire grozavă.” – Idem., pg. 583 engl. (cap. 56).

b. Cât de atentă ar trebui să fie biserica atunci când aprobă anumitor bărbaţi să intre în lucrare? 1 timotei 3:5-7.

5 Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? 6 Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. 7 Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului. (1Tim 3:5-7).

„Biserica trebuie să dea pe faţă zel pentru Dumnezeu în tratarea celor care, în timp ce pretind că au mare credinţă, Îl fac de ruşine pe Domnul Hristos. Ei au pus adevărul în primejdie. Au fost nişte străjeri necredincioşi. Ei au adus ocară şi dezonoare asupra cauzei lui Dumnezeu. A sosit timpulpentru eforturi serioase şi puternice pentru a curăţa biserica de murdăria care o întinează.” – Mărturii către predicatori, pg. 450 (subcap.: „Înălţaţi standardul”).
„Standardul moralităţii nu este înălţat cât trebuie în mijlocul poporului lui Dumnezeu… Cei care sunt predicatori sau slujitori ai amvonului sfânt trebuie să fie bărbaţi cu o reputaţie fără reproş… Există o stranie abandonare a principiului, o coborâre a standardului moralităţii… Dacă cei care mărturisesc că sunt depozitarii legii lui Dumnezeu devin călcători ai acelei legi, grija Sa protectoare va fi retrasă.” – Testimonies, vol. 5, pg. 597-601 engl. (cap.: „Dragostea lui Dumnezeu pentru păcătoşi). 

Vineri 25 aprilie
Întrebări de revizuire personală 

1. Ce lecţie ar trebui să înveţe tinerii din timpul nostru din exemplul lui Samuel?
2. Care a fost lipsa lui eli în educaţia fiilor săi?
3. Cum îl va influenţa mărturisirea noastră inconsecventă pe aproapele nostru?
4. Ce eveniment dezastruos a folosit Dumnezeu pentru a chema întreaga naţiune la pocăinţă?
5. Cât de atentă ar trebui să fie biserica atunci când aprobă barbate pentru lucrarea de predicare?