Lecţia 6. Muzica în închinare

„Muzica formează o parte a închinării înaintea lui Dumnezeu în curţile de sus şi ar trebui să căutăm ca, în cântările noastre de laudă, să ne apropiem cât de mult cu putinţă de armonia corurilor cereşti.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 594 engl. (cap. 58: „Şcolile profeţilor”).
Recomandare pentru studiu: Evanghelizarea, pag. 496-512 engl. (cap. 15).

Duminică 4 noiembrie
1. SCOŢÂND SUNETE DE BUCURIE

a. Numiţi o cale acceptabilă de închinare înaintea lui Dumnezeu. Psalmii 95:1, 2; 100:1, 2.
Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui! (Psalmii 95:1, 2).
Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. (Psalmii 100:1, 2).

„Muzica a fost făcută să servească unui scop sfânt, să înalţe gândurile la ceea ce este sfânt, nobil şi înălţător şi să trezească în suflet consacrare şi mulţumire faţă de Dumnezeu…
Cântatul, ca parte a serviciului religios, este la fel de mult un act de închinare precum este rugăciunea.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 594 engl. (cap. 58: „Şcolile profeţilor”).

b. De ce ar trebui să punem o strajă înaintea felurilor de muzică pe care le folosim în închinarea noastră înaintea lui Dumnezeu? Ezechiel 28:13, 14, 17.
Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. (Ezechiel 28:13, 14).
Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. (Ezechiel 28:17).

„Satan condusese corul ceresc. El dădea prima notă, apoi întreaga oştire cerească se unea cu el.” – The Signs of the Times, 6 ianuarie 1879.
„Cât de mulţi nu folosesc [astăzi] acest dar [al muzicii] ca să înalţe eul, în loc de a-l utiliza spre a-L slăvi pe Dumnezeu! Dragostea pentru muzică îl conduce pe cel neatent să se unească cu iubitorii de lume în plăceri acolo unde Dumnezeu le-a interzis copiilor Săi să meargă. În felul acesta, ceea ce este o mare binecuvântare când este corect folosit, devine unul din mijloacele cele mai pline de succes prin care Satan ademeneşte mintea de la datorie şi de la contemplarea lucrurilor veşnice.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 594 engl. (cap. 58: „Şcolile profeţilor”).

Luni 5 noiembrie
2. UN MOTIV DE A CÂNTA

a. Când auzim prima dată că Dumnezeu a fost proslăvit în cântări sfinte? Iov 38:4, 7.
Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. (Iov 38:4).
atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? (Iov 38:7).

„Deasupra noului pământ, aşa cum fusese conceput, frumos şi nepătat, sub zâmbetul lui Dumnezeu ‚stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi …. Toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie.’ (Iov 38:7).” – Educaţia, pag. 161 engl. (cap.: „Poezii şi cântece”).

b. Care alt eveniment remarcabil a stârnit cântările de laudă din partea îngerilor lui Dumnezeu? Luca 2:13, 14.
Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” (Luca 2:13, 14).

„Nici unul din cei născuţi în lume, nici măcar cel mai talentat dintre copiii lui Dumnezeu, nu a avut parte de o demonstraţie plină de bucurie ca cea care L-a salutat pe pruncul născut în Betleem. Îngerii lui Dumnezeu au cântat laudele Sale deasupra dealurilor şi câmpiilor Betleemului. ‚Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte,’ cântau ei, ‚şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.’ (Luca 2:14). O, în acea zi, familia omenească a putut recunoaşte această cântare! Declaraţia făcută atunci, nota care a fost atinsă atunci, melodia atunci începută se vor intensifica şi întinde până la sfârşitul timpului şi vor răsuna până la capătul pământului. Este slavă lui Dumnezeu, este pace pe pământ, bună învoire între oameni. Când Soarele Neprihănirii se va ridica cu vindecarea în aripile Sale, cântecul început atunci pe dealurile Betleemului se va auzi din nou din glasurile unei mari mulţimi, precum glasul multor ape, spunând: ‚Aleluia: Domnul Dumnezeul nostru cel atotputernic a început să împărăţească.’ (Apocalipsa 19:6)” – The Review and Herald, 5 aprilie 1906.

c. Ceea ce a spus Isus este un motiv de bucurie în ceruri. Ce efect ar trebui să aibă această sursă de bucurie asupra noastră? Luca 15:6, 7.
...şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.” Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă. (Luca 15:6, 7).

„Trebuie să reţinem marea bucurie dată pe faţă de Păstor atunci când a recuperat ceea ce era pierdut. El îi cheamă pe vecinii Lui: ‚Bucuraţi-vă împreună cu Mine; pentru că Mi-am găsit oaia care era pierdută.’ (Luca 15:6). Şi prin tot cerul răsună nota bucuriei. Tatăl Însuşi Se bucură pentru cel salvat, cântând. Ce extaz sfânt de bucurie este exprimat în această parabolă! Este privilegiul nostru de a împărtăşi această bucurie.” – Testimonies, vol. 6, pag. 125 engl. (cap.: „Parabola cu oaia rătăcită”).
„Ştiinţa mântuirii trebuie să fie povara fiecărei predici, tema fiecărei cântări.” – Evanghelizarea, pag. 502 engl. (cap. 15).

Marţi 6 noiembrie
3. LECŢII DE LA DAVID

a. Cât de mult a folosit David cântarea organizată în slujbele de la templu şi ce putem învăţa din exemplul lui? 1 Cronici 15:22; 25:7.
Chenania, căpetenia muzicii între leviţi, cârmuia muzica, fiindcă era meşter. (1 Cronici 15:22).
Erau în număr de două sute optzeci şi opt, cuprinzându-se în acest număr şi fraţii lor deprinşi la cântarea Domnului, toţi cei ce erau meşteri. (1 Cronici 25:7).

„Regele înaintat în vârstă [David] şi fiul său [Solomon] şi sfătuitorii lor considerau că totul trebuie făcut cu rânduială, credincioşie şi prompt. Pe cât de mult cu putinţă, ei au urmat sistemul de organizare încredinţat lui Israel imediat după eliberarea din Egipt. Leviţilor le-a fost atribuită lucrarea ce era în legătură cu slujba de la templu, inclusiv muzica vocală şi instrumentală şi păstrarea tezaurului.” – The Review and Herald, 12 octombrie 1905.

„Cântatul reprezintă o parte a închinării înaintea lui Dumnezeu, dar felul superficial în care este adesea îndeplinit, nu aduce nici o laudă adevărului şi nici onoare lui Dumnezeu. În această privinţă, ar trebui să existe ordine şi rânduială ca în oricare altă parte a lucrării Domnului. Organizaţi un grup dintre cei mai buni cântăreţi ale căror voci pot conduce adunarea iar apoi, toţi cei care doresc, să se unească cu ei. Cei care cântă ar trebui să se străduiască să cânte armonios; ar trebui să dedice un oarecare timp repetiţiilor ca să-şi folosească acest talent spre slava lui Dumnezeu.” – Idem., 24 iulie 1883.

b. Ce a încredinţat David preoţilor şi cântăreţilor de la templu pentru a-i acompania în timp ce cântau, închinându-se lui Dumnezeu? 1 Cronici 16:42; 25:1, 6.
Cu ei erau Heman şi Iedutun, care aveau trâmbiţe şi ţambale, pentru cei ce sunau din ele, şi instrumente pentru cântări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau uşieri. (1 Cronici 16:42).
David şi căpeteniile oştirii au pus deoparte pentru slujbă pe aceia din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun care proroceau întovărăşiţi de harpă, de lăută şi de chimvale. Şi iată numărul celor ce aveau de îndeplinit lucrarea aceasta: -(1 Cronici 25:1).
Toţi aceştia erau sub cârmuirea părinţilor lor pentru cântarea în Casa Domnului şi aveau chimvale, lăute şi harpe pentru slujba Casei lui Dumnezeu. Asaf, Iedutun şi Heman lucrau sub poruncile împăratului. (1 Cronici 25:6).

c. Cum a încurajat alegerea lui David a instrumentelor pentru preoţi şi cântăreţi o închinare acceptabilă? 2 Cronici 5:12, 13.
…şi toţi leviţii care erau cântăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, lăute şi harpe şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe; şi, când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!”, în clipa aceea Casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. (2 Cronici 5:12, 13).

„Muzica ar trebui să aibă frumuseţe, patos şi putere. Lăsaţi glasurile să se înalţe în cântări de laudă şi consacrare. Dacă este posibil, ajutaţi-vă de muzica instrumentală şi lăsaţi ca armonia glorioasă să se înalţe la Dumnezeu într-o jertfă acceptabilă. Însă uneori este mai greu să-i disciplinezi pe cântăreţi şi să-i faci să lucreze în ordine, decât să îmbunătăţeşti obiceiurile de rugăciune şi îndemnare. Mulţi doresc să facă lucruri după propriul lor stil; ei obiectează faţă de consfătuire şi dau pe faţă nerăbdare atunci când sunt conduşi.” – Testimonies, vol. 4, pag. 71 engl. (cap.: „Conlucrători cu Hristos”).

Miercuri 7 noiembrie
4. CÂNTÂND DOMNULUI DIN TOATĂ INIMA

a. Descrieţi ce datorie avem atunci când folosim darul cântecului. Coloseni 3:16.
Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. (Coloseni 3:16).

„Cei care folosesc cântatul ca o parte a serviciului divin de închinare ar trebui să aleagă imnuri cu melodii potrivite ocaziei, nu de înmormântare, ci vesele, totuşi solemne.” – The Signs of the Times, 22 iunie 1882.

b. În timpul închinării, de unde ar trebui intonate cântările şi cu ce ar trebuie cântate? Efeseni 5:19; 1 Corinteni 14:15; Psalmii 47:7.
Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. – (Efeseni 5:19).
Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. (1 Corinteni 14:15).
Căci Dumnezeu este Împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă! (Psalmii 47:7).

„Mulţi intonează cântări frumoase în adunări, cântări despre ce vor face şi ce intenţionează să facă; însă unii nu fac aceste lucruri; ei nu cântă cu spiritul şi cu priceperea.” – The Review and Herald, 27 septembrie1892.
„Muzica este acceptabilă înaintea lui Dumnezeu numai când inima este sfinţită şi înmuiată prin facilităţile ei.” – Evanghelizarea, pag. 512 engl. (cap. 15).
„Nimic nu este mai neplăcut lui Dumnezeu decât etalarea de muzică instrumentală atunci când cei care sunt implicaţi nu sunt consacraţi, şi nu cântă din toată inima Domnului.” – The Review and Herald, 14 noiembrie 1899.

c. În special, ce sfat ar trebui să punem la inimă cu privire la folosirea tobelor în timpul închinării? Romani 12:1, 2.
Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:1, 2).

„Domnul mi-a arătat că lucrurile despre care ai spus că au loc în Indiana, vor avea loc chiar înainte de încheierea timpului de încercare. Se va da pe faţă tot felul de lucruri sălbatice. Vor fi strigăte, cu tobe, muzică şi dans. Simţurile fiinţelor raţionale vor ajunge atât de zăpăcite, încât nu se mai poate avea încredere în ele că vor lua decizii drepte. Şi despre aceasta se spune că este mişcarea Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt nu se descoperă niciodată prin astfel de metode, într-un astfel de zgomot nebun. Aceasta este invenţia lui Satan ca să-i acopere metodele ingenioase de a face fără efect adevărul curat, sincer, înălţător şi înnobilator pentru acest timp….
O astfel de închinare nu ar trebui încurajată deloc…
Acele lucruri care au fost în trecut vor fi şi în viitor. Satan va face din muzică o cursă prin felul în care este folosită.” – Selected Messages, vol. 2, pag. 36-38.

Joi 8 noiembrie
5. MUZICA ŞI BĂTĂLIA PENTRU ÎNCHINARE

a. Ce rol a jucat muzica în trecut în încurajarea închinării false şi cum este folosită astăzi cu acelaşi scop? Daniel 3:7; Apocalipsa 13:8.
De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. (Daniel 3:7).
Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat. (Apocalipsa 13:8).

„Muzica este idolul la care se închină mulţi pretinşi creştini păzitori ai Sabatului. Satan nu are nimic împotriva muzicii dacă o poate transforma într-un canal prin care să câştige acces la minţile tinerilor. Orice se potriveşte scopului său dacă va distrage mintea de la Dumnezeu şi va folosi timpul care ar trebui dedicat serviciului Său. El lucrează prin mijloacele care vor exercita cea mai puternică influenţă ca să-i ţină pe cei mai mulţi într-o zăpăcire plăcută, în timp ce sunt paralizaţi de puterea sa. Când este folosită bine, muzica este o binecuvântare; însă, adesea, este făcută agentul cel mai atrăgător al lui Satan prin care ademeneşte sufletele. Când se abuzează, ea îi conduce pe cei neconsacraţi spre mândrie, vanitate şi sminteală. Când i se permite să ia locul consacrării şi rugăciunii, ea este un blestem teribil. Tinerii se adună să cânte şi, deşi pretind că sunt creştini, adesea dezonorează pe Dumnezeu şi credinţa lor prin conversaţii frivole şi prin alegerea muzicii. Muzica sacră nu se potriveşte gustului lor. Atenţia mi-a fost îndreptată spre învăţăturile clare ale cuvântului lui Dumnezeu, care au fost trecute cu vederea. La judecată, toate aceste cuvinte ale inspiraţiei îi vor condamna pe cei care nu le-au dat ascultare.” – Testimonies, vol. 1, pag. 506 engl. (cap.: „Către tineri”).

b. Cum îşi vor exprima lauda la adresa lui Dumnezeu cei care au ieşit biruitori în bătălia finală? Apocalipsa 14:1-5; 15:2-4.
Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. – (Apocalipsa 14:1-5).
Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu lăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” (Apocalipsa 15:2-4).

„Nimeni, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, nu poate învăţa acea cântare [a eliberării]; pentru că este cântarea experienţei lor – o experienţă cum n-a mai avut-o nimeni.” – Marea luptă, pag. 649 engl. (cap. 40: „Poporul lui Dumnezeu salvat”).

Vineri 9 noiembrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care este scopul principal al muzicii?
2. Ce melodie va fi cântată până la sfârşitul timpului?
3. Cum putem să îmbunătăţim felul în care ne închinăm lui Dumnezeu prin muzică?
4. Ce trebuie să facem pentru ca muzica noastră să fie acceptabilă înaintea lui Dumnezeu?
5. Cum va folosi Satan muzica în bătălia finală asupra închinării acceptabile?