Lecţia 6. Ulciorul cu mană

TEXT CHEIE: „În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită Locul Sfânt, erau sfeşnicul, masa şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema ‚Locul preasfânt.’ El avea o cădelniţă pentru tămâie, şi chivotul legământului ferecat peste tot cu aur. În chivot, era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legământului.” (Evrei 9:2-4 engl.).

---

Pentru a ușura studierea lecției, puteți merge direct la studiul zilei accesând butonul respectiv:
(browser-ul Internet Explorer nu suportă această funcție, flosiți — Opera, Mozila Firefox)
 

---

NOTĂ INTRODUCTIVĂ: „În Sfânta Sfintelor am văzut chivotul; capacul şi părţile erau din aurul cel mai curat... În chivot se afla ulciorul de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise şi tablele de piatră care se închideau asemenea unei cărţi.” – Experienţe şi viziuni, pag. 32 engl. (cap.: „Viziuni care au urmat”).

    a. Care a fost unul dintre cele mai importante evenimente din istoria lui Israel, şi cum a fost comemorat în fiecare an?

Exodul 12:11 “Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci Sunt Paştele Domnului.”

„Paştele a fost instituit ca o comemorare a eliberării lui Israel din robia Egiptului. Dumnezeu a poruncit ca această istorie să fie repetată în fiecare an, atunci când copiii întrebau despre însemnătatea acestui ritual. În felul acesta, această izbăvire minunată avea să fie păstrată proaspătă în mintea tuturor.” – Hristos lumina lumii, pag. 652 engl. (cap. 72: „În amintirea mea”).

    b. Cât timp le-a luat să meargă din Egipt până în pustia Sin (care se afla între Elim şi Sinai)?

Exodul 15:27 “Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărât acolo, lângă apă.”

Exodul 16:1 “Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.”

„[La Elim, poporul] a rămas mai multe zile înainte de a intra în pustia Sin. Ei şi-au întins tabăra pentru prima dată în pustie, la o lună de la plecarea lor din Egipt.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 292 engl. (cap. 26: „De la Marea Roşie la Sinai”).

    a. Când au ajuns în următorul loc important de odihnă, care a fost primul lucru pe care au început să-l facă israeliţii, dând pe faţă sentimentul lor de nesiguranţă?

Exodul 16:2 “Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron.”â

„Proviziile [israeliţilor] au început acum să se termine. În pustie era puţină iarbă şi turmele li se împuţinaseră. Cum avea să se găsească hrană pentru această vastă mulţime de oameni? Îndoiala le-a umplut inimile şi au început din nou să murmure. Chiar mai marii şi bătrânii norodului s-au alăturat poporului în a se plânge împotriva conducătorilor lor, numiţi de Dumnezeu...
Încă nu suferiseră de foame; nevoile lor zilnice erau satisfăcute, dar ei se temeau pentru viitor. Ei nu puteau înţelege cum avea să se hrănească această mare mulţime în călătoriile sale prin pustie şi, în imaginaţie, ei şi-au văzut copiii murind de foame. Dumnezeu a îngăduit ca greutăţile să-i înconjoare, iar rezervele de hrană să se împuţineze, pentru ca inimile lor să se poată întoarce spre El, care până aici fusese Eliberatorul lor. Dacă în strâmtorarea lor aveau să-L cheme, El avea încă să dea pe faţă dovezile iubirii şi grijii Sale faţă de ei. El le făgăduise că, dacă vor asculta de poruncile Sale, nici o boală nu avea să vină asupra lor şi numai necredinţa lor păcătoasă a fost aceea care i-a făcut să-şi imagineze că ei sau copiii lor puteau să moară de foame.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 292 engl. (cap. 26: „De la Marea Roşie la Sinai”).

    b. Când ne gândim la toate murmurele din timpul şederii lor în pustie, împotriva cui erau îndreptate în realitate aceste nemulţumiri? Dacă noi murmurăm astăzi, cine este adevărata ţintă a plângerilor noastre?

Exodul 16:6-10 “Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă seară, veţi înţelege că Domnul este Acela care v-a scos din ţara Egiptului. 7  Şi mâine dimineaţă veţi vedea slava Domnului; pentru că v-a auzit cîrtirile împotriva Domnului; căci ce Suntem noi ca să cîrtiţi împotriva noastră?” 8  Moise a zis: „Domnul vă va da astă seară carne de mâncat şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că Domnul a auzit cîrtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce Suntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.” 9  Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă înaintea Domnului; căci v-a auzit cîrtirile.” 10  Şi, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie şi iată că slava Domnului s-a arătat în nor.”

„Lui Dumnezeu nu-I face plăcere înclinaţia pe care o au unii de a murmura faţă de cei care au dus cele mai grele bătălii pentru ei, şi care au suferit atât de mult la începutul soliei, când lucrarea mergea greu. Dumnezeu îi priveşte pe lucrătorii cu experienţă – cei care au trudit sub greutatea şi poverile apăsătoare când nu erau decât puţini care să-i ajute să le poarte; şi El Se îngrijeşte cu gelozie de cei care s-au dovedit credincioşi. El este mâhnit din cauza celor care sunt gata să găsească greşeli şi să-i ocărască pe slujitorii lui Dumnezeu care au îmbătrânit ridicând cauza adevărului prezent. Ocările şi murmurele voastre, tinerilor, vor sta cu siguranţă împotriva voastră în ziua lui Dumnezeu.” – Slujitorii evangheliei, pag. 289. (ed. Păzitorul adevărului, 1992).

    a. La numai o lună de călătorie, ce pofteau deja israeliţii, lucru care arată cât de stăpânitoare pot deveni dorinţele noastre rele?

Exodul 16:3 “Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine până ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.””

„Gustul [israeliţilor] se pervertise în Egipt. Dumnezeu dorea să readucă apetitul lor la o stare curată şi sănătoasă, ca să se poată bucura de fructele simple date lui Adam şi Evei în Eden. El avea să-i aşeze în curând într-un al doilea Eden, o ţară bună, în care se puteau bucura de fructele şi grânele oferite lor de către Dumnezeu. El intenţiona să îndepărteze hrana febrilă pe care au folosit-o în Egipt, deoarece El dorea ca ei să aibă o sănătate perfectă atunci când aveau să intre în ţara cea bună.” – Comentarii biblice VT, pag.42.

    b. Cu ce a venit Dumnezeu în întâmpinarea nevoilor şi lipsurilor lor? Ce ar trebui să învăţăm din metoda Sa de a conduce pas cu pas?

Exodul 16:11-15 “ Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 12  „Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: „Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine; şi veţi şti că Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” 13  Seara au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberii. 14  Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ. 15  Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.”

„Nu putem să ne aşteptăm ca cei lumeşti că primească dintr-o dată ceea ce poporul nostru a învăţat în ani. Chiar şi acum sunt mulţi din predicatorii noştri care nu practică reforma sanitară, în ciuda luminii pe care o au. Nu ne putem aştepta ca cei care nu înţeleg nevoia de abstinenţă în mâncare, care nu au o experienţă practică în această ramură, să facă dintr- o dată marele pas dintre îngăduinţa de sine în ce priveşte mâncarea şi cea mai strictă dietă în reforma sanitară.” – Dietă şi hrană, pag. 288 engl. (cap.16: „Dieta la sanatorii”).

    c. Cât timp le-au fost date prepeliţele? Există vreun raport despre urmările negative ale consumului de carne ca aliment, cu acea ocaziei?

Exodul 16:12 “„Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: „Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine; şi veţi şti că Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.””

„Când s-a dat mana, chiar înainte ca Israel să ajungă la Sinai, Domnul le-a dat carne ca răspuns la plângerile lor; însă aceasta le-a fost dată numai o zi.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 378 engl. (cap. 33: „De la Sinai la Cadeş”).
„Au fost multe murmure şi multă zarvă în timpul călătoriei de la Marea Roşie la Sinai, dar din milă faţă de neştiinţa şi orbirea lor Dumnezeu nu a trimis judecăţile Sale împotriva acestui păcat.” – Idem., pag. 379 engl. (cap.33: „De la Sinai la Cadeş”).

Numeri 11:7-9 “ Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul. 8  Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la rîşniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn. 9  Când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.”

Exodul 16:35 “Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.”

Iosua 5:10-12 “Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal; şi au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului. 11  A doua zi de Paşte au mâncat din grâul ţării, azimi şi boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mâncat. 12  Mana a încetat a doua zi de Paşte, când au mâncat din grâul ţării. Copiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat din roadele ţării Canaanului în anul acela.”

„Timp de patruzeci de ani, prin această furnizare miraculoasă, [copiilor lui Israel] li se amintea în fiecare zi de purtarea continuă de grijă şi iubirea gingaşă a lui Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 297 engl. (cap. 26: „De la Marea Roşie la Sinai”).

Exodul 16:4 (u.p.) “Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că voi face să plouă pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.”

Psalmii 105:45 “ca să păzească poruncile Lui, şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!”

Iacov 1:2-4, 12 “Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, 3  ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. 4  Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic. 12  Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.”

„Copiii lui Dumnezeu sunt încercaţi tot timpul în cuptorul durerilor. Dacă rabdă prima încercare, ei nu mai trebuie să treacă a doua oară printr-o suferinţă asemănătoare; dar dacă dau greş, încercarea este adusă la ei în repetate rânduri, de fiecare dată tot mai grea şi mai aspră...
Durerea şi încercarea trebuie să vină la toţi, şi sunt frumoase doar atunci când lucrează ca să şlefuiască, să sfinţească şi să cureţe sufletul ca o unealtă potrivită pentru a face serviciul Domnului.” – Comentarii biblice VT, pag. 235, 236.

Exodul 16:5, 16-20, 22-26 “ În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi. 16  Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.” 17  Israeliţii au făcut aşa; şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin.18  În cele din urmă o măsurau cu omerul, şi cine strânsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană.19  Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţă.” 20  N-au ascultat de Moise şi s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineaţa; dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia.” 22  În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.23  Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi din fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!”24  Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s-a împuţit şi n-a făcut viermi. 25  Moise a zis: „Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp. 26  Veţi strânge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.” ”

„În onoarea Sabatului se făcea o minune întreită chiar înainte de a fi dată lege pe Sinai. O cantitate dublă de mană cădea în cea de-a şasea zi, şi deloc în Sabat, iar porţia necesară pentru Sabat se păstra dulce şi curată, în timp ce, dacă se păstra mai mult timp oricând altcândva, se altera. Aici se află o dovadă convingătoare că Sabatul a fost instituit la creaţiune.” – The Signs of the Times, 28 februarie 1884.

    d. Cum arată această experienţă că israeliţii înţelegeau deja legea înainte de a ajunge la Muntele Sinai?

Exodul 16:27-30 “ În ziua a şaptea unii din popor au ieşit să strângă mană, dar n-au găsit. 28  Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele? 29  Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.” 30  Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.”

    a. Datorită minunii Sale măreţe în deşertul uscat, ce a dat Dumnezeu ca să le amintească de această alimentare miraculoasă?

Exodul 16:32, 33 “Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: „Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului.” 33  Şi Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.””

    b. Unde a fost aşezat acest ulcior cu mană? Atunci cum ar trebui să considerăm dieta sănătoasă în relaţie cu Decalogul?

Exodul 16:34 “După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.”

Evrei 9:3, 4 “după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul preaSfânt”. 4  El avea un altar din aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas din aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legământului.”

„În Sfânta Sfintelor am văzut chivotul; capacul şi părţile erau din aurul cel mai curat... În chivot se afla ulciorul de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise şi tablele de piatră care se închideau asemenea unei cărţi.” – Experienţe şi viziuni, pag. 32 engl. (cap.: „Viziuni care au urmat”).
„În chivot, sub aripile întinse ale îngerilor, se afla ulciorul de aur cu mană, de culoare gălbuie; şi am văzut un toiag, despre care Isus a spus că este al lui Aaron; l-am văzut înmugurit, înflorit şi cu rod.” – A Word to the Little Flock, pag. 16.

    c. Ce ne spune această păstrare a manei şi despre obligaţia noastră de a asculta de instrucţiunile cu privire la Sabat?

Exodul 16:23„Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi din fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!””

„Domnul nu este mai puţin minuţios acum cu privire la Sabatul Său, decât atunci când a dat instrucţiunile speciale, anticipante, copiilor lui Israel. El le-a cerut să coacă ceea ce era de copt, şi să fiarbă ce era de fiert, în ziua a şasea, ca să se pregătească să se odihnească în Sabat. Cei care nu se pregătesc pentru Sabat în ziua a şasea, şi care gătesc în Sabat, violează porunca a patra şi sunt călcători ai legii lui Dumnezeu. Toţi cei care doresc cu adevărat să păzească Sabatul în conformitate cu porunca, nu vor găti în Sabat. În temere de acel Dumnezeu care a dat legea Sa pe Sinai, ei se vor tăgădui şi vor mânca hrana pregătită în ziua a şasea, chiar dacă nu este atât de gustoasă. Dumnezeu a interzis copiilor lui Israel să coacă şi să fiarbă în Sabat. Această interdicţie ar trebui respectată de orice păzitor al Sabatului, ca o dispoziţie solemnă de la Iehova pentru ei. Domnul dorea să-Şi păzească poporul de îngăduinţa lăcomiei în Sabat, zi pe care a pus-o deoparte pentru meditaţie sfântă şi închinare.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pag. 225, 226.

a. De ce se întâmplă prea adesea ca nesiguranţa cu privire la viitor să declanşeze teama în noi, făcându-ne să murmurăm faţă de Dumnezeu şi conducătorii Săi aleşi?
b. Cât timp a fost dată carnea în comparaţie cu mana?
c. Cum îi conduce Dumnezeu pe oameni în paşi progresivi de reformă?
d. Ce ne învaţă experienţa manei despre păzirea Sabatului?
e. Ce ar trebui să învăţăm din faptul că mana a fost aşezată în chivot?

Deşi nevoile lor prezente sunt satisfăcute, mulţi nu doresc să se încreadă în Dumnezeu cu privire la viitor, şi se tem tot timpul ca nu cumva să vină sărăcia asupra lor, şi copiii lor să fie lăsaţi să sufere. Unii anticipă întotdeauna răul sau măresc greutăţile care există în realitate, aşa încât ochii lor sunt orbiţi faţă de multele binecuvântări care pretind recunoştinţa lor.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 293 engl. (cap. 26: „De la Marea Roşie la Sinai”).

„Dumnezeu Îşi conduce poporul înainte, pas cu pas. El îi aduce în diferite situaţii menite să arate ce este în inimă. Unii rabdă într-un punct, dar cad în următorul. La fiecare pas inima este testată şi încercată puţin mai îndeaproape. Dacă inima pretinsului popor al lui Dumnezeu se împotriveşte acestei lucrări drepte, ar trebui convinşi că au o lucrare de făcut pentru a birui, dacă nu doresc să fie vărsaţi din gura Domnului. Îngerul spune: ‚Dumnezeu va duce lucrarea Sa tot mai aproape ca să-i încerce pe toţi cei din poporul Său.’ Unii sunt gata să primească un punct; însă atunci când Dumnezeu îi aduce în alt punct în care îi încearcă, ei se dauînapoi şi stau în spate, pentru că văd că acesta loveşte direct într-un idol drag. Aici ei au ocazia să vadă ce lucru din inima lor Îl ţine pe Isus afară. Ei preţuiesc ceva mai presus decât adevărul, iar inimile lor nu sunt pregătite să-L primească pe Isus.

Persoanele individuale sunt încercate şi probate o perioadă de timp pentru a se vedea dacă jertfesc idolii şi ascultă de sfatul Martorului Credincios. Dacă nu doresc să fie curăţite prin ascultarea de adevăr şi să biruie egoismul, mândria şi patimile lor rele, îngerii lui Dumnezeu vor spune: ‚S-au alipit de idoli, lăsaţi-i în pace’, şi trec mai departe la lucrul lor, lăsându-i pe aceştia cu trăsăturile lor păcătoase nesupuse, stăpânirii îngerilor răi. Cei care se ridică în orice punct, şi stau în picioare în faţa tuturor încercărilor şi biruiesc, oricare ar fi preţul, ascultă de sfatul Martorului Credincios şi ei vor primi ploaia târzie şi în felul acesta vor fi gata pentru înălţarea la cer.” – Testimonies, vol. 1, pag. 187 engl. (cap.: „Biserica laodicea”).