- Lecția 13. Chemarea Bisericii
- Lecția 12. O lucrare de restaurare
- Lecția 11. Solia noastră
- Lecția 10. Reînsuflețirea evlaviei de la început
- Lectia 9. Solia catre Laodicea
- Lecția 8. Reformă în cămin
- Lecția 7. De unde începe reforma
- Lecția 6. Un alt Ilie
- Lecția 5. Solia lui Ioan
- Lecția 4. Un al doilea Ilie
- Lecția 3. Lucrând pentru reformă
- Lectia 2. Un reformator din vechime
- Lectia 1. Reforma adevarata
Lecția 3. Lucrând pentru reformă
„Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fa ța Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.” (2 Cronici 7:14).
„Împărăţia lui Israel nu trebuia să rămână niciodată fără martori nobili ai puterii lui Dumnezeu de a salva din păcat. Chiar şi în cele mai întunecate clipe, există unele persoane care vor rămâne credincioase Conducătorului lor divin şi care în mijlocul idolatriei vor trăi fără pată înaintea unui Dumnezeu sfânt.” – Profeţi și regi, pg. 108, engl.
Sugestii de lectură: The Review and Herald, 21 august 1913.
Duminică 10 ianuarie
1. O RĂMĂȘIȚĂ CREDINCIOASĂ
a. A existat vreo rămășiță credincioasă în timpul lui Ilie, în timp ce judecățile lui Dumnezeu cădeau asupra unui Israel apostaziat? 1 Regi 8:13; 19:18
b. Are Dumnezeu întotdeauna o rămășiță credincioasă? Romani 11:5; Apocalipsa 12:17.
c. Cum promite Dumnezeu să aibă grijă de poporul Său când judecățile Lui vor cădea pe pământ? Psalmii 27:5; Isaia 33:15, 16.
„Acel Dumnezeu care S-a îngrijit de Ilie, nu-l va ignora pe nici unul dintre copiii Săi jertfitori de sine. Cel care numără perii capului lor va avea grijă de ei şi, în timp de foamete, ei vor fi săturaţi. În timp când cei răi mor de foame şi molimă, îngerii îi vor proteja pe cei drep ţi şi le vor împlini nevoile. Pentru cel care „umblă în neprihănire” este dată promisiunea: [Isaia 33:15, 16; 41:17 citat]” – Marea luptă, pg. 629, engl.
Luni 11 ianuarie
2. PREGĂTIND CALEA DOMNULUI
a. Ce cerere clară a făcut Ilie pentru a se opune apostaziei naționale? 1 Regi 18:19, 20.
„Ilie cere adunarea la Carmel a tot Israelul şi, de asemenea, a tuturor proorocilor lui Baal. Înfrico şătoarea solemnitate a înfăţişării profetului îi dă aspectul unuia ce stă în picioare, în prezenţa Domnului, Dumnezeului lui Israel. Starea de apostazie a lui Israel cere un comportament ferm, o vorbire aspră şi porunci date cu autoritate. Dumnezeu pregăteşte solia a şa încât aceasta să se potrivească cu timpul şi ocazia… Dumnezeu va avea o solie potrivită pentru a se adresa poporului Său în diverse situaţii.” – Mărturii, vol. 3, pg. 279, engl.
b. Cine altcineva a luat o poziție fermă pentru Dumnezeu în ducerea la bun sfârșit a unei lucrări de reformă? Neemia 5:9.
„Domnul va folosi în lucrarea Sa bărba ţi care stau tari ca o ţelul lângă principii, care nu se vor lăsa influenţaţi de rătăcirile celor care şi-au pierdut vederea spirituală.
Neemia a fost ales de Dumnezeu, pentru că el a fost dispus să coopereze cu Domnul ca restaurator… Când a văzut poporul acţionând condus de principii greşite, el nu a stat deoparte ca spectator, dându-şi aprobarea prin tăcere. El nu a lăsat poporul să tragă concluzia că sprijină partea greşită. El a luat o poziţie fermă, neclintită de partea dreptă ţii. El n-ar fi sprijinit nici în cea mai mică mă -sură prin influenţa sa pervertirea principiilor pe care Dumnezeu le-a stabilit.” – The Review and Herald, 2 mai 1899.
„Când Neemia a pornit ca reformator şi eliberator în Israel, el a ac ţionat din iubire faţă de Dumnezeu şi grijă pentru prosperitatea poporului Său. Inima îi era prinsă în lucrarea pe care a întreprins-o; speranţa, energia, entuzias-mul şi hotărârea lui de caracter, au fost contagioase şi i-au inspirat şi pe al ţii cu acelaşi curaj şi scop măre ţ. Fiecare om a devenit un Neemia în propria sa sferă şi a ajutat la întărirea mâinii şi inimii aproapelui său; şi, în curând slăbiciunea a fost urmată de putere şi curaj.” – Idem., 18 martie 1884.
„Cea mai mare nevoie a lumii este aceea de bărbaţi – bărbaţi care să nu poată fi cumpăraţi sau vânduţi, bărbaţi care în adâncul sufletului lor sunt sin -ceri şi cinsti ţi, bărba ţi care nu se tem să spună păcatului pe nume, bărbaţi a căror conştiin ţă este la fel de mult îndreptată spre datorie după cum acul bu-solei este îndreptat spre pol, oameni care vor sta de partea dreptăţii chiar dacă cerurile ar cădea.” – Educaţia, pg. 57, engl.
Marți 12 ianuarie
3. O CHEMARE LA POCĂINȚĂ
a. Care a fost scopul pedepselor trimise asupra lui Israel? Isaia 1:16-18; Luca 11:32. Ce efect au avut acestea asupra lui Ahab? 1 Regi 18:17.
„Scopul acestei nenorociri abătute [brusc] a fost acela de a trezi pe poporul Israel să- şi dea seama de păcatul lor, de a-i face să se pocăiască şi de a-i întoarce la Dumnezeu, ca ei să-L onoreze pe Iehova ca singurul Dumnezeu viu şi adevărat. După trei ani şi jumătate de secetă, Domnul a zis lui Ilie, ‚Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pământului.’ ‚Abia l-a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: ‚Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?’ Ilie a răspuns: ‚Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi v-aţi dus după Baali.’ (1 Regi 18:1, 17, 18)” – The Review and Herald, 26 mai 1891.
„Mărturisirea nu va fi primită de Dumnezeu, fără pocăinţă sinceră şi reformă. Schimbări hotărâte trebuie să aibă loc în viaţă; tot ce-I este neplăcut lui Dumnezeu trebuie să fie dat deoparte. Acesta va fi rezultatul adevăratei păreri de rău pentru păcat.” – Calea către Hristos, pg. 39, engl.
b. Care este diferența dintre adevărata pocăință și o pocăință falsă? 2 Corinteni 7:9-11.
„Mulţi sunt cei cărora le pare rău că au păcătuit şi fac chiar şi o reformă exterioară, deoarece se tem că gre şelile făcute vor aduce suferinţă asupra lor. Dar acest lucru nu este pocăinţă, în sensul biblic. Ei deplâng suferin ţa, mai degrabă decât păcatul. Aceasta a fost suferinţa lui Esau când a văzut că dreptul său de întâi născut a fost pierdut pentru totdeauna. Balaam, înspăimântat de îngerul ce-i sta în cale cu sabia scoasă, şi-a recunoscut vina, ca nu cumva să-şi piardă viaţa; dar nu a existat nici o pocăinţă adevărată pentru păcat, nici o schimbare a scopurilor, nici o aversiune fa ţă de păcat. Iuda Iscarioteanul, după ce l-a trădat pe Domnul său, a exclamat: ‚Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.’ (Matei 27:4).” – Idem, pg. 23, 24, engl.
„În acest mai mare al vame şilor s-a trezit dorul după o viaţă mai bună… Zacheu a auzit chemarea la pocăin ţă… El cuno ştea Scripturile şi a fost convins că practica sa era gre şită… El a sim ţit că era un păcătos în ochii lui Dumnezeu… Zacheu a început imediat să urmeze convingerii care pusese stăpânire pe el şi să dea înapoi acelora pe care îi nedreptăţise.” – Hristos, Lumina lumii, pg. 553, engl.
Miercuri 13 ianuarie
4. UN APEL LA ASCULTARE
a. De ce anume depind fericirea și mântuirea noastră? Psalmii 106:3; Iov 36:11; Ieremia 7:23.
„Fericirea şi mântuirea noastră depind de faptul că mâncăm sau nu din pâinea vieţii; adică de ascultarea cuvintelor şi de îndeplinirea lucrării lui Hristos, de promovarea neprihănirii şi stoparea nelegiuirii. Nimic nu poate pro -duce o astfel de încredere în sine, un astfel de curaj, o asemenea dezvoltare a talentelor şi capacităţii, ca evaluarea corectă a cerin ţelor Legii lui Dumnezeu… Dragostea pentru Isus Hristos ne conduce să ascultăm de poruncile lui Dum-nezeu, care sunt o candelă pentru picioarele noastre şi o lumină pe cărarea noastră, asigurând pentru noi prezenţa fericită a Tatălui cât şi a Fiului care ne dă lumină şi cură ţie a inimii. Cel care este ascultător poate comunica cu Dumnezeu aşa cum a făcut Enoh.” – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, pg. 194, engl.
b. Ce atitudine este manifestată de către cei care se împotrivesc as-cultării de Dumnezeu? Faptele Apostolilor 7:51-53; 2 Timotei 3:8. Cum îi vor considera pe cei din poporul lui Dumnezeu din ulti-mele zile? Matei 24:9.
„Clasa celor care au provocat nemul ţumirea cerului va pune toate necazu -rile lor asupra celor a căror ascultare de poruncile lui Dumnezeu este o mustrare continuă pentru călcătorii de lege. Se va afirma că oamenii îl insultă pe Dumnezeu prin încălcarea sabatului duminicii; că acest păcat a adus calamităţi care nu vor înceta până respectarea strictă a duminicii nu va fi impusă cu for ţa şi că aceia care prezintă cerinţele poruncii a patra, distrug astfel respectul pentru duminică, tulbură poporul, împiedecându-i să revină la favoarea divină şi prosperitatea vremelnică. Astfel, acuza ţia adusă în vechime împotriva slujito-rului lui Dumnezeu se va repeta din motive la fel neîntemeiate: ‚Abia l-a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: ‚Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?’ Ilie a răspuns: ‚Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit porun -cile Domnului şi v-aţi dus după Baali.’ (1 Regi 18:17, 18). Pe măsură ce mânia poporului se va manifesta prin acuza ţii false, ei vor lua fa ţă de ambasadorii lui Dumnezeu măsuri foarte asemănătoare cu cele pe care Israelul apostaziat le-a luat fa ţă de Ilie” – Marea luptă, pg. 590, engl.
„Hristos a întâmpinat toate ispitele lui Satana, prin Cuvântul lui Dum -nezeu. Având încredere în făgăduin ţele lui Dumnezeu, El a primit putere să asculte de poruncile lui Dumnezeu, iar ispititorul nu a putut să-L învingă.” – Divina vindecare, pg. 181, engl.
Joi 14 ianuarie
5. O LUCRARE DE RESTAURARE
a. Care sunt „cărările cele vechi” care au nevoie de restaurare? Iere-mia 6:16; Isaia 58:12-14.
„Ieremia a atras în mod repetat atenţia [na ţiunii] la sfaturile date în Deute-ronomul. Mai mult decât oricare altul dintre profe ţi, el a subliniat învă ţăturile legii mozaice şi a arătat modul în care acestea ar putea aduce cea mai mare bi-necuvântare spirituală asupra naţiunii şi a fiecărei inimi în parte. „Aşa vorbeş-te Domnul: ‘Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!’ Dar ei răspund: ‘Nu vrem să umblăm pe ele!’ (Ieremia 6:16).” – Profeţi și regi, pg. 411, engl.
b. Ce este inclus în activitatea de restaurare și cine este chemat să facă această lucrare? Isaia 62:6; 58:1.
„Este alarmant că indiferenţa, somnolenţa şi apatia i-au caracterizat pe bărbaţii afla ţi în pozi ţii de răspundere, şi că se manifestă o cre ştere constantă a mândriei şi o desconsiderare alarmantă a avertismentelor Duhului lui Dum -nezeu. Barierele pe care Cuvântul lui Dumnezeu le a şază de jur împrejurul poporului Său sunt doborâte la pământ. Bărbaţi care sunt familiariza ţi cu mo-dul în care Dumnezeu l-a condus pe poporul Său în trecut, în loc să întrebe de cărările cele vechi şi să apere pozi ţia noastră ca popor deosebit, s-au unit cu lumea. Caracteristica cea mai alarmantă în acest caz este că nu s-au auzit voci de avertizare care să protesteze, să se roage stăruitor şi să avertizeze. Ochii poporului lui Dumnezeu par a fi orbiţi, în timp ce biserica alunecă rapid spre cele lumeşti.” – Mărturii, vol. 4, pg. 513, engl.
Vineri 15 ianuarie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ
1. Cum a trăit rămășița credincioasă a lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta a fost uneori înconjurată de idolatrie? Cum se aplică acest lucru la noi, astăzi?
2. Ce a făcut Neemia pentru a-i inspira și pe alții să lucreze împreună cu el?
3. Ce fel de schimbări sunt necesare în viața noastră, dacă ne pocăim cu adevărat?
4. De unde provine adevărata fericire și de ce?
5. În loc de a căuta „cărările cele vechi,” ce au făcut unii credincioși? Cum a afectat acest lucru biserica?