Lecția 5. Solia lui Ioan

„A venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăin ței spre iertarea păcatelor.” (Marcu 1:4).

„Lucrarea [lui Ioan] şi slujirea sa indicau înapoi la lege şi la profe ţi, în timp ce el, în acela şi timp, îndruma oamenii înainte spre Hristos ca Mântuitor al lumii. El îi chema să ‚vadă Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.’ (Ioan 1:29)” – The Southern Watchman, 21 martie 1905.

Sugestii de lectură: The Spirit of Prophecy, vol. 2, pg. 47-57, engl 

Duminică 24 ianuarie
1. HRISTOS, CENTRUL

a. Spre cine i-a îndreptat Ioan pe ascultătorii săi? Matei 3:11; Faptele Apostolilor 19:4; Ioan 1:29.

Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. (Matei 3:11)

Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” (Faptele apostolilor 19:4)

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29)

b. Care a fost sursa cunoștințelor lui Ioan? Luca 3:2. Cum ar trebui ca modul nostru de studiu să fie similar cu al lui Ioan? Evrei 12:2; 2 Corinteni 3:18.

Și în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa – cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. (Luca 3:2)

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Evrei 12:2)

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului." (2 Corinteni 3:18)

„Ioan Botezătorul în via ţa lui din pustie a fost învă ţat de Dumnezeu. A studiat revela ţiile lui Dumnezeu în natură. Sub îndrumarea Duhului Sfânt, el a studiat sulurile profe ţilor. Zi de zi şi noapte de noapte, Hristos a fost studiul său, meditaţia sa, până când mintea, inima şi sufletul au fost umplute cu viziunea glorioasă.” – Slujitorii evangheliei, pg. 54 engl.

„Ar fi spre binele nostru să petrecem o oră de studiu în fiecare zi meditând la via ţa lui Hristos. Ar trebui să cercetăm via ţa Sa punct cu punct şi să lăsăm imagina ţia să înţeleagă fiecare scenă, în special cele de la final. Pe măsură ce vom stărui astfel asupra marii Sale jertfe pentru noi, încrederea noastră în El va fi permanentă, dragostea noastră va deveni tot mai fierbinte, iar noi vom fi mai profund impregnaţi cu spiritul Său. Dacă vrem să fim salvaţi în cele din urmă, trebuie să învăţăm lecţia pocăinţei şi umilinţei la piciorul crucii.” – Hris -tos, Lumina lumii, pg. 83.

Luni 25 ianuarie
2. O CHEMARE LA POCĂINȚĂ

a. Care a fost conținutul soliei lui Ioan? Luca 1:17; Matei 3:1, 2 , 8.

Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (Luca 1:17)

În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustiul Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 3:1-2)
Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră. (Matei 3:8)

„Predicarea lui Ioan Botezătorul a creat o agitaţie intensă. La începutul lu-crării sale, interesul faţă de cele religioase era foarte scăzut. Superstiţia, tradiţia şi povestirile născocite zăpăciseră minţile oamenilor, iar calea cea dreaptă nu era în ţeleasă. Zeloşi în a- şi asigura comori lume şti şi onoare, oamenii au uitat de Dumnezeu. Ioan a ieşit să-L anunţe pe Unsul Domnului şi să îi cheme pe oameni la pocăinţă.” – The Youth’s Instructor, 17 mai 1900.

„Ioan a vestit venirea lui Mesia şi a chemat poporul la pocăinţă. Drept sim-bol al curăţirii de păcat, el i-a botezat în apele Iordanului. Astfel, printr-o lec ţie practică importantă el a declarat că aceia care pretindeau a fi poporul ales al lui Dumnezeu erau întinaţi de păcat şi, că fără cură ţirea inimii şi a vie ţii, n-ar putea avea nicidecum parte în Împără ţia lui Mesia.” – Hristos, Lumina lumii, pg. 104, engl.

b. Care este starea oamenilor azi? 2 Timotei 3:1-4. Ce solie trebuie să le dăm noi? Faptele Apostolilor 17:30; 26:19, 20.

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu. (2 Timotei 3:1-4)

Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. (Faptele apostolilor 17:30)

De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti. Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor. (Faptele apostolilor 26:19-20)

„Noi trebuie să convingem oamenii de pretutindeni să se pocăiască şi să fugă de mânia viitoare. Ei au suflete ce pot fi salvate sau pierdute. Să nu existe indiferen ţă în această privin ţă. Domnul cheamă lucrători care sunt pătrunşi de importanţa acestui scop serios şi hotărât. Spune ţi oamenilor să fie gata la timp şi ne la timp. Având cuvintele vie ţii pe buze, merge ţi şi spuneţi bărbaţilor şi femeilor că sfâr şitul tuturor lucrurilor este aproape. Să ne păstrăm sufletele în dragostea lui Dumnezeu. Solia de avertizare trebuie dată. Adevărul nu trebuie să lâncezească pe buzele noastre. Noi trebuie să-i trezim pe oameni la o pregătire imediată, pentru că prea pu ţin ne dăm seama de ceea ce ne stă în fa ţă. Cred cu o siguranţă mai mare ca oricând că trăim în ultima perioadă de timp. Fiecare profesor să prezinte o u şă deschisă în faţa tuturor celor care vor să vină la Isus, pocăindu-se de păcatele lor.” – Evanghelizare, pg. 217, engl.

„Pocăinţa autentică apare când sim ţim caracterul respingător al păcatului… Există o mare diferen ţă în a recunoaşte faptele după ce au fost dovedite,
şi mărturisirea păcatelor cunoscute doar de noi înşine şi de Dumnezeu.” – Co-mentariile Biblice AZS, vol. 2, pg. 997, engl.

Marți 26 ianuarie
3. ADEVĂRAȚII COPII AI LUI AVRAAM

a. Ce pretindeau conducătorii evrei? Cum a răspuns Ioan la această afirmație? Matei 3:7-10.

Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc. (Matei 3:7-10)

„Ioan a mustrat mândria egoistă şi avari ţia [fariseilor şi saducheilor]. El i-a avertizat cu privire la necredinţa lor şi a condamnat ipocrizia lor. El le-a spus că nu îndepliniseră condi ţiile legământului din partea lor, ceea ce le-ar fi permis să pretindă făgăduinţele făcute de Dumnezeu unui popor credincios şi ascultător. Faptul că se lăudau plini de mândrie că erau copii ai lui Avraam nu îi şi transforma cu adevărat în astfel de copii. Manifestările de mândrie, arogan ţa, invidia, egoismul şi cruzimea acestora î şi puseseră amprenta asupra lor ca fiind mai degrabă o genera ţie de vipere, decât de copii ascultători ai lui Avraam. Faptele lor rele îi făcuseră nevrednici de a pretinde făgăduin ţele lui Dumnezeu făcute copiilor lui Avraam. Ioan i-a asigurat că Dumnezeu v-a ridica fii ai lui Avraam chiar din pietre, faţă de care El să-şi poată îndeplini promisiunea, mai degrabă decât să depindă de fiii naturali ai lui Avraam care neglijaseră lumina pe care Dumnezeu le-o dăduse şi care se împietriseră prin ambi ţie egoistă şi necredin ţă nelegiuită. El le-a spus că dacă ar fii într-adevăr copiii lui Avraam, ar face faptele lui Avraam, tatăl lor. Ei ar avea credin ţa, dragostea şi ascultarea lui Avraam. Dar ei nu manifestau astfel de roade. Ei nu aveau drept să-l numească pe Avraam tatăl lor, şi nici drept la făgăduin ţele făcute de Dumnezeu
sămân ţei lui Avraam.” – The Spirit of Prophecy, vol. 2, pg. 51, engl.

b. Cum a abordat Isus, mai târziu, aceeași pretenție ridicată de evrei? Ioan 8:39, 40.

 „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut. (Ioan 8:39-40)

c. Cum putem fi considerați astăzi sămânța lui Avraam? Galateni 3:26-29.

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. (Galateni 3:26-29)

„În timp ce ei mărturiseau a fi poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu, faptele lor tăgăduiau credin ţa, şi fără pocăin ţă adevărată pentru păcate, ei nu puteau avea parte în Împărăţia lui Hristos. Dacă ar fi fost poporul Său, păzitor al poruncilor Sale, vieţile lor ar fi fost caracterizate de dreptate, bunăvoinţă, milă şi dragostea lui Dumnezeu. Dacă aceste roade nu puteau fi observate în viaţa de zi cu zi, orice preten ţie a lor nu avea mai multă valoare ca pleava des -tinată pentru focul distrugerii.” – Idem., pg. 51, 52, engl.

Miercuri 27 ianuarie
4. ADEVĂRATA MĂREȚIE

a. Care este puterea și temelia adevăratei măreții? Psalmii 27:1; Exodul 15:2; Galateni 2:20.

Un psalm al lui David. Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? (Psalmi 27:1)

Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări. (Exodul 15:2)

Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. (Galateni 2:20)

„Puterea naţiunilor şi a indivizilor nu se găsesc în ocaziile şi avantajele care apar pentru a-i face invincibili; aceasta nu se găseşte în măre ţia prin care se fălesc. Singurul lucru care le poate da măre ţie şi tărie este puterea şi gândul lui Dumnezeu. Ei singuri, prin atitudinea lor fa ţă de planul Său, îşi decid propriul destin.” – Christ Triumphant, pg. 180, engl.

„Adevărata reveren ţă fa ţă de Dumnezeu este inspirată de sim ţământul măreţiei Sale infinite şi al prezen ţei Sale. Fiecare inimă ar trebui să fie pro-fund impresionată cu acest sim ţământ al prezenţei Celui nevăzut.” – Profeţi și regi, pg. 48, engl.

„Ceea ce spui în lume va avea consecin ţe speciale dacă corespunde cu ceea ce spui în biserică. Atitudinea ta, cuvintele tale şi spiritul pe care-l ai, au, în mod constant, impact asupra celor cu care te asociezi.” – Christ Triumphant, pg. 198, engl.

b. Ce este mai puternic decât cuvintele în transmiterea cunoașterii lui Dumnezeu pentru alții? Matei 5:14-16; 2 Tesaloniceni 3:9 (u.p.).

Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:14-16)

Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. (2 Tesaloniceni 3:9) 

„Este imposibil pentru oricare dintre noi să trăim în aşa fel încât să nu avem nici o influen ţă în lume. Nici un membru al familiei nu se poate izola, acolo unde ceilalţi membri ai familiei să nu simtă influen ţa şi spiritul său. Chiar simpla expresie a feţei are o influenţă spre bine sau rău. Firea, cuvintele, acţiunile şi atitudinea sa faţă de ceilalţi, sunt inconfundabile. Dacă el trăie şte în egoism, el îşi înconjoară sufletul cu o atmosferă bolnavă; în timp ce, dacă el este umplut cu iubirea lui Hristos, el va manifesta curtoazie, bunătate, grijă res-pectuoasă pentru sentimentele altora şi va transmite asocia ţilor săi, prin faptele sale de iubire, un sim ţământ de afecţiune, recuno ştinţă şi fericire. Va deveni evident că el trăie şte pentru Isus, învă ţând zi de zi la picioarele Lui şi primind lumina şi pacea Lui.” – Căminul adventist, pg. 33, 34, engl.

„Fie ca toţi să încerce să descopere punctele forte, mai degrabă decât defectele. De multe ori este propria noastră atitudine, atmosfera care ne înconjoară,
cea care determină ce ne va fi descoperit nouă de ceilalţi.” – Idem., pg. 105, engl.

Joi 28 ianuarie
5. REACȚIA POPORULUI

a. Ce a atras un număr atât de mare de oameni în pustie? Marcu 1:4; Luca 3:15.

A venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. (Marcu 1:4)

Fiindcă norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul. (Luca 3:15)

„Tare ca o stâncă sta profetul lui Dumnezeu, credincios în a mustra păcatul şi nelegiuirea în toate formele ei la regi şi nobili, la fel de repede ca şi la cei neonoraţi şi necunoscuţi. [Ioan Botezătorul] nu s-a abătut de la datorie. Credin-cios Dumnezeului său, în demnitatea nobilă a caracterului moral, stătea ferm ca o stâncă, credincios principiului.” – The Spirit of Prophecy, vol. 2, pg. 72, engl.

„Mulţimile acceptau predicarea lui Ioan şi l-au urmat din loc în loc. Mulţi nutreau în inimi speranţa că el era Mesia. Dar, în timp ce Ioan îi văzuse pe oameni venind la el, el a căutat să le îndrepte mintea la Cel care vine. ” – Review and Herald, 28 noiembrie 1907.

b. Ce transformări marcante aveau loc în viața oamenilor? Matei 3:8; Faptele Apostolilor 18:24, 25; 2 Corinteni 5:17.

Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră. (Matei 3:8)

La Efes, a venit un iudeu, numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decât botezul lui Ioan. (Faptele apostolilor 18:24-25)

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17)

„Mântuirea… este o unire vie cu Isus Hristos pentru a fii reînnoită în ini -mă, făcând lucrările lui Hristos cu credinţă şi lucrând cu dragoste, răbdare,
blânde ţe şi speran ţă. Fiecare suflet unit cu Hristos va fi un misionar plin de
viaţă pentru to ţi cei din jurul lui.” – Evanghelizare, pg. 319, engl.

Vineri 29 ianuarie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum ar trebui să studiem zi cu zi asemenea ca Ioan Botezătorul?
2. În ce fel este solia pe care trebuie să o ducem astăzi similară cu cea a lui ioan?
3. Cum putem fi considerați astăzi copii ai lui Avraam?
4. Care sunt câteva modalități prin care putem exercita o influență pozitivă asupra altora?
5. Cum au fost oamenii schimbați prin solia lui Ioan?