Lecția 7. De unde începe reforma

„Rede şteptările au adus o profundă cercetare a inimii şi umilinţă. Ele s-au caracterizat prin apeluri solemne, serioase la adresa păcătosului, prin dorinţa profundă de a avea parte de milă prin sângele lui Hristos. Bărbaţi şi femei s-au rugat şi au luptat cu Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor.” – Marea luptă, pg. 462, engl. 

Sugestii de lectură: Dietă și hrană, pg. 15-27.

Duminică 7 februarie
1. CERCETAREA DE SINE

a. De unde trebuie să începem lucrarea atunci când intreprindem o reformă spirituală? 2 Corinteni 13:5; Romani 8:10.

Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi. (2 Corinteni 13:5)

Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. (Romani 8:10)

„Adevărata reformă începe prin curăţirea sufletului. Lucrarea noastră pentru cei căzuţi va atinge un succes real numai în măsura în care harul lui Hristos remodelează caracterul şi sufletul este adus în legătură vie cu Dumnezeu.” – Divina vindecare, pg. 180, engl.

b. Ce putere interioară, vie, este esențială pentru a realiza o refor-mă exterioară? Tit 3:5; Ezechiel 36:26, 27.

El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt. (Tit 3:5)

Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele. (Ezechiel 36:26-27)

„Vocea plăcută şi lini ştită a Duhului lui Dumnezeu este cea care are puterea de a schimba inima.” – Profeţi și regi, pg. 169, engl.

„Planul de a începe din afară şi de a încerca să lucrezi spre interior a dat greş întotdeauna şi întotdeauna va e şua. Planul lui Dumnezeu cu tine este să începi chiar de la sediul tuturor problemelor, inima, iar apoi din prisosul inimii vor izvorî principiile neprihănirii; reforma va fi atât la exterior cât şi la interior.” – Dietă și hrană, pg. 35, engl.

Luni 8 februarie
2. PRIVIND LA HRISTOS

a. Ce vedem în exemplul lui Hristos? Evrei 12:2; 1 Petru 2:21-23.

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Evrei 12:2)

Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. (1 Petru 2:21-23)

„Legea condamnă orice păcat şi pretinde doar virtute. Ea cere omului respect exterior şi necesită curăţia sufletului. ‚Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii, spune psalmistul: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!’ (Psalmii 51:6). Legea a fost exemplificată în viaţa lui Hristos. El este un model pentru întreaga umanitate. El a trăit legea. Curăţia şi binefacerea, devotamentul Său faţă de adevăr şi zelul Său pentru slava lui Dumnezeu dezvăluie perfec ţiunea legii. Fiecare faptă a Sa a fost o revelaţie a slavei Tatălui. El a fost tot ceea ce legea cerea să fie.” – The Review and Herald, 26 februarie 1901.

„Hristos a trăit o viaţă de ascultare desăvâr şită de Legea lui Dumnezeu şi prin aceasta a stabilit un exemplu pentru fiecare fiinţă umană. Viaţa pe care El a trăit-o în această lume, noi trebuie s-o trăim prin puterea şi sub îndrumarea Lui. ” – Divina vindecare, pg. 180, engl.

b. În ce mod ne transformăm prin ceea ce privim? 2 Corinteni 3:18; Psalmii 119:11.

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18)

Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! (Psalmi 119:11)

„Privind la Hristos suntem schimbaţi. Dacă mintea stăruie şte asupra lucrurilor vremelnice în mod constant, aceste lucruri vor deveni cele care ne vor absorbi cu totul, afectându-ne caracterul, astfel încât slava lui Dumnezeu este pierdută din vedere şi uitată. Şansele care ne stau la îndemână pentru a deveni familiariza ţi cu lucrurile cere şti, sunt trecute cu vederea. Viaţa spirituală moare.” – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, pg. 105, engl.

„Pentru a da o solie asemenea celei date de Ioan, trebuie să avem o experienţă spirituală ca a lui. Aceea şi lucrare trebuie săvârşită şi în noi. Noi trebuie să privim la Dumnezeu şi privindu-L pe El, să ne pierdem din vedere pe noi.” – Slujitorii evangheliei, pg. 55, engl.

„Inima preocupată de Cuvântul lui Dumnezeu este întărită împotriva lui Satan. Cei care fac din Hristos un tovarăş zilnic şi un prieten apropiat vor simţi că puterile unei lumi nevăzute sunt peste tot în jurul lor; şi privind la Isus vor deveni asemenea chipului Său. Privind ei sunt schimba ţi după modelul divin; caracterul lor este îmblânzit, rafinat şi înnobilat pentru Împărăţia cerească.” – Mărturii, vol. 4, pg. 616, engl.

Marți 9 februarie
3. DÂND LA O PARTE EUL

a. Când vom realiza că este necesară o reformă, care este primul pas care trebuie făcut? Marcu 8:34; 2 Corinteni 10:5.

Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. (Marcu 8:34)

Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni 10:5)

„Învăţătura lui Ioan a trezit în inimile multora o mare dorin ţă de a avea parte de binecuvântările pe care Hristos urma să le aducă şi, astfel, ei au primit adevărul… Nimic în afară de o dorinţă profundă, de o voinţă hotărâtă, de un scop clar fixat, nu se poate împotrivi întunericului moral care a acoperit pământul asemenea unui văl al mor ţii. Pentru a obţine binecuvântarea pe care era privilegiul lor să o aibă, ei trebuia să lucreze cu seriozitate şi să se lepede de sine.” – The Youth’s Instructor, 17 Mai 1900.

„Când Duhul lui Dumnezeu, cu minunata sa putere de a trezi, atinge sufletul, el aruncă în ţărână mândria umană. Plăcerile lumeşti, poziţia socială şi puterea sunt considerate a fi lipsite de valoare… Atunci umilinţa şi dragostea plină de sacrificiu de sine, atât de puţin pre ţuită de oameni, sunt înălţate ca fiind singurele cu adevărat valoroase. Aceasta este lucrarea Evangheliei, din care solia lui Ioan a făcut parte.” – Hristos, Lumina lumii, pg. 135, engl.

b. Cât de vastă este lucrarea de renunțare la sine? Filipeni 1:21; 2 Corinteni 5:14, 15; Ioan 3:30.

Căci pentru mine a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig. (Filipeni 1:21)

Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. (2 Corinteni 5:14-15)

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. (Ioan 3:30)

„Privind cu credin ţă la Mântuitorul, Ioan a crescut până la înălţimea dăruirii totale de sine. El nu a căutat să atragă pe oameni la sine, ci să înalţe gândurile lor mai sus şi tot mai sus, până când ajungeau să le fixeze asupra Mielului lui Dumnezeu. El însuşi nu a fost altceva decât o voce, un strigăt în pustie. Acum, cu bucurie a acceptat tăcerea şi anonimatul, ca ochii tuturor să fie îndreptaţi spre Lumina vieţii.” – Slujitorii evangheliei, pg. 56,engl.

c. Care ar trebui să fie atitudinea unui adevărat sol al lui Dumnezeu? Romani 14:7, 8; Galateni 2:20.

În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. (Romani 14:7-8)

Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. (Galateni 2:20)

„Cei care sunt credincioşi chemării lor ca soli ai lui Dumnezeu nu vor căuta onoare pentru ei înşişi. Iubirea de sine se va pierde în dragostea pentru Hristos. Ei vor recunoaşte că lucrarea lor este aceea de a proclama, a şa cum a făcut Ioan Botezătorul: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.’ (Ioan 1:29) ” – Idem.

Miercuri 10 februarie
4. CUMPĂTARE ȘI DEDICARE

a. În ce fel sprijină dieta realizarea unei lucrări mai eficiente? 1 Corinteni 9:25-27. Când și în ce caz trebuie pusă în practică această lucrare? Filipeni 2:5; 2 Petru 1:5-8.

Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. (1 Corinteni 9:25-27)

Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: (Filipeni 2:5)

De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. (2 Petru 1:5-8)

„Marea lucrare de reformă în cumpătare, pentru a avea succes deplin, trebuie să înceapă în cămin.” – The Review and Herald, 23 august 1877.

„Lumina reformei sănătăţii este dată poporului lui Dumnezeu astăzi, ca să poată înţelege nevoia de a-şi ţine poftele şi patimile sub controlul puterilor superioare ale minţii. Acest lucru este, necesar, de asemenea, ca să poată avea putere mentală şi claritatea de a discerne valoarea sfântă a adevărului şi de a se întoarce de la rătăcirile şi pove ştile plăcute, care umplu lumea.” – The Spirit of Prophecy, vol. 2, pg. 44, engl.

„Poftele şi pasiunile trebuie să fie ţinute în supunere fa ţă de puterile supe -rioare ale minţii. Această auto-disciplină este esenţială pentru a avea acea putere mentală şi spirituală, care să ne ajute să în ţelegem şi să punem în practică adevărurile sfinte ale Cuvântului lui Dumnezeu. Din acest motiv, cumpătarea are un loc important în lucrarea de pregătire pentru a doua venire a lui Hris-tos.” – Hristos, Lumina lumii, pg. 101, engl.

b. Cum ar trebui să încurajăm tinerii să-și controleze gândurile? Romani 12:2; 1 Petru 1:13.

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:2)

De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. (1 Petru 1:13)

„Avem fiecare dintre noi de făcut o lucrare personală, aceea de a ne încinge coapsele minţii, de a fi treji şi de a veghea în vederea rugăciunii. Mintea trebuie să fie controlată ferm pentru a stărui asupra acelor subiecte care vor consolida puterile morale. Tinerii ar trebui să înceapă cât mai devreme să cultive obiceiuri corecte de gândire. Noi ar trebui să ne disciplinăm mintea să gândească într-un mod sănătos şi să nu-i permitem să rătăcească gândind la lucruri rele. Psalmistul exclamă: ‚Prime şte cu bunăvoin ţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!’ (Psalmii 19:14). Pe măsură ce Dumnezeu lucrează asupra inimii prin Duhul Său cel Sfânt, omul trebuie să coopereze cu El. Gândurilor trebuie să li se pună hotar, să fie restric ţionate, oprite să nu rătăcească şi să mediteze la lucruri care nu vor face altceva decât să slăbească şi să mânjească sufletul. Gândurile trebuie să fie curate, cugetele inimii trebuie să fie curate, pentru ca vorbele rostite să fie primite de cer şi de ajutor pentru cei din jurul nostru.” – The Review and Herald, 12 iunie 1888.

Joi 11 februarie
5. UMILINȚĂ ÎN LUCRARE

a. Ce trebuie să înțelegem pentru a avea succes în câștigarea de suflete la Hristos? Luca 14:8-11; Ioan 3:30.

„Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine, şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el să vină să-ţi zică: „Dă locul tău omului acestuia.” Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă. Ci, când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă; pentru ca atunci când va veni cel ce te-a poftit să-ţi zică: „Prietene, mută-te mai sus.” Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.”  (Luca 14:8-11)

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. (Ioan 3:30)

„Înainte de onoare este smerenia. Pentru a ocupa o poziţie înaltă înaintea oamenilor, Dumnezeu alege lucrătorul care, la fel ca Ioan Botezătorul, ia un loc umil în faţa lui Dumnezeu. Ucenicul care se aseamănă cel mai mult cu un copil este cel mai eficient în lucrarea pentru Dumnezeu. Inteligenţele cereşti pot coopera cu cel care caută, nu să se înal ţe pe sine, ci să salveze sufletele. Acela care simte cel mai mult nevoia de ajutor divin o va cere cu stăruinţă; iar Duhul Sfânt î-L va descoperi pe Isus, care va întări şi înălţa sufletul. Prin comuniunea cu Hristos, el va merge mai departe să lucreze pentru cei care pier în păcatele lor. El este uns pentru lucrarea sa; şi el reuşeşte acolo unde mulţi dintre cei învă ţaţi şi în ţelep ţi din punct de vedere intelectual nu ar reuşi.” – Hristos, Lumina lumii, pg. 436, engl.

b. Ce este necesar în biserică, astăzi? 1 Petru 5:5, 6.

Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. (1 Petru 5:5-6)

„Este trist că harul preţios al umilinţei lipse şte în lucrare şi biserică. Bărbaţii care predică adevărul au păreri prea înalte despre capacită ţile lor. Adevărata umilin ţă îl va conduce pe om să înalţe pe Hristos şi adevărul, şi să-şi dea seama de dependen ţa totală de Dumnezeul adevărului. Este dureros să înveţi lecţii de umilinţă, cu toate acestea, în cele din urmă, nimic nu este mai benefic. Durerea ce apare atunci când învă ţăm lec ţii de umilinţă este datorată înălţării noastre ca urmare a unei false evaluări de sine, ceea ce ne face incapabili să vedem marea noastră nevoie.” – Mărturii, vol. 4, pg. 378, engl.

Vineri 12 februarie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce înseamnă a avea o schimbare a inimii? Cum se poate realiza aceasta?
2. Cum putem urma exemplul lui Isus în a trăi o viață de ascultare desăvârșită de Legea lui Dumnezeu?
3. Ce se întâmplă când Duhul lui Dumnezeu atinge sufletul?
4. Cum ne putem controla gândurile? În ce fel va afecta aceasta cuvintele noastre?
5. Cum ne va ajuta umilința în lucrarea noastră pentru alții?