Lecția 8. Alegând la ce să ne gândim

Text de memorat: „Cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci din prisosul inimii vorbește gura.” (Matei 12:34)

„Roagă-te înainte să vorbești, și îngerii cerești vor veni în ajutorul tău și vor alunga îngerii răi, care te-ar conduce să Îl dezonorezi pe Dumnezeu, să aduci reproș asupra cauzei Sale și să îți slăbești propriul suflet.” —Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 82 (cap. 9, Religia de fiecare zi).

Recomandare pentru studiu: Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 125-129 (cap.6, Nu judecând, ci făcând).

Duminică 17 noiembrie

1. ANTIDOT PENTRU OTRAVĂ

a. Când suntem bombardați de obiceiurile de vorbire ale oamenilor cu minți rele, care este mesajul lui Dumnezeu pentru noi, chiar în mijlocul acestor situații? Iacov 3:7, 8; Evrei 10:38.

Iacov 3:7, 8: „Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare se îmblânzesc și au fost îmblânzite de neamul omenesc, dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.”

Evrei 10:38: „De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu.”

„[Fratele J] este privit cu compasiune de către îngerii cerești, pentru că el este înconjurat de întuneric. Urechile sale aud cuvinte de necredință și întuneric aproape în mod continuu. El are îndoieli și întrebări în mod constant, care îi sunt aruncate înainte. Limba este o lume de nelegiuire. ‚Limba nu o poate îmblânzi nimeni; ea este un rău nestăpânit, plin de otravă mortală.’ Dacă fratele J s-ar prinde de Dumnezeu mai ferm și ar simți că trebuie să își păstreze integritatea înaintea lui Dumnezeu chiar cu prețul vieții sale naturale, ar primi tărie de sus. Dacă va permite credinței sale să fie afectată de întunericul și necredința care îl înconjoară—îndoielile și întrebările și multa vorbărie—el va fi în scurt timp doar întuneric și îndoială și necredință, și nu va avea nicio lumină și putere în adevăr.

El nu trebuie să creadă că încercând să facă compromisuri cu prietenii săi, care sunt plini de amărăciune contra adevărului, îi va fi mai ușor. Dacă are ca scop unic acela de a-L asculta pe Dumnezeu cu orice preț, el va primi ajutor și tărie. Dumnezeu îl iubește pe fratele J și are milă de el. El cunoaște fiecare nedumerire, fiecare descurajare, fiecare vorbire plină de amărăciune. El le cunoaște pe toate. Dacă va lăsa la o parte necredința sa și va sta neclintit în Dumnezeu, credința sa va fi întărită de exercițiu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 236, 237 (cap. 21, Împotrivire față de avertizările credincioase).

Luni 18 noiembrie

2. O CHESTIUNE SERIOASĂ

a. Ce este scris despre conversația înșelătoare și plină de emoție aprinsă — și cum trebuie să ne rugăm pentru a birui în acest aspect al vieții? Psalmi 5:8-10.

Psalmi 5:8-10: „Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmașilor mei! Netezește calea Ta sub pașii mei. Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gâtlejul le este un mormânt deschis, și pe limbă au vorbe lingușitoare. Lovește-i ca pe niște vinovați, Dumnezeule! Fă-i să cadă prin înseși sfaturile lor. Prăbușește-i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta.”

„Vorbirea este unul dintre marile daruri date de Dumnezeu omului. Limba este un organ mic, însă cuvintele pe care le formează, exprimate prin voce, au o mare putere. Domnul declară: ‚Nimeni nu poate să o îmblânzească.’ Ea a aprins o națiune contra unei alte națiuni, și a cauzat bătălii și vărsări de sânge. Cuvintele au aprins focuri care au fost greu de stins. Ele au adus, de asemenea, bucurie și veselie multor suflete. Și când cuvintele sunt rostite pentru că Dumnezeu spune ‚Spune-le cuvintele Mele’, ele cauzează frecvent întristare care duce la căință.

Talantul vorbirii poartă cu sine o mare responsabilitate. El trebuie să fie păzit cu grijă; pentru că vorbirea este o putere extraordinară spre rău precum și spre bine.” — Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White], vol. 3, p. 1142 (cap. referitor la Psalmi 5).

„Când ești ispitit să dai frâu liber membrului nestăpânit, o, adu-ți aminte că îngerul raportor notează fiecare cuvânt. Toate sunt scrise în carte, și dacă nu sunt îndepărtate prin spălarea făcută de sângele lui Hristos, va trebui să le întâlnești din nou. Acum tu ai în cer un raport pătat. Căința sinceră față de Dumnezeu va fi acceptată. Când ești pe punctul de a vorbi cu patimă, închide-ți gura. Nu rosti niciun cuvânt.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 82 (cap. 9, Religia de fiecare zi).

b. Descrieți cum cuvintele noastre sunt pur și simplu revărsarea lucrurilor pe care le gândim și a cine suntem. Ieremia 17:9; Matei 12:33-37; 14:6-8.

Ieremia 17:9: „Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?”

Matei 12:33-37: „Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău: căci pomul se cunoaște după rodul lui. Pui de năpârci, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci din prisosul inimii vorbește gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, și din cuvintele tale vei fi osândit.”

Matei 14:6-8: „Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților și a plăcut lui Irod. De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”

„Tonul conversațiilor revelează comoara inimii. Vorbirea ieftină, obișnuită, cuvintele de flatare, destoinicia în poante prostești rostite pentru a stârni râsul, sunt o marfă a lui Satan, și toți cei care își permit acest mod de a vorbi, fac negoț cu marfa lui. Asupra celor care aud aceste lucruri se creează impresii care sunt similare cu cele care au fost făcute asupra lui Irod atunci când fiica lui Irod a dansat înaintea lui. Toate aceste tranzacții sunt înregistrate în cărțile cerului; și în ultima mare zi, ele vor apărea în adevărata lumină în fața celor vinovați. Atunci toți vor discerne în ele lucrările ademenitoare, înșelătoare, ale diavolului pentru a-i conduce pe calea largă și prin poarta largă care se deschide spre ruina lor.” — Mărturii pentru predicatori, p. 84, 85 (cap. 2, Avertizări credincioase, serioase).

Marți 19 noiembrie

3. NEVOIA DE O INIMĂ NEÎMPĂRŢITĂ

a. De ce ar trebui să ne așteptăm la o vorbire consecventă din partea celor ce cred adevărul prezent? Iacov 3:9, 10. Ce avertizare se dă, dacă eșuăm în acest punct?

Iacov 3:9, 10: „Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru, și tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei!”

„Dacă în mod obișnuit nutrești impresia că Dumnezeu vede și aude tot ceea ce faci și spui, și că menține un raport credincios al tuturor cuvintelor și acțiunilor tale, și că trebuie să întâlnești [raportul] complet, atunci în tot ceea ce faci și spui vei căuta să urmezi dictatul unei conștiințe iluminate și treze. Limba ta va fi folosită spre slava lui Dumnezeu și va fi o sursă de binecuvântare pentru tine și pentru alții. Însă dacă te separi de Dumnezeu, așa cum ai făcut, ia seama ca limba ta să nu se dovedească o lume de nelegiuire și să aducă asupra ta o condamnare groaznică; pentru că prin tine se vor pierde suflete.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 244 (cap. 21, Împotrivirea față de avertismentele credincioase).

b. Ce rugăciune ne poate ajuta să gândim și să vorbim mai consecvent? Psalmi 86:11.

Psalmi 86:11: „Învață-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.”

„Dacă primitorul cunoștințelor adevărului nu face nicio schimbare în obiceiurile sau practicile sale pentru a corespunde adevărului, cum stau lucrurile? Spiritul se luptă contra cărnii, și carnea contra spiritului; și unul dintre acestea trebuie să câștige. Dacă adevărul sfințește sufletul, păcatul este urât și evitat, pentru că Hristos este acceptat ca un oaspete onorat. Însă Hristos nu poate să aibă parte de o inimă împărțită; păcatul și Isus nu sunt niciodată în parteneriat.” — Mărturii pentru predicatori, p. 160 (cap. 6, Nevoile umane și rezervele divine).

„Vegheați și rugați-vă întotdeauna. Dedicați-vă fără rezerve Domnului, și atunci nu va fi greu să Îi slujiți. Tu ai o inimă împărțită. Acesta este motivul pentru care te înconjoară întunericul, în loc de lumină. Ultimul mesaj de avertizare se dă acum. Este o dovadă despre îndelunga răbdare și compasiune a lui Dumnezeu. Vino, este invitația dată acum. Vino, căci toate lucrurile sunt gata acum. Aceasta este ultima chemare a îndurării. Apoi va veni răzbunarea unui Dumnezeu ofensat.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 225 (cap. 30, Avertizări pentru biserică).

„Bărbați și femei cu inima neîmpărțită, în mod temeinic hotărâți, deciși, sunt cei care vor sta în picioare acum. Hristos i-a cernut pe urmașii Săi din nou și din nou, până când la un moment dat au rămas doar unsprezece și câteva femei credincioase, care să pună temelia bisericii creștine. Sunt unii care vor sta retrași atunci când sunt de purtat poveri; însă când biserica este toată înflăcărată, ei se contaminează cu entuziasm, cântă și strigă, și intră în extaz; însă observați-i. Când a trecut fervoarea, doar câțiva Calebi credincioși vor veni în față și vor da pe față principiul neclintit. Aceștia sunt sarea care își păstrează gustul.” — Ibid., vol. 5, p. 130 (cap. 11, Avertizări și mustrări).

Miercuri 20 noiembrie

4. APĂ DINTR-O FÂNTÂNĂ PURĂ

a. Ce principiu arată că doar o inimă reînnoită de harul lui Dumnezeu poate să producă acțiuni consecvente? Iacov 3:11, 12. Prezentați câteva exemple practice.

Iacov 3:11, 12: „Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară? Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.”

„Rânduiala și ordinea în îmbrăcăminte, și curățenia în întreaga locuință ar trebui să fie în mod strict respectate de păzitorii Sabatului, care sunt considerați ciudați și sunt urmăriți pentru greșelile lor. Influența lor ar trebui să fie sfântă. Adevărurile sacre pe care le mărturisim nu vor degrada niciodată pe cei care le primesc, și nu îi vor face aspri și bădărani, neglijenți față de persoana lor și murdari în casele lor. Dacă cel care le primește are obiceiuri neglijente, adevărul îl înalță, și lucrează pentru el o reformă temeinică. Dacă adevărul nu are acest efect, individul nu a simțit puterea lui salvatoare. O îmbrăcăminte neglijentă și dezordonată nu este un semn de umilință. Aici unii s-au înșelat singuri. Viața, faptele, cuvintele, vor spune dacă un individ posedă adevărata umilință, și îmbrăcămintea va corespunde cu roadele manifestate. O fântână pură nu poate [să dea] apă dulce și amară. Curățați fântâna și torentele vor fi curate. Casa lui Dumnezeu este adesea profanată de copiii păzitorilor Sabatului. Părinții le permit să alerge prin casă, să se joace, să vorbească, să distragă atenția oamenilor și să își manifeste temperamentele rele chiar în adunările unde ei s-au strâns pentru a se închina lui Dumnezeu. Am văzut că în adunarea sfinților trebuie să domnească o liniște sfântă. Însă casa unde poporul lui Dumnezeu se adună este făcută adesea un babilon absolut, un loc de confuzie și dezordine. Aceasta este neplăcut lui Dumnezeu. Dacă părinții nu au conducerea și nu pot să își controleze copiii în adunare, Dumnezeu ar fi mai mulțumit ca aceștia să rămână acasă cu copiii lor nesupuși. Mai bine să sufere pierderea adunărilor, decât să tulbure un număr mare, și să ruineze adunările. Dacă părinții își lasă copiii să fie necontrolați și nesupuși acasă, nu pot să facă după cum le place la adunare. Cine ar fi cei care suferă în acest caz? Cu siguranță, părinții. Ei nu ar trebui să se simtă apăsați dacă alții nu vor ca pacea lor să le fie tulburată atunci când merg să se închine lui Dumnezeu.

Părinților, voi trebuie să fiți cei care să suferiți în această chestiune, și aceasta ar putea să vă conducă să înțelegeți și să vă împliniți datoria neglijată. Dacă vă duceți copiii în casa lui Dumnezeu, ei trebuie să fie făcuți să înțeleagă că se află acolo unde Dumnezeu se întâlnește cu poporul Său. Nu există între păzitorii Sabatului acea ordine în această privință, care există în bisericile cu numele. Părinților, aveți de îndeplinit o lucrare. Supuneți-vă copiii acasă, și atunci îi veți putea stăpâni în casa lui Dumnezeu.” — Spiritual Gifts, vol. 2, p. 288, 289.

Joi 21 noiembrie

5. ÎNŢELEPCIUNE ȘI ÎNZESTRAT CU CUNOȘTINŢĂ

a. De ce avem nevoie fiecare dintre noi să ne examinăm propria atitudine pornind din interior înspre exterior—în inimă, cuvânt și acțiune? 2 Corinteni 13:5.

2 Corinteni 13:5: „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați.”

„ ‚Pe voi înșivă încercați-vă să vedeți dacă sunteți în credință; pe voi înșivă cercați-vă’ (2 Corinteni 13:5). Criticați-vă aspru temperamentul, dispoziția, gândurile, cuvintele, înclinațiile, scopurile și faptele. Cum putem cere în mod inteligent lucrurile de care avem nevoie, dacă nu ne examinăm după Scriptură starea sănătății noastre spirituale?”—Solii alese, vol. 1, p. 89 (cap. 89, A treia ispitire a lui Hristos).

„Frații și surorile mele, cum folosiți voi darul vorbirii? Ați învățat să vă controlați în așa mod limba, încât să asculte întotdeauna de dictatul unei conștiințe iluminate și a unor afecțiuni sfinte? Este conversația voastră liberă de ușurătate, mândrie și răutate, înșelăciune și impuritate? Ești tu fără viclenie înaintea lui Dumnezeu? Cuvintele exercită o putere grăitoare. Dacă e posibil, Satan va menține activă limba în serviciul său. Prin noi înșine nu putem controla mădularul nesupus. Harul divin este singura noastră speranță.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 175 (cap. 17, Dragostea de frați).

„Cel care se pune în mod fără rezerve sub călăuzirea Spiritului lui Dumnezeu, va descoperi că mintea sa se extinde și se dezvoltă. El obține o educație în serviciul lui Dumnezeu care nu este unilaterală și deficientă, dezvoltând un caracter unilateral, ci una care are ca rezultat simetria și desăvârșirea. Slăbiciunile care s-au manifestat printr-o voință oscilantă și un caracter fără putere, sunt biruite, pentru că devoțiunea continuă și pietatea îl aduc pe om într-o relație atât de strânsă cu Hristos, încât el are mintea lui Hristos. El este una cu Hristos, având temeinicie și putere a principiului. Percepția sa este clară, și el manifestă acea înțelepciune care vine de la Dumnezeu.” — Solii alese, vol. 1, p. 338 (cap. 25, Talanții).

Vineri 22 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum să răspund atunci când sunt confruntat cu o conversație „toxică”?

2. Când oamenii vorbesc diferite lucruri, ce indică acest fapt despre ei?

3. Explicați bătălia care se dă în mintea umană, și cum poate fi aceasta câștigată.

4. Ce obiceiuri sau tendințe ale mele s-ar putea să reflecte apele poluate din interior?

5. Cum și de ce ar trebui să fie transformat modul meu de a vorbi?