Lumina lumii II

Lecţia 9. Solomon

 

„Noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă.” (2 Corinteni 2:15, 16).

„Este îngrozitor gândul că influenţa noastră este o miasmă de moarte spre moarte, totuşi este posibil. Un suflet îndrumat greşit, care pierde binecuvântarea veşnică – cine poate estima pierderea!” – Profeţi şi regi, pg. 86 engl. (cap. 5).

Recomandare pentru studiu: The Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 390-398. 

Duminică 25 mai
1. „Domnul dă înţelepciune”

a. a tunci când Solomon a început să domnească peste Israel, ce i-a spus Dumnezeu într-un vis? Care a fost cerinţa lui Solomon? 1 Regi 3:5-9.

5 La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” 6 Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu, care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. 7 Acum Doamne Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu, David; şi eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat. 8 Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui. 9 Dă, dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!?” (1Imp 3:5-9).

b. Ce a făgăduit Domnul lui Solomon după cererea lui înţeleaptă? 1 Regi 3:11-14; proverbele 2:6.

11 Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, 12 voi face după cuvântul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine. 13 Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine. 14 Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.” (1Imp 3:11-14).

6 Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. (Prov 2:6).

c. Ce ar trebui să înţeleagă fiecare lucrător din via Domnului? Iacov 1:5-7.

5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. 6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. 7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul. (Iac 1:5-7).

„Cei care astăzi ocupă poziţii de încredere ar trebui să caute să înveţe lecţia dată de rugăciunea lui Solomon. Cu cât poziţia pe care o ocupă omul este mai înaltă, cu atât mai mare este răspunderea pe care trebuie să o poarte, cu atât mai extinsă va fi influenţa pe care o va exercita şi cu atât mai mare nevoia lui de dependenţă de Dumnezeu. El nu ar trebui să uite niciodată că odată cu chemarea la lucru, vine şi chemarea de a umbla cu prevedere înaintea semenilor lui. El trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu ca învăţăcel.” – Profeţi şi regi, pg. 30 engl. (cap. 1). 

Luni 26 mai
2. Toţi purtătorii de poveri au nevoie de înnţelepciune

a. Cum descrie Biblia pe adevăratul purtător de poveri? Matei 24:45-47; Ioan 21:15-17; faptele apostolilor 20:28.

45 Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? 46 Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 47 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. (Mat 24:45-47).

15 După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.” 16 I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele.” 17 A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele! (Ioan 21:15-17).

28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. (Fapte 20:28).

„Atunci când purtătorul de poveri doreşte înţelepciune, mai mult decât doreşte bogăţie, putere sau faimă, el nu va fi dezamăgit. Unul ca acesta va învăţa de la Marele Învăţător nu numai ce să facă, ci şi cum să facă, în

aşa fel, încât să primească aprobarea divină. Atâta timp cât rămâne consacrat, omul pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu discernământ şi capacităţi, nu va da pe faţă o dorinţă puternică după poziţii înalte, nici nu va căuta să conducă sau să stăpânească. Oamenii trebuie să poarte răspunderi pentru că este nevoie; dar, în loc de a se lupta pentru supremaţie, cel care este cu adevărat un lider se va ruga pentru o inimă pricepută, ca să facă deosebirea dintre bine şi rău. Calea oamenilor care sunt puşi ca lideri nu este uşoară. Însă ei trebuie să vadă în orice greutate o chemare la rugăciune. Ei nu trebuie niciodată să renunţe a cere sfatul marelui Izvor a toată înţelepciunea. Întăriţi şi luminaţi de Maestrul Lucrător ei vor fi făcuţi în stare să stea fermi împotriva influenţelor nesfinte şi să facă deosebirea dintre ceea ce este corect şi greşit, bun şi rău. Ei vor aproba ceea ce Dumnezeu aprobă şi se vor lupta cu seriozitate împotriva introducerii de principii greşite în cauza Sa.” – Idem., pg. 31 engl. (cap. 1).

b. Ce stă scris despre prima parte a domniei lui Solomon? 1 Regi 3:28; 4:29, 34.

28 Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui. (1Imp 3:28).

29 Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării. (1Imp 4:29).

34 Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui. (1Imp 4:34).

„Timp de mulţi ani, viaţa lui Solomon a fost marcată de consacrare faţă de Dumnezeu, de integritate şi principiu hotărât şi de ascultare strictă de poruncile lui Dumnezeu. El dădea îndrumări în toate acţiunile importante şi administra cu înţelepciune problemele legate de împărăţie. Bogăţia şi înţelepciunea lui, clădirile impunătoare şi lucrările publice pe care le-a realizat în primii ani ai domniei, energia, evlavia, dreptatea şi generozitatea pe care le-a dat pe faţă în cuvânt şi fapte au câştigat loialitatea supuşilor săi şi admiraţia şi respectul conducătorilor din multe ţări.” – Idem., pg. 32 engl.

„Nimeni nu a înţeles mai bine [decât Solomon] că aceste daruri [ale puterii, înţelepciunii şi slavei] au fost revărsate ca să poată da lumii cunoştinţa lui Dumnezeu.” – The Review and Herald, 7 decembrie 1905.

Marţi 27 mai
3. Templul construit cu înţelepciune divină

a. Care a fost lucrarea grandioasă a regelui Solomon? 1 Regi 6:1, 7, 38.

1 În al patru sute optzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, Solomon a zidit Casa Domnului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna Ziv, care este luna a doua. (1Imp 6:1).

7 Când s-a zidit Casa, s-au întrebuinţat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, aşa că nici ciocan, nici secure, nicio unealtă de fier nu s-au auzit în Casă în timpul zidirii. (1Imp 6:7).

38 şi în anul al unsprezecelea, în luna Bul, care este a opta lună, Casa a fost isprăvită în toate părţile ei şi aşa cum trebuia să fie. În timp de şapte ani a zidit-o Solomon. (1Imp 6:38).

„Clădirea somptuoasă înălţată de Solomon şi de asociaţii lui pentru Dumnezeu şi pentru închinarea Sa era de o frumuseţe neîntrecută şi de o splendoare fără seamăn… Locul [Muntelui Moria] pe care a fost construit templul fusese privit de mult timp ca un loc consacrat. Aici Avraam, tatăl credincioşilor, arătase că era gata să-şi jertfească propriul fiu în ascultare de porunca lui Iehova. În acest loc, Dumnezeu a reînnoit cu Avraam legământul binecuvântării care cuprindea făgăduinţa mesianică slăvită, făgăduinţa eliberării pentru neamul omenesc prin jertfa Fiului Celui Preaînalt. (Vezi Genesa 22:9, 16-18). Aici, atunci când David a adus arderile de tot şi jertfele de mâncare pentru a opri sabia răzbunătoare a îngerului nimicitor, Dumnezeu i-a răspuns prin foc din cer. (Vezi 1 Cronici 21.) Iar acum, încă odată, închinătorii lui Iehova erau aici ca să se întâlnească cu Dumnezeu şi să-şi reînnoiască voturile de loialitate faţă de El.” – Profeţi şi regi, pg. 36, 37 engl. (cap. 2).

b. De îndată ce clădirea măreaţă a fost terminată, ce a fost adus în templu? 2 Cronici 5:1-5.

1 Astfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi toate uneltele pe care le închinase Domnului, tatăl său, David, şi le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu. 2 Atunci Solomon a strâns la Ierusalim pe bătrânii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legământului Domnului. 3 Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la împărat pentru sărbătoarea din luna a şaptea. 4 Când au ajuns toţi bătrânii lui Israel, leviţii au ridicat chivotul. 5 Au adus chivotul, Cortul întâlnirii şi toate uneltele sfinte care erau în Cort: preoţii şi leviţii le-au dus. (2Cro 5:1-5).

c. Descrieţi ceremonia solemnă care a avut loc în timp ce chivotul legământului era adus în templu. 2 Cronici 5:12, 13. Rezumaţi rugăciunea de consacrare făcută de Solomon. 1 Regi 8:23-53.

12 şi toţi leviţii care erau cântăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, lăute şi harpe şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe; – 13 şi, când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!”, în clipa aceea Casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. (2Cro 5:12-13).

23 şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor! 24 Astfel, ai ţinut cuvântul dat robului tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta împlineşti în ziua aceasta cu puterea Ta. 25 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: „Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să umble înaintea Mea, cum ai umblat tu înaintea Mea.” 26 O, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduinţa pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu! 27 Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puţin Casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu! 28 Totuşi, Doamne Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face astăzi robul Tău. 29 Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi asupra Casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: „Acolo va fi Numele Meu!” Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău în locul acesta. 30 Binevoieşte şi ascultă cererea robului Tău şi a poporului Tău, Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă-i şi iartă-i! 31 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi va fi silit să facă un jurământ şi va veni să jure înaintea altarului Tău, în Casa aceasta – 32 ascultă-l din ceruri, lucrează şi fă dreptate robilor Tăi; osândeşte pe cel vinovat şi întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat şi fă-i după nevinovăţia lui! 33 Când poporul Tău, Israel, va fi bătut de vrăjmaş, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă Îţi vor face rugăciuni şi cereri în Casa aceasta – 34 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, şi întoarce-i în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor! 35 Când se va închide cerul şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta: dacă se vor ruga în locul acesta şi vor da slavă Numelui Tău şi dacă se vor abate de la păcatele lor, pentru că-i vei pedepsi – 36 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău, Israel, învaţă-l calea cea bună pe care trebuie să umble şi să trimiţi ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău! 37 Când foametea, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele, de un fel sau altul, vor fi în ţară, când vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel: 38 dacă un om, dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni şi cereri, şi fiecare îşi va cunoaşte mustrarea cugetului lui şi va întinde mâinile spre casa aceasta – 39 ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; lucrează şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima tuturor copiilor oamenilor, 40 ca să se teamă de Tine în tot timpul cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri! 41 Când străinul, care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară depărtată, pentru Numele Tău, 42 căci se va şti că Numele Tău este mare, mâna Ta este tare şi braţul Tău este întins, când va veni să se roage în Casa aceasta, – 43 ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău, Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste Casa aceasta pe care am zidit-o eu! 44 Când poporul Tău va ieşi la luptă împotriva vrăjmaşului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu: dacă vor face rugăciuni Domnului, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu şi spre Casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău – 45 ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate! (1Imp 8:23-45).

„Solomon… a îngenuncheat pe platformă şi în auzul întregului popor a înălţat rugăciunea de consacrare. Ridicându-şi mâinile spre cer, în timp ce adunarea îşi aplecase feţele spre pământ, regele s-a rugat [lui Dumnezeu].” – Idem., pg. 40.

„Când Solomon şi-a încheiat rugăciunea, ‚s-a coborât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele.’ Preoţii nu au putut să intre în templu căci ‚slava Domnului umplea casa Domnului.’ (2 Cronici 7:1, 2).” – Idem., pg. 45engl.

 

Miercuri 28 mai

4. Înţelepciune rău folosită

a. Cum a deplâns Solomon folosirea greşită a înţelepciunii lui în anii de mai târziu? eclesiastul 2:1-3, 7, 10, 15.

1 Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea.” Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune. 2 Am zis râsului: „Eşti o nebunie!”, şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?” 3 Am hotărât în inima mea să-mi înveselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.( Ecl 2:1-3).

7 Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.(Ecl 2:7).

10 Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. (Ecl 2:10).

15 Şi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?” Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.” (Ecl 2:15).

b. În contrast cu umblarea greşită a lui Solomon, care a fost calea urmată de Hristos? Matei 8:20; faptele apostolilor 10:38. Ce putem învăţa din studiul metodelor de lucru ale lui Hristos?

20 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” (Mat 8:20).

38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. (Fapte 10:38).

„Aceia care, ca răspuns la chemarea vremii, intră în slujba Maestrului ar face bine să studieze metodele Sale. El a folosit din plin ocaziile oferite de marile răspântii de drumuri. Între călătoriile Sale dintr-un loc în altul, Isus a locuit la Capernaum, care a ajuns să fie cunoscut ca fiind ‚cetatea Sa’ (Matei 9,1). Aşezat pe drumul principal care mergea de la Damasc la Ierusalim şi dinspre Egipt la Marea Mediterană, el era foarte potrivit ca centru al lucrării Mântuitorului. Călători din multe ţări treceau prin cetate sau se opreau pentru odihnă. Acolo, Isus Se întâlnea cu oameni din toate popoarele şi din toate categoriile şi, în felul acesta, învăţăturile Sale erau duse în alte ţări şi în multe familii. Pe această cale, era trezit interesul cu privire la profeţiile care arătau către Mesia, atenţia era îndreptată către Mântuitorul, iar lucrarea Lui era prezentată lumii.” – Idem., pg. 73 engl. (cap. 4).

c. Ce a spus Solomon când şi-a venit în fire? eclesiastul 2:16-18. Ce lecţie ar trebui să învăţăm din eşecul lui Solomon?

16 Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul! 17 Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt. 18 Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea. (Ecl 2:16-18).

„Lupta care se află înaintea noastră cere exercitarea spiritului de lepădare de sine, de neîncredere în sine şi dependenţa numai de Dumnezeu, pentru folosirea înţeleaptă a fiecărei ocazii spre mântuirea sufletelor. Binecuvântarea lui Dumnezeu va însoţi biserica Sa atunci când înaintează unită, descoperind lumii care zace în întunericul rătăcirii frumuseţea sfinţeniei, aşa cum se dă pe faţă într-un spirit de jertfire de sine, asemenea lui Hristos, într-o înălţare a celor dumnezeieşti, mai presus de cele omeneşti şi într-o slujire iubitoare şi neobosită pentru aceia care au atâta nevoie de binecuvântările Evangheliei.” – Idem., pg. 74 engl. 

Joi 29 mai
5. Poocăinţa lui Solomon

a. În cele din urmă, cum a trezit Duhul Sfânt conştiinţa adormită a lui Solomon? 1 Regi 11:11, 12. Ce efect a avut sentinţa Domnului asupra lui? eclesiastul 2:11, 13.

11 Şi Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut aşa şi n-ai păzit legământul Meu şi legile Mele pe care ţi le-am dat, voi rupe împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău. 12 Numai, nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău, David. Ci din mâna fiului tău o voi rupe. (1Imp 11:11-12).

11 Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare. (Ecl 2:11).

13 Şi am văzut că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul. (Ecl 2:13).

„[1 Regi 11:11-28 citat.] Trezit ca dintr-un vis de această sentinţă de judecată pronunţată împotriva lui şi a casei lui, Solomon, a cărui conştiinţă s-a trezit, a început să-şi vadă nebunia în adevărata ei lumină. Cu mustrări de conştiinţă, având mintea şi trupul slăbite, el s-a întors obosit şi însetat de la fântânile crăpate ale lumii, ca să mai bea odată din Izvorul vieţii… Multă vreme fusese chinuit de teama unei ruine depline din cauza neputinţei de a se întoarce de la nebunie; dar acum a întrezărit în solia dată lui o rază de speranţă.” – Idem., pg. 77 engl. (cap. 5).

b. În scrierile lui de mai târziu, împotriva cărui pericol a avertizat Solomon în mod deosebit pe tineri? eclesiastul 11:9; 12:13, 14.

9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. (Ecl 11:9).

13 Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. 14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. (Ecl 12:13-14).

„Până la încheierea luptei, vor exista unii care se vor depărta de Dumnezeu. Satan va conduce în aşa fel împrejurările că, dacă nu suntem susţinuţi de puterea divină, acestea vor slăbi aproape imperceptibil fortificaţiile sufletului. Trebuie să întrebăm la fiecare pas: ‚Este aceasta calea Domnului?’ Cât timp durează viaţa, este nevoie de păzirea afecţiunilor şi patimilor cu un scop hotărât. Nu putem fi în siguranţă nicio clipă dacă nu încredinţăm lui Dumnezeu viaţa ascunsă în Hristos. Vegherea şi rugăciunea sunt păzitorii curăţiei.” – Idem., pg. 83, 84 engl.

Vineri 30 mai
Întrebări de revizuire personală

1. În ce fel putem fi încurajaţi de răspunsul lui Dumnezeu la cerinţa lui Solomon?

2. Explicaţi succesul lui Solomon din primii ani şi motivul acestuia.

3. Descrieţi modul în care mulţi repetă astăzi experienţa lui Solomon în anii de mai târziu.

4. Care este rezultatul emoţional al trăirii unei vieţi egoiste?

5. Ce realitate somemnă ar trebui să păstrăm în minte în timp ce căutăm plăcerile şi un drum în viaţă?