Lecția 10. Imperii luptă pentru supremație

Text de memorizat: „Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.” (Daniel 7:3).

„Istoria sacră era una dintre materiile studiate în școlile profeților. În raportul privitor la modul Său de a proceda cu națiunile, erau evidențiați pașii lui Iehova. La fel și astăzi, noi trebuie să luăm în considerație procedeele lui Dumnezeu folosite cu națiunile pământului. Trebuie să vedem împlinirea profețiilor în istorie, să studiem lucrările providenței în marile mișcări reformatoare și să înțelegem desfășurarea evenimentelor în strângerea națiunilor pentru conflictul final al marii controverse.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 307 engl. (secț. — Minciuna și adevărul în educație).

Recomandare pentru studiu: Profeți și regi, pp. 522-538 engl. (cap. 43 — Veghetorul nevăzut).

Duminică 28 mai

1. VÂNTUL CA SIMBOL

a. Ce reprezintă, de obicei, vântul în profeție? Ieremia 25:32, 33; 4:13.

Ieremia 25:32, 33: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, nenorocirea merge din popor în popor și o mare furtună (engl. „vârtej de vânt”) se ridică de la marginile pământului. Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinși de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor fi un gunoi de pământ.”

Ieremia 4:13: „Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiți!”

„Vânturile sunt un simbol al luptei.” — Tragedia veacurilor, p. 439 engl. (cap. 25 — Legea lui Dumnezeu de neschimbat).

„[În cartea Apocalipsei], Ioan vede elementele naturii — cutremurele, uraganele și lupta politică—reprezentate ca ființe ținute în frâu de patru îngeri. Vânturile sunt ținute sub control, până când Dumnezeu poruncește să fie lăsate să se dezlănțuie. Acolo este siguranța bisericii lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu respectă poruncile Sale, ținând în frâu vânturile, ca să nu sufle asupra pământului, nici asupra mării sau asupra vreunui copac, până când slujitorii lui Dumnezeu vor primi sigiliul pe frunte. Îngerul cel puternic este văzut venind dinspre răsărit. Acest înger, mai puternic și măreț decât oricare altul, ține în mână sigiliul viului Dumnezeu, sau al Singurului care poate da viață și poate înscrie semnul sau pecetea pe fruntea celor ce vor primi nemurirea și viața veșnică. Glasul acestui înger avea autoritatea de a le porunci acelor patru îngeri să stăpânească cele patru vânturi, până când lucrarea aceasta urma să fie încheiată și până când urma să le ceară să le dea drumul.” — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 444, 445 engl. (cap. 63 — Fiți curați).

Luni 29 mai

2. APE, FIARE ȘI ARIPI

a. Găsim adesea diferite ilustrații profetice în jurul unor ape sau în jurul mării, în special în conexiune cu vântul. Ce reprezintă acestea? Apocalipsa 17:15.

 Apocalipsa 17:15: „Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care șade curva, sunt noroade, gloate, neamuri și limbi.”

„Vânturile sunt un simbol al luptei. Cele patru vânturi ale cerului suflând pe marea cea mare reprezintă scenele teribile de luptă și revoluție prin care împărățiile au ajuns la putere.” — Tragedia veacurilor, p. 440 engl. (cap. 25 - Legea lui Dumnezeu de neschimbat).

b. Cum ilustrează Dumnezeu împărățiile sau imperiile de pe acest pământ? Daniel 7:17, 23.

Daniel 7:17, 23: „‘Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ... 23El mi-a vorbit așa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăție care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâșia tot pământul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi.”

„Lui Daniel i-a fost dată o viziune a unor fiare feroce, care reprezentau puterile pământului. Dar însemnul Împărăției lui Mesia este un miel. În timp ce împărățiile pământești domnesc prin superioritatea puterii fizice, Hristos va îndepărta toate armele lumești, toate mijloacele de constrângere. Împărăția Sa trebuia să fie în așa fel fondată, încât să înalțe și să dea noblețe naturii umane căzute.” — Comentarii Biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 4, p. 1171 engl. (cap. referitor la Daniel 7).

c. Deseori, un profet vedea o fiară zburând cu aripi — total contrar existenței naturale a animalului respectiv. Cum simbolizează aripile viteza și tenacitatea, așa cum este ilustrat prin vultur? Habacuc 1:6-10.

Habacuc 1:6-10: „Iată, voi ridica pe haldeeni — popor turbat și iute, care străbate întinderi mari de țări, ca să pună mâna pe locuințe care nu sunt ale lui. El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi ies dreptul și mărirea lui. Caii lui sunt mai iuți decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară, și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte și strânge prinși de război ca nisipul. Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădește pământ și le ia.”

„În strădania de a ajunge în casa lui, vulturul este adesea doborât de furtună înspre defileele înguste ale munților. Norii, ca niște mase negre, furioase, trec între el și înălțimile însorite, unde și-a clădit cuibul. Pentru o vreme, el pare dezorientat, aruncat încoace și încolo, bătând din aripile sale puternice ca și cum ar vrea să înlăture norii grei… În cele din urmă, se năpustește cu tărie înainte, în întuneric, și când, un moment mai târziu, răzbește în strălucirea calmă de deasupra norilor, din pieptul lui izbucnește un strigăt de triumf. Întunericul și furtuna au rămas undeva dedesubt, iar lumina cerului sclipește deasupra sa. Astfel, vulturul ajunge la căminul mult dorit, în vârful piscului semeț, și este mulțumit. Prin întuneric a ajuns la lumină.” — Solii către tineret, pp. 102, 103 engl. (cap. 26 — Lupta credinței).

„Este o mare nevoie de oameni care pot folosi cu cel mai mare avantaj tiparul, pentru ca adevărul să prindă aripi, ajungând cât mai repede la orice neam, limbă și popor.” — Slujitorii Evangheliei, p. 25 engl. (secț. 1 — O chemare sfântă).

Marți 30 mai

3. LEUL

a. Întrucât fiarele reprezintă împărății, ce națiune este simbolizată prin leul din Daniel 7:4 și cum și-a îndeplinit aceasta rolul său în istorie? Ieremia 4:6, 7; 50:17, 43, 44.

(Daniel 7:4: „Cea dintâi semăna cu un leu și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile și, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om.”)

Ieremia 4:6, 7: „Înălțați un steag spre Sion, fugiți și nu vă opriți! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea și un mare prăpăd.” Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ți pustiască țara, să-ți dărâme cetățile și nimeni să nu mai locuiască în ele.”

Ieremia 50:17, 43, 44: „Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mâncat-o cel dintâi și acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadnețar, împăratul Babilonului... 43, 44Împăratul Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc și îl apucă groaza, ca durerea pe o femeie care naște… Iată, vrăjmașul se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinței tale tari; deodată îi voi izgoni de acolo și voi pune peste ei pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Și care căpetenie Îmi va sta împotrivă?”

„Domnul Și-a dezvăluit hotărârea de a aduce pedeapsa asupra poporului care se abătuse de la El ca să slujească zeilor păgâni. În timpul vieții unora care chiar atunci făceau cercetări cu privire la viitor, El avea să îndrume în mod minunat căile popoarelor conducătoare ale pământului și să-i aducă pe babilonieni în frunte. Acești caldeeni, ‘grozavi și înfricoșați’ (Habacuc 1:7), aveau să cadă deodată peste țara lui Iuda, ca un bici rânduit de Dumnezeu. Căpeteniile lui Iuda și cei mai de frunte din popor urma să fie duși robi în Babilon; cetățile, satele și ogoarele cultivate ale iudeilor urma să rămână pustii; nimic nu avea să fie cruțat.” — Profeți și regi, pp. 385, 386 engl. (cap. 32 — Manase și Iosia).

b. Cum înfățișează Domnul imperiul puternic al Babilonului în perioada sa de apogeu sub conducerea lui Nebucadnețar — și de ce? Ieremia 27:4-8.

Ieremia 27:4-8: „Și spune-le să spună stăpânilor lor: «Așa vorbește Domnul oștirilor, Împăratul lui Israel. Iată ce să spuneți stăpânilor voștri: ‹Eu am făcut pământul, pe oameni și dobitoacele care sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare și cu brațul Meu întins, și dau pământul cui Îmi place. Acum dau toate aceste țări în mâinile robului Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; îi dau chiar și fiarele câmpului ca să-i fie supuse. Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului său și fiului fiului său, până va veni și vremea țării lui și o vor supune neamuri puternice și împărați mari. Dar, dacă un popor sau o împărăție nu se va supune lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și nu-și va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete și cu ciumă›, zice Domnul, ‹până îl voi nimici prin mâna lui.”

„Înălțat pe culmea onoarei lumești și recunoscut chiar de către inspirație ca ‘împăratul tuturor împăraților’ (Ezechiel 26:7), Nebucadnețar a atribuit pentru o vreme favorii lui Iehova slava împărăției și strălucirea domniei lui…

Idolatru prin naștere și educație și în fruntea unui popor idolatru, avea totuși un simț înnăscut de dreptate și echitate, și Dumnezeu a putut să-l folosească drept unealtă pentru pedepsirea celor răzvrătiți și pentru împlinirea planului divin. Ca ‘cel mai asupritor dintre popoare’ (Ezechiel 28:7), i-a fost dat lui Nebucadnețar, după ani de muncă răbdătoare și istovitoare, să cucerească Tirul; și Egiptul a căzut pradă armatelor lui victorioase; și în timp ce adăuga popor după popor la imperiul babilonian, a adăugat și mai mult la faima de cel mai mare conducător al vremii.

Nu este surprinzător că monarhul, plin de succes, atât de ambițios și însuflețit de mândrie, avea să fie ispitit să părăsească drumul umilinței, singurul care duce la măreția adevărată. În intervalele dintre războaiele de cucerire, a dat multă atenție întăririi și înfrumusețării capitalei lui, până acolo încât cetatea Babilonului a devenit slava principală a împărăției lui, ‘cetatea de aur’, ‚lauda întregului pământ’.” — Ibid., pp. 514, 515 engl. (cap. 42 — Adevărata măreție).

Miercuri 31 mai

4. URSUL

a. Întrucât ursul îl urmează pe leu, ce națiune și-a făcut apariția după prima? Explicați rolul ei în istoria națiunilor. Isaia 14:3, 4; Daniel 7:5; 5:30, 31.

Isaia 14:3, 4: „Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat.”

Daniel 7:5: „Și iată că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s-a zis: ‘Scoală-te și mănâncă multă carne!’ ”

Daniel 5:30, 31: „Dar, chiar în noaptea aceea, Belșațar, împăratul haldeenilor, a fost omorât. Și a pus mâna pe împărăție Darius Medul, care era în vârstă de șaizeci și doi de ani.”

„Babilonul, slăbit și doborât în cele din urmă, a dispărut, deoarece în prosperitate conducătorii lui s-au socotit independenți de Dumnezeu și au atribuit realizărilor omenești slava împărăției lor.” — Profeți și regi, p. 501 engl. (cap. 40 — Visul lui Nebucadnețar).

„Prin intrarea neașteptată a armatei cuceritorului persan în inima capitalei babiloniene, prin albia râului ale cărui ape fuseseră deviate și prin porțile interioare care, dintr-o neglijență, fuseseră lăsate deschise și nepăzite, iudeii aveau o dovadă suficientă cu privire la împlinirea literală a profeției lui Isaia referitoare la înfrângerea neașteptată a asupritorilor lor. Și aceasta trebuia să fie pentru ei un semn de necontestat că Dumnezeu dirija mersul națiunilor în favoarea lor.” — Ibid., p. 552 engl. (cap. 45 — Întoarcerea din robie).

b. Unde a fost profețită răsturnarea Babilonului de către Medo-Persia și în ce măsură și-a împlinit aceasta statutul de vast imperiu mondial? Ieremia 25:12; Isaia 44:26-28; 45:1-6, 13; Estera 1:1.

Ieremia 25:12: „Dar, când se vor împlini acești șaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul acela’, zice Domnul, ‘pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi țara haldeenilor și o voi preface în niște dărâmături veșnice.”

Isaia 44:26-28: „Dar întăresc cuvântul robului Meu și împlinesc ce prorocesc trimișii Mei; Eu zic despre Ierusalim: ‘Va fi locuit’ și despre cetățile lui Iuda: ‘Vor fi zidite iarăși și le voi ridica dărâmăturile.’ Eu zic adâncului: ‘Usucă-te și îți voi seca râurile.’ Eu zic despre Cirus: ‘El este păstorul Meu și el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: «Să fie zidit iarăși!» și despre Templu: «Să i se pună temeliile!»’”

Isaia 45:1-6, 13: „Așa vorbește Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ține de mână ca să doboare neamurile înaintea lui și să dezlege brâul împăraților, să-i deschidă porțile, ca să nu se mai închidă: „Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma ușile de aramă și voi rupe zăvoarele de fier. Îți voi da vistierii ascunse, bogății îngropate, ca să știi că Eu sunt Domnul, care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel. Din dragoste pentru robul Meu Iacov și pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ți-am vorbit cu bunăvoință, înainte ca tu să Mă cunoști. Eu sunt Domnul, și nu mai este altul; afară de Mine, nu este Dumnezeu. Eu te-am încins înainte ca tu să Mă cunoști, ca să se știe, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că, afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, și nu este altul... 13Eu am ridicat pe Cirus în dreptatea Mea și voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăși cetatea și va da drumul prinșilor Mei de război, fără preț de răscumpărare și fără daruri”, zice Domnul oștirilor.”

Estera 1:1: „Era pe vremea lui Ahașveroș, a acelui Ahașveroș care domnea de la India până în Etiopia, peste o sută douăzeci și șapte de ținuturi.”

„După moartea lui [Darius], care a survenit cam la doi ani după căderea Babilonului, Cir a urmat la tron, și începutul domniei lui a marcat împlinirea celor șaptezeci de ani de când prima grupă de evrei fusese luată de Nebucadnețar — din căminul lor la Babilon.

Eliberarea lui Daniel din groapa leilor fusese folosită de Dumnezeu pentru a produce o impresie favorabilă asupra minții lui Cir cel Mare. Calitățile veritabile ale omului lui Dumnezeu ca bărbat de stat cu o viziune îndepărtată, au făcut pe conducătorul persan să-i poarte un respect deosebit și să-i onoreze judecata. Iar acum, chiar la vremea când Dumnezeu spusese că va porunci rezidirea templului din Ierusalim, El l-a influențat pe Cir, ca unealtă a Lui, să cunoască prorociile cu privire la sine, cu care Daniel era atât de familiarizat, și să ofere poporului iudeu libertatea.

Când împăratul a văzut cuvintele care profetizaseră cu peste o sută de ani înainte de nașterea lui, modul în care Babilonul avea să fie luat; când a citit solia adresată lui de Conducătorul Universului,… inima i-a fost mișcată profund și s-a hotărât să împlinească misiunea încredințată de cer.” — Ibid., pp. 556, 557 engl. (cap. 45 — Întoarcerea din robie).

Joi 1 iunie

5. LEOPARDUL

a. Din moment ce pardosul (leopardul) l-a urmat pe urs, ce națiune a succedat Medo-Persia ca următor mare imperiu? Daniel 7:6; 8:5—7, 20, 21.

Daniel 7:6: „După aceea m-am uitat mai departe și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete și i s-a dat stăpânire.”

Daniel 8:5-7, 20, 21: „Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui... 20, 21Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor. Ţapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat.”

„Împărăția Medo-Persiei a fost lovită de mânia cerului, deoarece în ea Legea lui Dumnezeu fusese călcată în picioare. Temerea de Domnul nu-și găsise loc în inimile majorității covârșitoare a poporului. Răutatea, blasfemia și stricăciunea predominau.” — Profeți și regi, p. 502 engl. (cap. 40 — Visul lui Nebucadnețar).

b. Ce simbolizează coarnele și cum se aseamănă ele cu cele patru capete ale acestui animal? Daniel 8:8, 22. Cum a influențat filozofia lor arogantă lumea — și cum este Evanghelia în contrast cu o astfel de filozofie? 1 Corinteni 1:19-25; Coloseni 2:8.

Daniel 8:8, 22: „Ţapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor... 22Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.”

1 Corinteni 1:19-25: „Căci este scris: „Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor pricepuți.” Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, și grecii caută înțelepciune, dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru neamuri o nebunie, dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii, și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.”

Coloseni 2:8: „Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.”

„Este oare sigur să ne lăsăm tinerii pe seama călăuzirii din partea acelor conducători orbi, care studiază scrierile sfinte cu mult mai puțin interes decât cel pe care îl manifestă pentru autorii clasici ai Greciei și Romei antice?” — The Review and Herald, 30 octombrie 1900.

„Grecii socoteau că este nevoie de ridicarea neamului omenesc; însă ei considerau studiul filozofiei și al științei ca singurele mijloace de a atinge adevărata înălțare și onoare.” — Faptele apostolilor, p. 244 (cap. 24 - Corint)

„Pavel a declarat că nici învățătura iudaică, nici elocvența grecilor nu puteau ajunge la standardul înaltei chemări, care este în Hristos Isus. Cea mai înaltă elocvență, cea mai mare putere fizică, nu pot oferi omului puterea de a convinge și de a converti suflete. Doar primirea în inimă a principiilor curate ale Evangheliei îl face pe om să fie onorat pentru Dumnezeu.” — The Central Advance, 8 aprilie 1903.

Vineri 2 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum putem desluși scopurile lui Dumnezeu în lucrarea națiunilor de astăzi?

2. Cum sunt înfățișate în profeție caracteristicile națiunilor pământești?

3. Ce anume a provocat Babilonul să își schimbe modul de acțiune?

4. Cum dezvăluie profeția preocuparea lui Dumnezeu pentru mersul națiunilor?

5. În ce moduri influențează încă sistemul grecesc societatea astăzi?