Lecția 11. Veriga ruptă

Text de memorizat: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării.” (2 Tesaloniceni 2:3)

„Suntem angajați într-o lucrare importantă și esențială, și trebuie să ducem mai departe o bătălie agresivă. Trebuie să stăm în apărarea adevăratelor principii protestante, căci politicile papalității își vor croi drum în orice loc posibil, pentru a interzice libertatea de conștiință.” — The Review and Herald, 9 septembrie 1909.

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, pp. 49-60 engl. (cap. 3 — O epocă de întuneric spiritual); 433-450 engl. (cap. 25 — Legea lui Dumnezeu de neschimbat).

Duminică 4 iunie

1. FIARA ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE CU DINŢI DE FIER

a. Ce descriere este făcută următoarei fiare profetice, puternicul imperiu roman — și cum s-a dezvăluit cruzimea acesteia în purtarea sa față de Răscumpărătorul lumii? Daniel 7:7; Matei 27:27—35.

Daniel 7:7: „După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte și iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece coarne.”

Matei 27:27-35: „Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și scuipau asupra Lui și luau trestia și-L băteau în cap. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. Pe când ieșeau din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au tras la sorți.”

„Decretul Romei imperiale pentru înscrierea oamenilor din vastul ei cuprins se extindea până la locuitorii de printre dealurile Galileii… Nu s-a găsit nici o cameră la hanul aglomerat pentru Iosif și Maria. Într-un adăpost rudimentar pentru animale, ei au găsit în cele din urmă refugiu și aici S-a născut Mântuitorul lumii.” — Hristos, Lumina lumii, p. 44 (cap. 4 — Vi s-a născut un Mântuitor)

„Mulțimea cerea, zgomotoasă, sângele lui Isus. L-au biciuit cu cruzime și L-au acoperit cu o haină veche, împărătească, de purpură, iar pe capul sfânt I-au pus o cunună de spini… Isus a stat blând și umil înaintea mulțimii înfuriate, în timp ce Îl tratau în modul cel mai josnic. L-au scuipat în față — acea față de care vor dori să se ascundă ei într-o zi, [și] care va da lumină cetății lui Dumnezeu și va străluci mai puternic decât soarele.” — Scrieri timpurii, p. 170 engl. (secț. — Judecarea lui Hristos).

b. Ce caracteristică distinctivă stranie a apărut în cele din urmă în acel imperiu? Daniel 7:19-24.

Daniel 7:19-24: „În urmă am dorit să știu adevărul asupra fiarei a patra — care se deosebea de toate celelalte și era nespus de grozavă: avea dinți de fier și gheare de aramă, mânca, sfărâma și călca în picioare ce rămânea — și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise și înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie și avea o înfățișare mai mare decât celelalte coarne. Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinților și i-a biruit, până când a venit Cel Îmbătrânit de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Preaînalt, și a venit vremea când sfinții au luat în stăpânire împărăția. El mi-a vorbit așa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăție care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâșia tot pământul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi. Cele zece coarne înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui și va doborî trei împărați.”

Luni 5 iunie

2. SE GÂNDEȘTE SĂ SCHIMBE LEGEA LUI DUMNEZEU

a. De unde știm că legea lui Dumnezeu nu poate fi schimbată? Psalmii 111:7, 8; Matei 5:17-19; Luca 16:17; Apocalipsa 22:14.

Psalmii 111:7, 8: „Lucrările mâinilor Lui sunt credincioșie și dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veșnicie, făcute cu credincioșie și neprihănire.”

Matei 5:17-19: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Așa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească va fi chemat mare în Împărăția cerurilor.”

Luca 16:17: „Este mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.”

Apocalipsa 22:14: „Ferice de cei ce își spală hainele (engl. „ferice de cei ce păzesc poruncile”), ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!”

„Legea lui Dumnezeu a fost scrisă chiar cu degetul Lui pe tablele de piatră, arătându-se prin aceasta că nu poate fi niciodată schimbată sau abrogată. Ea a fost dată pentru a fi păstrată, de-a lungul veacurilor veșnice, imutabilă — ca și principiile conducerii lui Dumnezeu.” — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 248 (secț. 7 — Educatorul și lucrarea)

„Moartea este plata păcatului, iar legea nu poate fi schimbată câtuși de puțin pentru a deschide o cale de scăpare în favoarea călcătorului. Agonia Domnului Hristos pe crucea Calvarului răsună mai tare decât orice argument care poate fi prezentat, pentru a dovedi caracterul imuabil al legii.” — The Review and Herald, 19 iulie 1892.

„Satan a amăgit lumea creștină cu povestea că atunci când Domnul Hristos a murit, El a desființat legea. [Însă] crucea Calvarului a fost cea care a înălțat legea lui Dumnezeu și a făcut-o onorabilă... Dacă Dumnezeu ar fi putut schimba vreo iotă din Legea Sa, Domnul Isus nu ar fi trebuit să vină în lumea noastră ca să sufere și să moară.” — The Signs of the Times, 24 noiembrie 1887.

b. Ce putere urma să se dezvolte în imperiul roman? Ce se gândește ea să facă și ce porunci sunt afectate în mod specific? Daniel 7:23-25; Exodul 20:4-6, 8-11.

Daniel 7:23-25: „El mi-a vorbit așa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăție care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâșia tot pământul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi. Cele zece coarne înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui și va doborî trei împărați. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinții Celui Preaînalt și se va încumeta să schimbe vremurile și legea, și sfinții vor fi dați în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme.”

Exodul 20:4-6, 8-11: „Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele... 8-11Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.”

„Roma s-a încumetat să scoată din Legea lui Dumnezeu porunca a doua, care interzice închinarea la chipuri, și să împartă porunca a zecea în două, pentru a păstra numărul.” — Tragedia veacurilor, p. 51 engl. (cap. 3 — O epocă de întuneric spiritual).

„Papistașii susțin, ca motiv pentru scoaterea poruncii a doua, că aceasta nu este necesară, fiind inclusă în prima poruncă, și că ei dau Legii înțelesul exact pe care Dumnezeu l-a intenționat. Dar aceasta nu poate fi schimbarea prevestită de profet. Profeția vorbește despre o schimbare intenționată, deliberată: ‘El se va gândi să schimbe timpurile și Legea.’ Schimbarea poruncii a patra împlinește exact profeția. Pentru aceasta, singura autoritate invocată este aceea a bisericii. Aici, puterea papală se ridică pe față mai presus de Dumnezeu.” — Ibid., p. 446 engl. (cap. 25 — Legea lui Dumnezeu de neschimbat).

„Marele apostat reușise să se înalțe ‘mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare’ (2 Tesaloniceni 2:4). El îndrăznise să schimbe singurul precept al Legii divine care îndreaptă fără greș toată omenirea către viul și adevăratul Dumnezeu. În porunca a patra, Dumnezeu este descoperit ca fiind Creatorul cerului și al pământului, și prin aceasta Se deosebește de toți zeii falși.” — Ibid., pp. 53, 54 (cap. 3 — O epocă de întuneric spiritual)

Marți 6 iunie

3. FIARA HULITOARE

a. Cum poate puterea cornului din Daniel 7 „să vorbească cuvinte mari împotriva Celui Preaînalt”, atribuind în mod blasfemator oamenilor autoritatea și prerogativa de a ierta păcatele — și nu numai? Daniel 7:25 (prima parte); 2 Tesaloniceni 2:4.

Daniel 7:25 p.p.: „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinții Celui Preaînalt și se va încumeta să schimbe vremurile și legea...”

2 Tesaloniceni 2:4: „potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”

„Una dintre învățăturile de seamă ale romanismului este aceea că papa este capul vizibil al bisericii universale a lui Hristos, învestit cu autoritate supremă peste episcopii și preoții din toate părțile lumii. Mai mult decât atât, papei i-au fost date chiar titlurile Dumnezeirii. A fost numit ‘Domnul Dumnezeul Papa’… și a fost declarat infailibil. El pretinde închinarea tuturor oamenilor. Aceeași pretenție care a fost ridicată de Satan în pustia ispitei, este încă ridicată de el prin biserica Romei, și mulțimi imense sunt gata să-i aducă închinare.” — Tragedia veacurilor, p. 50 engl. (cap. 3 — O epocă de întuneric spiritual).

„În loc să se încreadă în Fiul lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor și pentru mântuirea veșnică, oamenii priveau la papa, la preoții și prelații cărora el le dăduse autoritatea. Ei erau învățați că papa era mijlocitorul lor pământesc, că nimeni nu se putea apropia de Dumnezeu decât prin el; și mai mult, că el stătea în locul lui Dumnezeu pentru ei și de aceea trebuia să i se dea ascultare.” — Ibid., p. 55 engl. (cap. 3 — O epocă de întuneric spiritual).

„Dumnezeu n-a făcut niciodată vreo sugestie în Cuvântul Său prin care să fi desemnat vreun om pentru a fi capul bisericii. Învățătura despre supremația papală se opune direct învățăturilor din Scriptură.” — Ibid., p. 51 (cap. 3 — O epocă de întuneric spiritual)

„Un alt pas spre supremația papală a fost făcut atunci când, în secolul al XI-lea, papa Grigore al VII-lea a proclamat desăvârșirea bisericii romane. Printre afirmațiile pe care le susținea, era una care declara că biserica n-a greșit niciodată, nici nu va putea greși vreodată, în conformitate cu Sfintele Scripturi. Dar dovezile din Scriptură nu însoțeau această afirmație.” — Ibid., p. 57 (cap. 3 — O epocă de întuneric spiritual)

b. De unde știm că această manifestare a antihristului nu este doar un eveniment în viitor, ci a început încă din zilele apostolilor, din creștinismul recunoscut? 2 Tesaloniceni 2:3, 7; 1 Ioan 2:18, 19; 4:1-3; Faptele 20:28-30.

2 Tesaloniceni 2:3, 7: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării... 7Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei.”

1 Ioan 2:18, 19: „Copilașilor, este ceasul cel de pe urmă. Și, după cum ați auzit că are să vină antihristul, să știți că acum s-au ridicat mulți antihriști — prin aceasta cunoaștem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieșit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noștri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci au ieșit ca să se arate că nu toți sunt dintre ai noștri.”

1 Ioan 4:1-3: „Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: Orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; și orice duh care nu mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul antihristului, de a cărui venire ați auzit. El chiar este în lume acum.”

Faptele 20:28-30: „Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său. Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma, și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.”

„Apostolul Pavel a prevestit, în a doua sa epistolă către Tesaloniceni, o mare apostazie, care urma să aibă ca rezultat întemeierea puterii papale… ‘Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei.’ [2 Tesaloniceni 2: 3, 4, 7]” — Ibid., p. 49 (cap. 3 — O epocă de întuneric spiritual)

„Sabatul fals a fost susținut prin mijloace supraomenești pentru ca Dumnezeu să fie dezonorat. Este un semn al supremației lui Satan pe pământ.” — The Signs of the Times, 12 martie 1894.

Miercuri 7 iunie

4. O BISERICĂ ÎNSETATĂ DE SÂNGE

a. Ce face ca profetul să se minuneze, privind astfel de fapte ale așa-zișilor creștini? Daniel 7:25 (ultima parte); Matei 24:21, 22; Apocalipsa 13:7; 17:6.

Daniel 7:25 (ultima parte): „... și sfinții vor fi dați în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme.”

Matei 24:21, 22: „Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.”

Apocalipsa 13:7: „I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască. Și i s-a dat stăpânire peste orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam.”

Apocalipsa 17:6: „Și am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.”

„În secolul al XIII-lea, a fost înființat cel mai teribil dintre toate instrumentele papalității — Inchiziția. Prințul întunericului s-a unit cu conducătorii ierarhiei papale. În conciliile lor tainice, Satan împreună cu îngerii lui stăpâneau mințile oamenilor nelegiuiți, în timp ce, nevăzut, în mijlocul lor, stătea un înger al lui Dumnezeu, luând un raport teribil al hotărârilor lor nelegiuite și scriind istoria faptelor prea îngrozitoare pentru a fi văzute de ochiul omenesc. ‘Babilonul cel mare’ era ‚îmbătat cu sângele sfinților.’ Trupurile mutilate ale milioanelor de martiri strigau la Dumnezeu, cerând răzbunare asupra puterii apostate.” — Tragedia veacurilor, pp. 59, 60 engl. (cap. 3 — O epocă de întuneric spiritual).

„Papalitatea este exact ce a declarat profeția că va fi, și anume apostazia zilelor din urmă. (2 Tesaloniceni 2:3, 4) Este una dintre politicile ei aceea de a lua exact caracterul care va împlini cel mai bine planurile ei; dar, sub aspectul schimbător de cameleon, ea ascunde același venin neschimbat al șarpelui.” — Ibid., p. 571 engl. (cap. 35 — Scopul papalității).

b. Pentru a nu-și pierde speranța, ce ar trebui să-și amintească creștinii care se confruntă cu asemenea atrocități din partea altor așa-numiți credincioși? 2 Timotei 3:12; Apocalipsa 2:10; Luca 21:28.

2 Timotei 3:12: „De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți.”

Apocalipsa 2:10: „Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi, ca să vă încerce. Și veți avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții.»’ ”

Luca 21:28: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

„Lupi cruzi aveau să pătrundă în biserică, necruțând turma. Dar nici unul din aceste lucruri nu trebuia să-i descurajeze pe aceia a căror nădejde era concentrată în Hristos. Prin cuvinte încurajatoare și de voioșie, Petru a îndreptat mințile credincioșilor de la încercările prezente și de la viitoarele scene de suferință ‘la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, și care nu se poate veșteji.’” — Faptele apostolilor, p. 528 engl. (cap 51 — Un subpăstor credincios).

„Dumnezeu, din milă față de poporul Său, a scurtat timpul încercării lor grele… Datorită influenței Reformei, persecuția s-a încheiat înainte de anul 1798.” — Tragedia veacurilor, pp. 266, 267 (cap. 15 — Biblia și Revoluția Franceză)

„În toate veacurile, Satan a prigonit pe poporul lui Dumnezeu. El i-a torturat și i-a dat morții, dar, murind, ei au devenit biruitori. Aceștia au dat mărturie despre puterea Unuia mai puternic decât Satan. Oamenii răi pot chinui și omorî trupul, dar ei nu se pot atinge de viața care este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ei pot încarcera pe bărbați și femei între zidurile închisorilor, însă nu le pot lega spiritul. Prin încercări și prigoană, gloria — caracterul — lui Dumnezeu este descoperită în aleșii Săi.” — Faptele apostolilor, p. 576 engl. (cap 56 — Patmos).

Joi 8 iunie

5. SFÂRȘITUL PUTERII SALE

a. Din moment ce știm că o zi în profeție reprezintă un an (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6), cât timp a durat această putere a autorității persecutoare? Daniel 7:25 u.p. (comparați cu Daniel 4:23, 25, 32); Apocalipsa 12:6, 14; 13:5.

Daniel 7:25 u.p.: „... și sfinții vor fi dați în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme.

(Daniel 4:23, 25, 32: „Împăratul a văzut pe un străjer sfânt coborându-se și zicând: «Tăiați copacul și nimiciți-l, dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să stea la un loc cu fiarele câmpului până vor trece șapte vremuri peste el.»... 25Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului și îți vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea... 32Te vor izgoni din mijlocul oamenilor și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îți vor da să mănânci iarbă ca la boi și vor trece peste tine șapte vremuri până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea!’ ”)

Apocalipsa 12:6, 14: „Și femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile... 14Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de fața șarpelui.”

Apocalipsa 13:5: „I s-a dat o gură care rostea vorbe mari și hule. Și i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni.”

„În secolul al șaselea, papalitatea devenise puternic întemeiată. Scaunul puterii ei a fost stabilit în cetatea imperială, iar episcopul Romei a fost declarat cap peste întreaga biserică. Păgânismul dăduse locul papalității. Balaurul dăduse fiarei ‘puterea lui, tronul lui, și o mare stăpânire’ (Apocalipsa 13:2)… Și acum au început cei 1260 de ani de persecuție papală, prevestiți în profețiile lui Daniel și Apocalipsa. (Daniel 7:25; Apocalipsa 13:5-7). Creștinii au fost obligați să aleagă fie să-și părăsească integritatea și să primească ceremoniile și închinarea papală, fie să-și petreacă viața în închisori sau să sufere moartea pe roată, pe rug sau de securea călăului. Acum s-au împlinit cuvintele lui Isus: ‘Veți fi dați în mâinile lor până și de părinții, frații, rudele și prietenii voștri; și vor omorî pe mulți dintre voi. Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu’. Persecuția s-a dezlănțuit asupra celor credincioși cu o mai mare furie decât oricând mai înainte, iar lumea a devenit un imens câmp de luptă. Pentru sute de ani, biserica lui Hristos și-a găsit scăpare în izolare și întuneric.” — Tragedia veacurilor, pp. 54, 55 engl. (cap. 3 — O epocă de întuneric spiritual).

„Perioadele menționate aici — ‘patruzeci și două de luni’ și ‘o mie două sute șaizeci de zile’ — sunt aceleași, reprezentând deopotrivă timpul în care biserica lui Hristos avea să sufere persecuția din partea Romei. Cei 1260 de ani ai supremației papale au început în anul 538 d. Hr. și s-au terminat în anul 1798… La data aceasta, armata franceză a intrat în Roma și l-a făcut prizonier pe papa, care a murit în exil. Deși la scurtă vreme după aceea a fost ales un nou papă, ierarhia papală n-a mai ajuns niciodată să dețină puterea pe care o avusese mai înainte.” — Ibid., p. 266 engl. (cap. 15 — Biblia și Revoluția Franceză).

Vineri 9 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum este descris în profeție cel mai cumplit imperiu?

2. Care parte din legea lui Dumnezeu este atacată în mod special de această fiară — și de ce?

3. De unde provine antihristul și care este scopul lui principal?

4. Cum tratează această putere politico-religioasă pe poporul credincios al lui Dumnezeu?

5. Conform profeției, când a fost oarecum diminuată puterea ei opresivă?