Lecția 4. Roadele credinței

Text de memorizat: „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” (Romani 5:1, 2).

„Când Duhul lui Dumnezeu stăpânește mintea și inima, sufletul convertit izbucnește într-o cântare nouă; căci el își dă seama că în trăirea sa făgăduința lui Dumnezeu a fost împlinită, că fărădelegea sa a fost iertată și că păcatul său a fost acoperit. El a exercitat pocăința față de Dumnezeu pentru călcarea Legii divine și credința față de Hristos, care a murit pentru îndreptățirea omului.” — Faptele Apostolilor, p. 476 (cap. 45 – Scrisori din Roma).

Recomandare pentru studiu: Solii Alese, vol. 1, pp. 345–349 (cap. 53: Transformare prin credință și ascultare).

Duminică 16 ianuarie

1. IERTAT PRIN CREDINŢĂ

a. Ce este îndreptățirea și de ce este esențială? Matei 9:2; Romani 5:1.

Matei 9:2: „Și iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credința și a zis slăbănogului: „Îndrăznește, fiule! Păcatele îți sunt iertate!”

Romani 5:1: „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”.

„Iertarea și îndreptățirea sunt unul și același lucru. Prin credință, cel credincios trece din starea de răzvrătit, de copil al păcatului și al lui Satan, în starea de supus loial al lui Isus Hristos, nu datorită unei bunătăți inerente (înnăscute), ci pentru că Domnul Hristos îl primește să fie copilul Său prin adopție. Cel păcătos primește iertarea de păcate, pentru că aceste păcate sunt purtate de Înlocuitorul și de Garantul lui.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White, vol. 6, p. 1070 (Romani 3).

„Ce este îndreptățirea prin credință? Este lucrarea lui Dumnezeu de a coborî în țărână slava omenească și de a face pentru om lucrarea pe care acesta nu are puterea să o facă singur.” — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 456 (cap. 64 – Totul este al Domnului).

b. Care este speranța celor îndreptățiți prin credință? Romani 5:2.

Romani 5:2: „Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”

„A fost acordat har abundent pentru ca sufletul credincios să fie păstrat departe de păcat; căci tot cerul, cu resursele sale nelimitate, a fost pus la comanda noastră. Trebuie să ne alimentăm din izvorul mântuirii.” — Solii Alese, vol. 1, , p. 394. (secț 5, cap. 62: Îndreptățirea prin credință).

Luni 17 ianuarie

2. SCOPUL ÎNCERCĂRILOR

a. De ce îngăduie Dumnezeu să vină încercări asupra poporului Său? Romani 5:3, 4; 2 Tesaloniceni 1:4.

Romani 5:3, 4: „Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea.”

2 Tesaloniceni 1:4: „De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia și credința voastră în toate prigonirile și necazurile pe care le suferiți.”

„Când [Dumnezeu] îngăduie să vină încercări și greutăți, face aceasta ‘pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui’ (Evrei 12:10). Dacă este primită în credință, încercarea care pare așa de amară și greu de suportat se va dovedi o binecuvântare. Lovitura nemiloasă, care distruge bucuriile de pe pământ, va fi mijlocul de a ne întoarce privirile spre ceruri. Cât de mulți sunt aceia care nu L-ar fi cunoscut niciodată pe Isus, dacă vreun necaz nu i-ar fi făcut să caute mângâiere în El!

Încercările vieții sunt uneltele prin care Dumnezeu îndepărtează necurățiile și asperitățile din caracterul nostru. Tăierea, nivelarea și cizelarea, arderea și lustruirea acestora, sunt o lucrare dureroasă. E greu să fii șlefuit pe roata de polizor. Dar piatra iese astfel pregătită pentru a-și ocupa locul în templul ceresc. Maestrul nu lucrează cu atâta atenție și grijă la un material fără valoare. Numai pietrele Sale prețioase sunt lustruite ca pentru un palat.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 10 (cap. 2 - Fericirile).

b. Cum este scrisă Legea lui Dumnezeu în inimile noastre după îndreptățire? Romani 5:5 (comparați cu Evrei 8:10). Ce se va observa în viața noastră? Matei 6:33.

Romani 5:5: „Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”

 Evrei 8:10: „ ,Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zileʼ, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.”

Matei 6:33: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

„Acceptarea Domnului Hristos conferă valoare ființei umane. Jertfa Sa transmite viață și lumină tuturor celor care Îl iau pe Hristos ca Mântuitor personal. Iubirea lui Dumnezeu prin Isus Hristos este vărsată în inima fiecărui membru al trupului Său, purtând cu sine vigoarea legii lui Dumnezeu Tatăl. Astfel, Dumnezeu poate sălășlui cu omul și omul poate sălășlui cu Dumnezeu.” — Solii Alese, vol. 1, pp. 299, 300 (secț. 5, cap. 43: Cum să obținem viața veșnică).

„Împărăția lui Hristos ar trebui să fie superioară oricărui alt interes. Legea lui Dumnezeu scrisă în inimile noastre va subordona propriile noastre interese celor care sunt înălțătoare și veșnice.” — The Bible Echo, 9 decembrie 1895.

c. Cum Își arată Dumnezeu iubirea Sa pentru noi? Romani 5:7, 8.

Romani 5:7, 8: „Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.”

„După ce ne-a făcut neprihăniți prin neprihănirea atribuită a Domnului Hristos, Dumnezeu ne declară drepți și ne tratează întocmai.” — Solii Alese, vol. 1, p. 394. (secț 5, cap. 62: Îndreptățirea prin credință).

Marți 18 ianuarie

3. ÎMPĂCAT PRIN SÂNGELE LUI HRISTOS

a. Cum ne izbăvește Domnul Isus de sub mânia legii contra păcătoșilor? Romani 4:15; 5:9.

Romani 4:15: „pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.”

Romani 5:9: „Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.”

„Dumnezeu cere credință în Domnul Hristos — ca jertfa noastră de izbăvire. Sângele Său este singurul remediu pentru păcat.

Nu este voia lui Dumnezeu ca tu să fii neîncrezător și să îți torturezi sufletul cu teama că El nu te va accepta, păcătos fiind și nevrednic… Poți să spui: ‘Știu că sunt un păcătos și tocmai acesta este motivul pentru care am nevoie de un Mântuitor… Eu nu am niciun merit și nicio bunătate prin care să pot pretinde mântuirea, dar prezint înaintea lui Dumnezeu sângele atotispășitor al Mielului neprihănit al lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatul lumii. Aceasta este singura apărare a mea.’” — Credința prin care trăiesc, p. 102 (6 aprilie).

„Domnul Dumnezeu întinde zi de zi mâna Sa prin Domnul Isus Hristos, invitându-i pe cei păcătoși și decăzuți. El îi va primi pe toți. El spune bun-venit tuturor. Slava Sa constă în faptul că îi poate ierta pe cei mai mari păcătoși. El va lua prada din mâna celui puternic, va elibera pe cel captiv, El va smulge tăciunele din foc. El va coborî lanțul de aur al îndurării Sale până în abisul nenorocirii omenești, și va ridica sufletul degradat, contaminat de păcat.” — Divina vindecare, p. 161 (cap. 10 – Ajutându-i pe cei ispitiți).

„Fiecare revelare a lui Dumnezeu pentru suflet mărește puterea de a cunoaște și de a iubi. Strigătul neîntrerupt al inimii este: ‘Mai mult din Tine’ și totdeauna răspunsul Duhului este: ‘Cu mult mai mult.’”— Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 20 (cap. 2 - Fericirile).

b. Cum face Domnul posibilă împăcarea noastră cu El? Romani 5:10, 11; Efeseni 2:13, 14, 16.

Romani 5:10, 11: „Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. Și nu numai atât, dar ne și bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.”

Efeseni 2:13, 14, 16: „Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea... (16) și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia.”

„Când ajungeți să vedeți grozăvia păcatului, cum și pe voi înșivă, așa cum sunteți în realitate, nu disperați! Domnul Hristos a venit să mântuiască pe cei păcătoși. Noi nu trebuie să-L împăcăm pe Dumnezeu cu noi, ci — o, minunată iubire! — ‘Dumnezeu în Hristos, împacă lumea cu Sine’ (2 Corinteni 5:19, eng.). El dorește nespus de mult ca prin iubirea Sa să câștige inimile copiilor Săi înstrăinați. Niciun părinte pământesc nu poate fi atât de răbdător cu greșelile și defectele copiilor săi, cum este Dumnezeu cu aceia pe care caută să-i mântuiască. Nimeni nu poate mijloci cu atâta gingășie pentru cel păcătos. Buzele omenești n-au adresat niciodată rugăminți atât de iubitoare celor rătăcitori, așa cum face El. Toate făgăduințele Sale, toate avertizările Sale nu sunt decât suflarea iubirii Sale nemărginite.” — Calea către Hristos, p. 35 (cap. 3 - Pocăința).

Miercuri 19 ianuarie

4. CEI DOI ADAM

a. Ce comparație face Pavel între primul Adam și cel de-al doilea? Romani 5:12-14; 1 Corinteni 15:22, 45-47.

Romani 5:12-14: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit… (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuși moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.”

1 Corinteni 15:22, 45-47: „Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos... (45-47) De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.”

„Satan l-a ispitit pe Adam mai întâi în Eden, iar Adam a întreținut o conversație cu vrăjmașul, oferindu-i astfel posibilitatea de a câștiga. Satan și-a exercitat puterea hipnozei asupra lui Adam și Evei, străduindu-se să o exercite și asupra lui Hristos. Dar, după ce Domnul a citat cuvântul Scripturii, Satan a știut că nu mai are nicio șansă de a triumfa.” — Minte, caracter, personalitate, vol. 2, p. 713 (cap. 79 – Hipnoza și pericolele ei).

„Nu numai omul, ci și pământul — din cauza păcatului — a ajuns sub puterea celui rău și trebuia să fie restaurat prin Planul de Mântuire. La crearea sa, Adam a fost așezat ca stăpân peste pământ. Dar, prin cedarea în fața ispitei, el a fost adus sub stăpânirea lui Satan. ‘Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit’ (2 Petru 2:19). Când omul a devenit robul lui Satan, stăpânirea pe care o avea a trecut la învingătorul său. În acest fel a devenit Satan ‘dumnezeul veacului acestuia’ (2 Corinteni 4:4). El a uzurpat stăpânirea asupra pământului, care la început i-a fost dată lui Adam. Dar Hristos, prin sacrificiul Său, a plătit pedeapsa păcatului și nu numai că îl va răscumpăra pe om, ci va recâștiga și stăpânirea pierdută. Tot ceea ce a fost pierdut de către primul Adam va fi recâștigat de către al doilea Adam.” — Patriarhi și profeți, p. 67 (cap. 4 – Planul de Mântuire).

b. A cui este neprihănirea care îi îndreptățește pe toți păcătoșii? Romani 5:15-18.

Romani 5:15-18: „Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor mulți. Și darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greșeli a adus o hotărâre de iertare. Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii vor domni în viață prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos!) … Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe toți oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire, care dă viața.”

„După ce Adam și Eva au adus moartea în lume prin neascultarea lor, o jertfă prețioasă a fost oferită pentru rasa umană. O valoare mai mare decât cea pe care o aveau inițial a fost pusă asupra lor. Oferindu-L pe Hristos, singurul Său Fiu, ca răscumpărare pentru omenire, Dumnezeu a dăruit tot cerul.” —Solii Alese, vol. 1, p. 299 (secț. 5, cap. 43, subcap. Cum să obținem viața veșnică)

c. Ce adeverește Pavel cu privire la starea noastră anterioară — și la singura modalitate prin care putem deveni neprihăniți în ochii lui Dumnezeu? Romani 5:19.

Romani 5:19: „Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți.”

„Numai sângele Domnului Hristos poate ispăși pentru noi; doar harul Său poate crea în noi o inimă curată și ne poate ajuta să respectăm legea lui Dumnezeu. În El este singura noastră speranță.” — The Signs of the Times, 9 februarie 1891.

Joi 20 ianuarie

5. HAR DIN ABUNDENŢĂ

a. Indiferent cât de copleșiți ne putem simți cu privire la gravitatea păcatelor noastre, ce speranță suntem privilegiați să apucăm? Romani 5:20.

Romani 5:20: „Ba încă și Legea a venit pentru ca să se înmulțească greșeala, dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult...”

„Lucrarea de mântuire va fi desăvârșită. În locul unde păcatul s-a înmulțit, harul lui Dumnezeu se revarsă și mai mult. Pământul însuși, chiar locul acela pe care Satan îl pretinde ca fiind al lui, urmează să fie nu numai răscumpărat, ci și făcut să strălucească în slavă. Mica noastră lume, devenită sub blestemul păcatului singura pată neagră în măreața Sa creațiune, va fi onorată mai mult decât toate celelalte lumi din universul lui Dumnezeu. Aici, unde Fiul lui Dumnezeu a sălășluit în corp omenesc, unde Împăratul slavei a trăit, a suferit și a murit — aici, când El va face toate lucrurile noi, cortul lui Dumnezeu va fi cu oamenii și ‘El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor’ (Apocalipsa 21:3). Iar prin veacurile nesfârșite, când cei răscumpărați vor umbla în lumina Domnului, ei Îl vor preamări pentru darul Său nespus de mare – ‘Emanuel, Dumnezeu cu noi.’” — Hristos, Lumina lumii, p. 26 (cap. 1 – Dumnezeu cu noi).

„Prin iubirea lui Dumnezeu, comorile harului Său au fost puse la dispoziția bisericii și a lumii. ‘Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică’ (Ioan 3:16). Ce iubire uimitoare și de nepătruns L-a determinat pe Hristos să moară pentru noi, pe când eram încă păcătoși! Și cât de mare este pierderea suferită de sufletul care, deși înțelege cerințele imperative ale Legii, nu reușește să recunoască faptul că, acolo unde păcatul se înmulțește, harul lui Hristos se revarsă cu atât mai mult!” — Lucrătorii Evangheliei, p. 157 (secț. 5 – Pastorul la amvon).

b. Care va fi răsplata finală a harului pentru noi? Romani 5:21.

Romani 5:21: „pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.”

Vineri 21 ianuarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce este importantă îndreptățirea?

2. De ce trebuie să ne confruntăm fiecare individual cu încercări și necazuri croite pe măsură?

3. Într-o lume îngrijorată, tulburată, cum aduce Evanghelia lui Hristos speranță?

4. Comparați și prezentați deosebirile dintre cei doi Adam.

5. Ce trebuie să-mi amintesc când sunt tulburat de o conștiință vinovată?