Lecția 5. Nu mai suntem sclavi ai păcatului

Text de memorizat: „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.” (Romani 6:14).

„Ispășirea lui Hristos nu este o simplă metodă iscusită de a ne ierta păcatele; este un remediu divin pentru vindecarea păcatului și restabilirea sănătății spirituale. Este mijlocul rânduit de cer prin care neprihănirea lui Hristos poate să fie nu doar asupra noastră, ci în inimile și caracterele noastre.”— Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White, vol. 6, p. 1074 (Romani 4).

Recomandare pentru studiu: Romani, cap. 6 (întregul capitol); The Signs of the Times, 27 ianuarie; 3 februarie 1898: „Knowing Christ.”

Duminică 23 ianuarie

1. PUTEREA LUI DUMNEZEU ÎN ÎNDREPTĂŢIRE

a. Ce se întâmplă când un păcătos pocăit este îndreptățit? Matei 6:12; Ioan 1:12, 13.

Matei 6:12: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.”

Ioan 1:12, 13: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat puterea să devină fiii lui Dumnezeu; care au fost născuți nu din sânge, nici din voia omului, ci din Dumnezeu.” (BTF)

„Există iertare pentru păcătos, pentru că Hristos este ‘Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii’ (Ioan 1:29). Făgăduința lui Dumnezeu este: ‘De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.’ ‘Vă voi da o inimă nouă. Voi pune Duhul Meu în voi’ (Isaia 1:18; Ezechiel 36:26, 27).” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 8 (cap. 2 - Fericirile).

„Iertarea lui Dumnezeu nu este un simplu act juridic, prin care ne scapă de osândă. Nu este numai iertare de păcat, ci recuperare din păcat. Este revărsarea iubirii răscumpărătoare, care transformă inima.” — Ibid., p. 114 (cap. 30 – Rugăciunea Domnească).

„Cei care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor care iartă păcatele sunt înveșmântați cu hainele Lui de lumină. El le ia păcatul și le imprimă neprihănirea Sa. Bucuria lor este deplină...

Acela care este cu adevărat convertit va fi atât de plin de iubirea lui Dumnezeu, încât va tânji să împărtășească altora bucuria pe care el însuși o posedă.” — Manuscript Releases, vol. 13, p. 212.

Luni 24 ianuarie

2. MORT FAŢĂ DE PĂCAT, VIU PENTRU HRISTOS

a. După ce devenim îndreptățiți prin credință, suntem liberi să trăim în păcat? Romani 6:1, 2.

Romani 6:1, 2: „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?”

„Prin ascultare fidelă față de adevăr, ei trebuie să-și asigure chemarea și alegerea.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White, vol. 6, p. 1115 (Efeseni 1).

b. Ce simbolizează de fapt botezul? Romani 6:3-5.

Romani 6:3-5: „Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”

„Învierea lui Hristos este comemorată prin îngroparea noastră împreună cu El prin botez și ridicarea din mormântul de apă, după chipul învierii Sale, pentru a trăi într-o înnoire a vieții.” — Experiențe și viziuni, p. 217 (secț. – Taina nelegiuirii).

„Toți cei care sunt fii sau fiice ale lui Dumnezeu vor respinge nelegiuirea și poftele lumești. Toți cei care se poziționează de partea Domnului vor primi hrană, ca mlădițe ale Adevăratei Vițe și vor fi stimulați de viță să producă roade similare. Ei vor lucra împreună cu Dumnezeu, în funcție de capacitatea lor, exercitând sfințenie, mergând în înnoirea vieții, care este pocăința zilnică față de Dumnezeu și credință față de Domnul nostru Isus Hristos.” — The Review and Herald, 23 februarie, 1897.

c. Când moare credinciosul față de păcat? 2 Corinteni 5:14; Romani 6:6. Cum poate avea el/ea această experiență? Romani 6:11-13; 1 Corinteni 15:31.

2 Corinteni 5:14: „Căci dragostea lui Hristos ne constrânge, deoarece judecăm astfel, că dacă Unul singur a murit pentru toți, atunci toți au murit.” (BTF)

Romani 6:6: „Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.”

Romani 6:11-13: „Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii.”

1 Corinteni 15:31: „Vă avertizez, referitor la bucuria voastră pe care și eu o am în Hristos Isus, Domnul nostru, că mor zilnic.” (BTF)

„Sfințirea lui Pavel era rezultatul unei continue lupte cu sine. El spunea: ,În fiecare zi mor’ (1 Corinteni 15:31). Voința și dorințele lui veneau zilnic în conflict cu datoria și cu voința lui Dumnezeu. În loc să-și urmeze înclinația, el împlinea voia lui Dumnezeu, indiferent cât de mult răstignea aceasta propria sa natură.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 313 (cap. 47 - Importanța căutării adevăratei cunoștințe).

„Când te-ai ridicat din mormântul de apă la momentul botezului, ai mărturisit că ești mort și ai declarat că viața ta s-a schimbat — ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ai pretins că ești mort față de păcat și curățat de toate trăsăturile moștenite și cultivate ale răului. Prin îndeplinirea ritualului botezului, te-ai angajat în fața lui Dumnezeu să rămâi mort față de păcat. Gura ta avea să rămână o gură sfințită, limba ta o limbă convertită. Apoi urma să vorbești despre bunătatea lui Dumnezeu și să lauzi Numele Său sfânt. Astfel, tu urma să fii un mare ajutor și binecuvântare pentru biserică.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White, vol. 7, p. 908 (Coloseni 4).

Marți 25 ianuarie

3. BIRUINŢA ASIGURATĂ

a. Ce implică moartea față de păcat și față de sine? Romani 6:15-18; Coloseni 3:1-5; 8-10.

Romani 6:15-18: „Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o. Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii.”

Coloseni 3:1-5; 8-10: „Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli... (8-10) Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut.”

b. Unde ar trebui să fie concentrate afecțiunile noastre? Coloseni 3:2; Evrei 12:2.

Coloseni 3:2: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.”

Evrei 12:2: „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

„Cerul va fi nespus de ieftin, dacă-l vom obține prin suferință. Trebuie să ne tăgăduim eul pe tot drumul nostru, să murim zilnic față de el, să lăsăm ca să iasă la iveală numai Isus și să ținem necurmat slava Sa înaintea ochilor.” — Experiențe și viziuni, p. 67 (secț. Semnul fiarei).

„Dacă aceia care astăzi propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu ar ridica crucea lui Hristos mai sus și tot mai sus, lucrarea lor ar fi mult mai plină de succes. Dacă păcătoșii ar putea fi aduși să arunce o privire serioasă spre cruce, cu o inimă deschisă, dacă ei ar putea dobândi o imagine deplină a Mântuitorului răstignit, atunci ei ar putea înțelege profunzimile îndurării lui Dumnezeu și păcătoșenia păcatului.” —Faptele Apostolilor, p. 209 (cap. 20 – Proslăvirea crucii).

c. Ce asigurare ni se dă că, într-adevăr, putem învinge păcatul în puterea Domnului Isus? Romani 6:14; 1 Ioan 5:4; 1 Corinteni 15:57.

Romani 6:14: „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.”

1 Ioan 5:4: „pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră.”

1 Corinteni 15:57: „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!”

„În propria noastră putere, este cu neputință să aducem la tăcere vociferările firii noastre decăzute. Pe calea aceasta, Satan va aduce ispitele asupra noastră. Hristos știa că vrăjmașul va veni la orice ființă omenească, încercând să profite de slăbiciunile moștenite și să-i ademenească, prin minciunile și viclenia lui, pe toți aceia care nu și-au pus încrederea în Dumnezeu. Și mergând prin locurile pe unde trebuie să treacă omul, Domnul a pregătit calea pentru ca noi să biruim. El nu vrea să fim plasați într-o poziție slabă în lupta cu Satan. El nu vrea să ne lăsăm intimidați și descurajați de atacurile șarpelui. ‘Îndrăzniți’, zice El, ‘Eu am biruit lumea’ (Ioan 16:33).

Acela care se luptă împotriva forțelor poftei să privească la Mântuitorul în pustia ispitei, să-L vadă în agonie pe cruce, când a strigat: ‘Mi-e sete!’ El a îndurat tot ce putem suporta și noi. Biruința Lui este biruința noastră.

Isus S-a sprijinit pe înțelepciunea și tăria Tatălui Său ceresc. El declară: ‘Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu vei fi dat de rușine’ (Isaia 50:7).” — Hristos, Lumina lumii, pp. 122, 123 (cap. 12 – Ispitirea lui Isus).

Miercuri 26 ianuarie

4. SCLAVI AI PĂCATULUI VS. SCLAVI AI NEPRIHĂNIRII a. Cum putem birui așa cum a biruit Hristos? 2 Petru 1:4.

2 Petru 1:4: „prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”

„‘Vine stăpânitorul lumii acesteia’, a spus Isus. ‘El n-are nimic în Mine’ (Ioan 14:30). În El nu se găsea nimic care să răspundă la sofismele lui Satan. El nu a consimțit să păcătuiască. Nici chiar printr-un gând nu S-a supus ispitei. Așa poate să fie și cu noi. Natura omenească a lui Hristos era unită cu cea dumnezeiască; El era pregătit de luptă prin locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt. Iar El a venit să ne facă părtași ai naturii Sale dumnezeiești. Câtă vreme suntem legați de El prin credință, păcatul nu mai are putere asupra noastră. Dumnezeu apucă mâna credinței noastre și o ajută să se țină tare de dumnezeirea lui Hristos, ca să putem ajunge la desăvârșire de caracter.” — Hristos, Lumina lumii, p. 123 (cap. 12 – Ispitirea lui Isus).

„Nu vom accepta vrăjmășia pe care Hristos a pus-o între om și șarpe?” — That I May Know Him, p. 16.

b. Cum descrie Pavel starea umană când este despărțită de Dumnezeu? Efeseni 2:1–3; Romani 6:20, 21. Dar ce se întâmplă când ne predăm lui Hristos? Romani 6:19, 22, 23.

Efeseni 2:1-3: „Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți.”

Romani 6:20, 21: „Căci, atunci când erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire. Și ce roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea.”

Romani 6:19, 22, 23: „Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră! (22, 23) Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

„Satan lucrează în copiii neascultării, nu doar având acces la mintea lor, ci lucrând prin influența lor, conștientă sau inconștientă, pentru a-i atrage pe ceilalți în aceeași neascultare.” — Solii Alese, vol. 1, p. 94 (secț. 2, cap. 10).

„Când sufletul se predă lui Hristos, o putere nouă ia în stăpânire inima cea nouă. Se produce o schimbare pe care omul nu o poate realiza niciodată prin sine însuși. Este o lucrare supranaturală, care aduce un element supranatural în natura omenească. Ființa care s-a predat lui Hristos devine fortăreața Lui, pe care El o păstrează într-o lume răzvrătită, și El vrea ca nici o altă autoritate să nu fie recunoscută acolo, decât a Sa. Un suflet luat astfel în stăpânire de puterile cerești nu poate fi biruit de asalturile lui Satan. Dar, dacă nu ne supunem stăpânirii lui Hristos, vom fi stăpâniți de cel rău. În mod inevitabil, noi trebuie să fim sub controlul uneia sau alteia dintre cele două puteri, care se luptă pentru supremația lumii. Nu este necesar să alegem în mod voit să servim împărăției întunericului, pentru ca să ajungem sub stăpânirea ei. Nu avem decât să neglijăm să ne aliem cu împărăția luminii. Dacă nu conlucrăm cu puterile cerești, Satan va lua în stăpânire inima și va face din ea locuința lui permanentă.” — Hristos, Lumina lumii, p. 324 (cap. 33 – Cine sunt frații mei?).

Joi 27 ianuarie

5. DARUL VIEŢII VEȘNICE

a. Ce este făgăduit celor care stăruie în credința în Hristos? Coloseni 1:21-23; Romani 6:23 (a doua parte).

Coloseni 1:21-23: „Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină; negreșit, dacă rămâneți și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer și al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.”

Romani 6:23 (a doua parte): „dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

„Când ne punem încrederea în Isus Hristos, lucrând ascultarea întru neprihănire, îngerii lui Dumnezeu lucrează în inimile noastre până la neprihănire.” — Solii Alese, vol. 1, p. 94 (secț. 2, cap. 10).

b. Cum a definit Hristos viața veșnică în rugăciunea Sa de mijlocire — și cu ce condiție este posibilă viața veșnică? Ioan 17:3; 1 Ioan 5:12, 13, 20.

Ioan 17:3: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”

1 Ioan 5:12, 13, 20: „Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața. V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică. (20) Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere să cunoaștem pe Cel ce este adevărat. Și noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat și viața veșnică.”

„[Ioan 17:3 citat]. Aceste cuvinte înseamnă mult. Numai cunoscându-L pe Hristos Îl putem cunoaște pe Dumnezeu. Trimisul lui Dumnezeu îi cheamă pe toți să asculte aceste cuvinte. Sunt cuvintele lui Dumnezeu și toți ar trebui să le ia în seamă; căci după ele vor fi judecați. A-L cunoaște pe Hristos ca Mântuitor înseamnă a fi înviorat de cunoaștere spirituală, a pune în practică cuvintele Sale. Fără aceasta, toate celelalte sunt lipsite de valoare.” — The Signs of the Times, 27 ianuarie, 1898.

„Cunoașterea de Dumnezeu este o cunoaștere care va dura cât veșnicia.” — Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 392 (cap. 49 – Educația cea mai înaltă).

„În timp ce Îl cunoaștem pe Hristos într-un fel, acela că este Mântuitorul lumii, aceasta înseamnă mai mult decât atât. Trebuie să avem o cunoaștere personală și o experiență în Isus Hristos, o cunoaștere amănunțită a lui Hristos, ce este El pentru noi și ce suntem noi pentru Hristos. Aceasta este experiența de care toată lumea are nevoie. Acum, eu nu pot să o am în locul vreunuia din voi, nici voi nu o puteți avea pentru mine. Lucrarea care urmează să fie făcută pentru noi este prin manifestarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu asupra minților și inimilor omenești. Inima trebuie purificată și sfințită.” — This Day With God, p. 213.

„A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi.”— Hristos, Lumina lumii, p. 22 (cap. 1 – Dumnezeu cu noi).

Vineri 28 ianuarie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În timp ce Creatorul modelează în mine o inimă nouă, ce se întâmplă cu prioritățile mele?

2. Având o inimă nouă – ce se întâmplă cu modul în care vorbesc?

3. Ce se întâmplă când continui să îmi fixez afecțiunile asupra lui Hristos?

4. Fără Hristos, cum este natura mea umană — și ce se schimbă atunci când îmi predau cu totul voința lui Hristos?

5. De ce este atât de important pentru mine să-L cunosc pe Isus ca Prieten și Mântuitor al meu?