Lecția 9. Sabatul Noului Testament

Text de memorizat: „De aceea rămâne o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu.” (Evrei 4:9 BTF).

„Pentru toți aceia care primesc Sabatul ca un semn al puterii creatoare și răscumpărătoare a lui Hristos, el va fi o desfătare. Văzând pe Hristos în Sabat, ei se desfată în El. Sabatul îi îndrumă către lucrările creațiunii, ca o dovadă a marii Lui puteri de a mântui.” — Hristos, Lumina lumii, p. 289 (cap. 29 — Sabatul)

Recomandare pentru studiu: Patriarhi si profeți, pp. 44-51 (cap. 2 - Creațiunea)

Duminică 21 mai

1. MODELUL NOSTRU

a. Cum vom trăi dacă Îl iubim cu adevărat pe Domnul Isus și Îi urmăm exemplul? Ioan 14:15; 15:10. Ce a făcut El în Sabat? Luca 4:16, 31.

Ioan 14:15: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Ioan 15:10: „Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.”

Luca 4:16, 31: „A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească... 31S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, și acolo învăța pe oameni în ziua Sabatului.”

„Care este dovada convertirii? — ‘Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele’ (Ioan 14:15). ‘Dacă Mă iubiți, dragostea voastră să nu fie doar ca presupusul sentiment de atașament între oameni. Dragostea adevărată stă în păzirea poruncilor Mele.’ Iubirea care va produce ascultare de bunăvoie nu este un lucru nestatornic, ci un principiu puternic, statornic, revelat în cuvânt și acțiune.” — Manuscript Releases, vol. 10, p. 291.

„Domnul Hristos a făcut un sacrificiu infinit. Nimic mai puțin decât viața preaiubitului Fiu al lui Dumnezeu ar fi fost îndeajuns pentru a plăti datoria apăsătoare pe care am provocat-o prin încălcarea Legii lui Dumnezeu. El a luat asupra Lui natura noastră și a devenit păcat pentru noi, pentru ca noi să căpătăm ‘iertarea păcatelor trecute’ și, prin puterea și harul Său divin, să putem îndeplini cerințele drepte ale legii.

Oricine consideră că nu are nicio importanță dacă păzim sau nu poruncile lui Dumnezeu, nu Îl cunoaște pe Hristos. Domnul Isus spune: ‘Am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui’, iar cei care Îl urmează pe Isus, vor face așa cum a făcut și El.” — The Review and Herald, 6 martie 1888.

b. Ce ar trebui să facem cu exemplul Său? 1 Petru 2:21; 1 Ioan 2:6.

1 Petru 2:21: „Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.”

1 Ioan 2:6: „Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.”

Luni 22 mai

2. RĂSTIGNIREA

a. De unde știm că Domnul Isus a fost răstignit în ziua pregătirii — și care zi este aceasta? Luca 23:52-56; Marcu 15:42.

Luca 23:52-56: „Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregătirii și începea ziua Sabatului. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe Iosif, au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.”

Marcu 15:42: „Când s-a înserat, fiindcă era Ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului.”

„Acel Sabat a fost de neuitat pentru ucenicii întristați, precum și pentru preoți, conducători, pentru cărturari și popor. La apusul soarelui, în seara zilei de pregătire, trâmbițele au sunat, semn că Sabatul începuse. Paștele a fost ținut așa cum fusese ținut timp de veacuri, în timp ce Acela către care el arăta fusese omorât de mâini nelegiuite și așezat în mormântul lui Iosif.” — Hristos, Lumina lumii, p. 774 (cap. 80 — În mormântul lui Iosif)

„În sfârșit, Isus Se odihnea. Ziua cea lungă de ocară și tortură se terminase. Pe când ultimele raze ale soarelui în apus vesteau venirea Sabatului, Fiul lui Dumnezeu Se afla liniștit în mormântul lui Iosif. Lucrarea Sa fiind terminată, cu mâinile încrucișate în pace, El S-a odihnit în cursul orelor sacre ale zilei de Sabat…

Isus Se odihnea acum de lucrarea mântuirii; și, deși printre aceia de pe pământ care-L iubeau era întristare, în ceruri era totuși bucurie. Glorioasă era în ochii ființelor cerești făgăduința cu privire la viitor. Dumnezeu și îngerii vedeau o creațiune refăcută, un neam de oameni răscumpărați, care, după ce au biruit păcatul, nu mai aveau să cadă niciodată — și toate acestea, ca rezultat al lucrării desăvârșite a lui Hristos. Ziua în care Isus S-a odihnit este pentru totdeauna legată de această scenă. Căci ‘lucrările Lui sunt desăvârșite’ și ‘tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci’ (Deuteronom 32:4; Eclesiastul 3:14). Când vor veni ‘timpurile restituirii tuturor lucrurilor, pe care Dumnezeu le-a spus prin gura tuturor sfinților săi profeți de când a început lumea.’ (Faptele Apostolilor 3:21), Sabatul creațiunii, ziua în care Isus a fost așezat la odihnă în mormântul lui Iosif, încă va fi o zi de odihnă și bucurie. Cerul și pământul se vor uni în laude, când ‘de la un Sabat la altul’ (Isaia 66:23) neamurile celor mântuiți se vor pleca în fericită adorare înaintea lui Dumnezeu și a Mielului.” — Ibid., pp. 769, 770 (cap. 80 — În mormântul lui Iosif)

b. De ce nu au terminat credincioșii de pregătit trupul lui Hristos în acest prim Sabat după răstignire? Luca 23:56; Marcu 15:42- 47.

Luca 23:56: „S-au întors și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.”

Marcu 15:42-47: „Când s-a înserat, fiindcă era Ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului, a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. Pilat s-a mirat că murise așa de curând. A chemat pe sutaș și l-a întrebat dacă a murit de mult. După ce s-a încredințat de la sutaș că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. Și Iosif a cumpărat o pânză subțire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfășurat în pânza de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Maria Magdalena și Maria mama lui Iose se uitau unde-L puneau.”

„Ucenicii s-au odihnit în Sabat, îndurerați de moartea Domnului lor, în timp ce Isus, Împăratul slavei, stătea în mormânt.” — Scrieri timpurii, p. 181 (secț. — Învierea lui Hristos)

c. Când și-au continuat planul de a-și încheia sarcina? Marcu 16:1, 2.

Marcu 16:1, 2: „După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineață, pe când răsărea soarele.”

Marți 23 mai

3. BISERICA CREȘTINĂ TIMPURIE

a. Ce profeție a Domnului Isus a arătat că biserica avea să onoreze și să respecte ziua de Sabat și la 40 de ani după învierea Sa? Matei 24:15-20; 5:17.

Matei 24:15-20: „De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, așezată în Locul Sfânt — cine citește să înțeleagă! — atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți; cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă; și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea! Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.”

Matei 5:17: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.”

„Acela care a făcut Sabatul nu l-a desființat, țintuindu-l pe crucea Sa. Sabatul n-a fost anulat și nu și-a pierdut valoarea prin moartea Lui. La patruzeci de ani după răstignire, trebuia să fie păstrat încă sfânt. Timp de patruzeci de ani, ucenicii trebuiau să se roage ca fuga lor să nu aibă loc într-o zi de Sabat.” — Hristos, Lumina lumii, p. 630 (cap. 69 — Pe Muntele Măslinilor)

„Hristos a făcut Sabatul și El nu l-a abolit niciodată. Sabatul nu a devenit nul, nici nu și-a pierdut valoarea prin răstignire, așa cum pretind mulți. Moartea lui Hristos pe cruce este un argument incontestabil în favoarea caracterului neschimbător al fiecărui precept din Legea sfântă a lui Dumnezeu…

Ca și cap al familiei umane, El a trăit fiecare poruncă, fiecare iotă, fiecare frântură din lege. El a trăit în lumea noastră așa cum le cere urmașilor Săi să trăiască și, prin urmare, nu există nicio scuză pentru ca cineva să nu atingă standardul desăvârșirii.” — The Review and Herald, 20 decembrie 1898.

b. Care era adesea orânduiala apostolilor în Sabatul biblic al zilei a șaptea? Faptele 18:1-4.

Faptele 18:1-4: „După aceea, Pavel a plecat din Atena și s-a dus la Corint. Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. A venit la ei. Și, fiindcă avea același meșteșug, a rămas la ei și lucrau — meseria lor era facerea corturilor. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat și îndupleca pe iudei și pe greci.”

„Când [Pavel] a terminat, iar iudeii au părăsit sinagoga, neamurile au mai zăbovit și s-au rugat ca aceleași cuvinte să le fie rostite și Sabatul următor. Apostolii au stârnit un mare interes pentru acest loc în rândul iudeilor, cât și al neamurilor. Ei i-au încurajat pe credincioși și pe toți cei convertiți să rămână tari în credința lor și să stăruie în harul lui Dumnezeu. Interesul pentru a auzi cuvintele apostolilor a fost atât de mare, încât întreaga cetate s-a adunat în următoarea zi de Sabat.” — Sketches from the Life of Paul, pp. 48, 49.

c. Ce putem învăța din practica lui Pavel — când într-un loc pe care îl vizita nu exista o sinagogă? Faptele 16:12, 13.

Faptele 16:12, 13: „De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintrun ținut al Macedoniei și o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile. În ziua Sabatului, am ieșit pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos și am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă.”

„Nu trebuie să-i învățăm pe copii să nu se bucure în Sabat și că este greșit să te plimbi pe-afară. Oh, nu. Domnul Hristos Își ducea ucenicii în Sabat afară, pe malul lacului, și-i învăța. Predicile Lui în Sabat nu erau întotdeauna prezentate într-o încăpere închisă.” — Îndrumarea copilului, p. 533 (cap. 79 — Sabatul, ziua bucuriei)

Miercuri 24 mai

4. PRIMA ZI A SĂPTĂMÂNII

a. Când Domnul Hristos S-a arătat pentru prima dată după învierea Sa, de ce se adunaseră ucenicii? Cum confirmă a doua Sa vizită că El nu instituise o zi diferită de închinare? Ioan 20:19, 26.

Ioan 20:19, 26: „În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” ... După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!”

„Hristos S-a odihnit în mormânt în ziua Sabatului, iar când ființele sfinte din cer și pe pământ s-au pus în mișcare în dimineața primei zile a săptămânii, El S-a ridicat din mormânt pentru a-și reînnoi lucrarea de învățare a ucenicilor. Dar acest fapt nu consacră prima zi a săptămânii într-o zi de Sabat.” — Spirit of Prophecy, vol. 3, p. 204.

b. Cum se demonstrează că prima zi nu a fost instituită pentru a fi o zi specială de închinare, punând deoparte, acasă, daruri de ajutorare? 1 Corinteni 16:1, 2. Arată oare acțiunea de frângere a pâinii că o anumită zi sau noapte este desemnată ca o zi specială de închinare săptămânală? Faptele 2:42, 46.

1 Corinteni 16:1, 2: „Cât privește strângerea de ajutoare pentru sfinți, să faceți și voi cum am rânduit Bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câștigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.”

Faptele 2:42, 46: „Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni... 46Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă.”

c. De ce s-a ținut întâlnirea din Troa până după miezul nopții? Faptele 20:8-12. Când este miezul nopții în prima zi a săptămânii din zilele noastre? Geneza 1:5; Leviticul 23:32.

Faptele 20:8-12: „În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea și a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în brațe și a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.”

Geneza 1:5: „Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi.”

Leviticul 23:32: „Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, și să vă smeriți sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiți Sabatul vostru.”

„Faptul că iubitul lor învățător era gata să plece strânsese laolaltă o grupă mai mare decât de obicei. Ei s-au adunat într-o cameră de sus, de la etajul al treilea, cel mai răcoros și plăcut loc pentru o astfel de adunare într-o seară caldă de primăvară. Nopțile erau atunci întunecate, dar multe făclii ardeau în cameră. Mintea lui Pavel a fost impresionată de primejdiile care îl așteptau și de incertitudinea reîntâlnirii cu frații săi; avea de prezentat în fața lor chestiuni de mare interes și importanță; și acolo, în căldura iubirii și grijii sufletului său față de ei, apostolul a predicat până la miezul nopții.” - Sketches from the Life of Paul, pp. 196, 197.

d. Care zi este de fapt Ziua Domnului — și cât de important este pentru noi să înțelegem acest lucru? Apocalipsa 1:10; Marcu 2:28; Isaia 58:13.

Apocalipsa 1:10: „În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe.” Marcu 2:28: „așa că Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.”

Isaia 58:13: „Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării.”

„Dacă lumina adevărului v-a fost prezentată, descoperindu-vă Sabatul poruncii a patra și arătându-vă că în Cuvântul lui Dumnezeu nu există nicio temelie pentru respectarea duminicii, și totuși continuați să rămâneți la păzirea sabatului fals, refuzând să sfințiți Sabatul pe care Dumnezeu îl numește ‘ziua Mea cea sfântă’, atunci, voi primiți semnul fiarei. Când va avea loc aceasta? Când vă veți supune legii care vă poruncește să încetați să lucrați duminica și să vă închinați lui Dumnezeu în ziua aceasta, în ciuda faptului că știți că în Biblie nu este niciun cuvânt care arată că duminica trebuie să fie altfel decât o zi de lucru obișnuită, atunci voi sunteți de acord să primiți semnul fiarei și refuzați sigiliul lui Dumnezeu.” — Evanghelizare, p. 235 (secț. 8 — Predicarea adevărurilor distincte)

Joi 25 mai

5. UN MEMORIAL

a. Ce fel de memorial este Sabatul? Exodul 31:13; Geneza 2:1-3.

Exodul 31:13: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc.”

Geneza 2:1-3: „Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.”

„‘Importanța Sabatului ca memorial al creațiunii este că el păstrează totdeauna prezent motivul adevărat pentru care închinarea se cuvine lui Dumnezeu’ — pentru că El este Creatorul, iar noi suntem făpturile Sale... Totdeauna trebuia păstrat acest adevăr în mintea oamenilor, că Dumnezeu a instituit Sabatul în Eden; și câtă vreme faptul că El este Creatorul nostru continuă să fie motivul pentru care să ne închinăm Lui, atâta vreme Sabatul va continua să fie semnul și memorialul Său. Dacă Sabatul ar fi fost păstrat pretutindeni, gândurile și afecțiunile omului ar fi fost îndreptate către Creator ca obiect al adorării și al închinării și niciodată n-ar fi existat vreun închinător la idoli, vreun ateu sau vreun necredincios. Păzirea Sabatului este un semn al credincioșiei față de adevăratul Dumnezeu, ‘Acela care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor’. Urmează ca solia care poruncește oamenilor să se închine lui Dumnezeu și să păzească poruncile Sale - să ceară în mod deosebit să păzească porunca a patra.” — Tragedia veacurilor, pp. 437, 438 (cap. 25 — Legea lui Dumnezeu de neschimbat)

b. Cum este [Sabatul] un memorial al mântuirii noastre personale? Deuteronom 5:15. Cum are loc această schimbare a inimii? Ezechiel 36:26, 27; Psalmii 51:10.

Deuteronom 5:15: „Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul Dumnezeul tău te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins, de aceea ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ții ziua de odihnă.”

Ezechiel 36:26, 27: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele.”

Psalmii 51:10: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!”

„Dumnezeu prețuiește numai un serviciu făcut din iubire. Dacă lipsește aceasta, tot șirul ceremoniilor este pentru El o ofensă. Tot așa este și cu Sabatul. El avea ca scop să-i aducă pe oameni în legătură cu Dumnezeu; dar, dacă mintea era stăpânită de forme și obiceiuri obositoare, obiectivul Sabatului era zădărnicit. Păzirea lui exterioară era doar o batjocură.” — Hristos, Lumina lumii, p. 286 (cap. 29 - Sabatul)

Vineri 26 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce exemplu a oferit Domnul Hristos cu privire la respectarea Sabatului?

2. Cum arată în mod clar evenimentele din preajma crucificării că Sabatul a rămas intact?

3. Ce fel de obicei, cu privire la Sabat, au menținut apostolii?

4. Explicați de ce prima zi a săptămânii nu este desemnată ca zi oficială de închinare.

5. Care este cel mai important aspect al sfințirii Sabatului?