Lecţia 10. Lecţii dintr-o greşeală dureroasă

 

„Pana inspiraţiei a trasat raportul trist al urmaşului lui Solomon ca unul care a dat greş în a exercita o influenţă puternică de loialitate faţă de Iehova.” – Conflict and Courage, pg. 201.

 

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pg. 87-98 engl. (cap. 6).

 

Duminică 1 iunie

1. Roboam

a. Ce a cerut poporul de la fiul lui Solomon, Roboam, când a devenit rege? Ce le-a răspuns el? 2 Cronici 10:3-5.

3 Au trimis să-l cheme. Atunci Ieroboam şi tot Israelul au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa: 4 „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul: acum uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.” 5 El le-a zis: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile.” Şi poporul a plecat. (2Cro 10:3-5).

b. În ce sens este sfatul prietenilor lui Roboam diferit de sfatul dat de cei cu mai multă experienţă? Ce sfat a urmat el? 2 Cronici 10:6-14.

6 Împăratul Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră cu tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?” 7 Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.” 8 Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi a întrebat pe tinerii care crescuseră cu el şi care-l înconjurau. 9 El le-a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia care-mi vorbeşte astfel: „Uşurează jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi”?” 10 Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Aşa să vorbeşti poporului acestuia care ţi-a vorbit aşa: „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu uşurează-ni-l!”, să le vorbeşti aşa: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu. 11 Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face şi mai greu: tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.” 12 Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” 13 Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrânilor 14 şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.” (2Cro 10:6-14).

„Măgulit de posibilitatea de a exercita autoritatea supremă, Roboam s-a hotărât să nu ţină seama de sfatul bătrânilor din regatul lui şi să facă din tineri sfătuitorii lui.” – Idem., pg. 89, 90 engl. (cap. 6).

„La întâlnirea de la Sihem, chiar la începutul domniei lui, Roboam ar fi putut adopta o conduită care ar fi trezit încrederea în capacitatea lui de a sta în fruntea naţiunii. Dacă s-ar fi arătat gata să aibă mereu în vedere bunăstarea supuşilor lui, poporul l-ar fi acceptat ca un conducător înţelept. Dar în acest ceas al ocaziei, pentru că nu a gândit de la cauză la efect, şi-a slăbit pentru totdeauna influenţa asupra celei mai mari părţi a poporului.” – The Review and Herald, 3 iulie 1913.

 

Luni 2 iunie

2. O decizie neînţeleaptă

a. a vând în vedere decizia lui, cum aţi descrie caracterul lui Roboam?

„Deşi Solomon dorise foarte mult să-i pregătească mintea lui Roboam, succesorul lui ales, să facă faţă cu înţelepciune crizelor prezise de profetul lui Dumnezeu, nu a putut niciodată să exercite o puternică influenţă modelatoare asupra minţii fiului său, a cărui educaţie timpurie fusese atât de mult neglijată… Uneori căuta să-I slujească lui Dumnezeu şi avea parte de oarecare prosperitate; însă el nu a fost statornic şi, în cele din urmă, a cedat influenţelor răului care îl înconjuraseră încă din pruncie.” – Profeţi şi regi, pg. 88 engl. (cap. 6).

b. Cum au reacţionat oamenii împotriva atitudinii de neclintit a regelui nesăbuit? 2 Cronici 10:16.

16 Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!” Şi tot Israelul s-a dus în corturile lui. (2Cro 10:16).

„Dacă Roboam şi sfătuitorii lui lipsiţi de experienţă ar fi înţeles voinţa divină cu privire la Israel, ar fi dat ascultare cerinţei poporului de a face reforme hotărâte în administrarea guvernării. Dar în ceasul ocaziei care le-a fost dat în timpul întâlnirii de la Sihem, ei nu au judecat de la cauză la effect şi, în felul acesta, şi-au slăbit pentru totdeauna influenţa asupra unui mare număr de oameni din popor. Hotărârea lor de a menţine şi de a spori apăsarea introdusă în timpul domniei lui Solomon, era în directă contradicţie cu planul lui Dumnezeu pentru Israel şi a dat poporului motive serioase de a se îndoi de sinceritatea motivelor lor. În această încercare neînţeleaptă şi neîndurătoare de a exercita puterea, regele şi sfătuitorii lui aleşi au dat pe faţă mândria pentru poziţia şi autoritatea lor… Printre seminţii se aflau mii de oameni extrem de agitaţi din cauza măsurilor apăsătoare din timpul domniei lui Solomon, iar aceştia simţeau că nu puteau face altfel decât să se răscoale împotriva casei lui David.” – Idem., pg. 90.

c. a tunci când Roboam şi-a văzut greşeala, cum a încercat să remedieze situaţia? Care a fost răspunsul poporului? 1 Regi 12:18.

18 Atunci împăratul Roboam a trimis la ei pe Adoram, care era mai mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul, şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a grăbit să se suie într-un car, ca să fugă la Ierusalim. (1Imp 12:18).

 

Marţi 3 iunie

3. Are loc o divizare

a. Atunci când Roboam a văzut că numai seminţiile lui Iuda şi Beniamin au rămas loiale lui şi că celelalte zece seminţii s-au răsculat, cum a fost pregătit să reacţioneze? 2 Cronici 11:1.

1 Roboam, venind la Ierusalim, a strâns casa lui Iuda şi a lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni de frunte, buni pentru război, ca să lupte împotriva lui Israel şi să-l aducă iarăşi sub stăpânirea lui Roboam. (2Cro 11:1).

b. Cum i-a vorbit Domnul lui Roboam printr-un profet pentru a-l scuti de o altă greşeală mai rea decât prima? 2 Cronici 11:2-4.

2 Dar cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu: 3 „Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregului Israel din Iuda şi din Beniamin. Şi spune-le: 4 „Aşa vorbeşte Domnul: „Să nu vă suiţi şi să nu faceţi război împotriva fraţilor voştri! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta.” Ei au ascultat de cuvintele Domnului, s-au întors acasă şi nu s-au mai dus împotriva lui Ieroboam. (2Cro 11:2-4).

„Timp de trei ani, Roboam a încercat să profite de experienţa tristă de la începutul domniei lui; şi în acest efort a reuşit. El ‚a zidit cetăţi întărite în Iuda,’ şi le-a întărit şi a pus în ele căpitani şi magazii de bucate, de untdelemn şi vin.’ El s-a îngrijit ca aceste cetăţi să fie ‚foarte tari’ (2 Cronici 11:6, 11, 12). Dar secretul prosperităţii lui Iuda din timpul primilor ani de domnie a lui Roboam nu se afla în aceste măsuri. Ci faptul că l-au recunoscut pe Dumnezeu ca Supremul lor Conducător, a făcut ca seminţiile lui Iuda şi Beniamin să ajungă într-o poziţie avantajoasă.” – Idem., pg. 92, 93.

c. În cele din urmă, ce faptă a lui Roboam a făcut ca Israel să nu mai fie lumina lumii? 2 Cronici 12:1.

1 Când s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit Legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el. (2Cro 12:1).

„Regele era încăpăţânat din fire, încrezător în sine, îndărătnic şi înclinat spre idolatrie; dar dacă şi-ar fi pus încrederea numai în Dumnezeu, el ar fi dezvoltat o tărie de caracter, o credinţă de neclintit şi supunere faţă de cerinţele divine. Dar pe măsură ce timpul trecea, regele şi-a pus încrederea în puterea poziţiei şi în fortăreţele pe care le întărise. Puţin câte puţin, el s-a lăsat pradă slăbiciunilor moştenite, până când s-a dedat cu totul idolatriei. ‚Când s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit Legea Domnului şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el.’ (2 Cronici 12:1). Cât de triste, cât de pline de semnificaţie sunt cuvintele: ‚Şi tot Israelul împreună cu el’! Poporul pe care Dumnezeu îl alesese să fie o lumină pentru naţiunile înconjurătoare s-a întors de la Izvorul puterii lui şi a căutat să devină asemenea naţiunilor din jur.” – Idem., pg. 93, 94 engl.

 

Miercuri 4 iunie

4. Ieroboam

a. După ce Ieroboam, regele rival, a fost aşezat pe tron de către cele zece seminţii răsculătoare, de ce s-a temut el foarte tare? Ce a făcut? 1 Regi 12:26-29.

26 Ieroboam a zis în inima sa: „Împărăţia s-ar putea acum să se întoarcă la casa lui David. 27 Dacă poporul acesta se va sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, şi mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda.” 28 După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului: „Destul v-aţi suit la Ierusalim; Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.” 29 A aşezat unul din aceşti viţei la Betel, iar pe celălalt l-a pus în Dan. (1Imp 12:26-29).

„Cea mai mare teamă a lui Ieroboam era ca nu cumva, cândva, în viitor, inima supuşilor lui să fie câştigată de conducătorul care ocupa tronul lui David. El se gândea că, atâta timp cât celor zece seminţii li se îngăduie să viziteze frecvent vechea reşedinţă a monarhiei iudaice, unde slujbele de la templu se desfăşurau tot ca în anii domniei lui Solomon, mulţi puteau fi înclinaţi să-şi reînnoiască devotamentul faţă de guvernarea cu centrul la Ierusalim. Consultându-se cu sfătuitorii lui, Ieroboam s-a hotărât ca, printr-o acţiune îndrăzneaţă, să slăbească cât mai mult cu putinţă probabilitatea unei răscoale împotriva conducerii lui. El a reuşit acest lucru, rânduind înăuntrul graniţelor împărăţiei două centre de închinare, unul la Betel şi altul la Dan. În aceste locuri şi nu la Ierusalim, cele zece seminţii aveau să fie invitate să se adune, ca să se închine lui Dumnezeu.” – Idem., pg. 99, 100 engl. (cap. 7).

b. p e lângă faptul că a înfiinţat două locuri idolatre de închinare, ce a mai a făcut Ieroboam? 1 Regi 12:31, 32.

31 Ieroboam a făcut o casă de înălţimi şi a pus preoţi luaţi din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi. 32 A rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea care se prăznuia în Iuda, şi a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel, ca să se aducă jertfe viţeilor pe care-i făcuse el. A pus în slujbă la Betel pe preoţii înălţimilor ridicate de el. (1Imp 12:31-32).

c. Cum a oprit şi pedepsit Dumnezeu atitudinea sfidătoare a lui Ieroboam? 1 Regi 13:1-6.

1 Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimis de cuvântul Domnului, tocmai pe când stătea Ieroboam la altar să ardă tămâie. 2 El a strigat împotriva altarului, după cuvântul Domnului, şi a zis: „Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că se va naşte un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia; el va înjunghia pe tine pe preoţii înălţimilor, care ard tămâie pe tine, şi pe tine se vor arde oseminte omeneşti!” 3 Şi în aceeaşi zi a dat un semn, zicând: „Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: altarul se va despica, şi cenuşa de pe el se va vărsa.” 4 Când a auzit împăratul cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de pe altar, zicând: „Prindeţi-l!” Şi mâna, pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s-a uscat şi n-a putut s-o întoarcă înapoi. 5 Altarul s-a despicat, şi cenuşa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvântul Domnului. 6 Atunci împăratul a luat cuvântul şi a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te Domnului Dumnezeului tău şi cere-I să-mi pot trage mâna înapoi.” Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului, şi împăratul a putut să-şi tragă înapoi mâna, care s-a făcut sănătoasă ca mai înainte. (1Imp 13:1-6).

„Domnul caută să mântuiască, nu să nimicească. Lui îi face plăcere să-i salveze pe păcătoşi. ‚ Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului’ (Ezechiel 33:11). Prin avertismente şi rugăminţi, El îi cheamă pe cei rătăcitori să nu mai facă răul şi să se întoarcă la El ca să trăiască. El dă solilor Săi aleşi o îndrăzneală sfântă, ca cei ce aud să se teamă şi să fie aduşi la pocăinţă. Cât de hotărât a fost omul lui Dumnezeu în mustrarea adusă regelui! Şi această hotărâre era esenţială; în niciun alt mod nu puteau fi mustrate relele existente. Domnul a dat servului Său îndrăzneală, pentru a face o impresie trainică asupra celor care îl auzeau.” – Idem., pg. 103 engl. (cap. 7).

 

Joi 5 iunie

5. Primejdia unei influenţe greșite

a. Înţelegând că suntem chemaţi să fim lumina lumii, cât de atenţi ar trebui să fim de a nu accepta sau exercita o influenţă rea? Evrei 12:13; 2 Corinteni 2:15, 16.

13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. (Evr 12:13).

15 În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: 16 pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri? (2Cor 2:15-16).

„Cum s-a întâmplat cu Solomon, aşa s-a întâmplat şi cu Roboam – influenţa exemplului rău i-a condus pe mulţi în rătăcire. Şi aşa cum s-a întâmplat în cazul lor, la fel se întâmplă şi astăzi, mai mult sau mai puţin, cu toţi cei care se supun lucrării celui rău – influenţa faptelor rele nu se mărgineşte doar la făptuitor. Nimeni nu trăieşte pentru sine. Nimeni nu piere singur în nelegiuirea lui. Fiecare viaţă este o lumină care luminează şi înveseleşte calea altora sau o influenţă întunecată şi pustiitoare care duce spre disperare şi ruină.” – Idem., pg. 94 engl. (cap. 6).

b. Cum a asigurat Domnul pe Israel că încă îl iubeşte şi că doreşte să-l ierte? Isaia 1:17-20; Ieremia 3:11-13, 22.

17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! – 18 Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. 19 De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; 20 dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.” (Isa 1:17-20).

11 Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana Iuda. 12 Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte şi zi: „Întoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt milostiv, zice Domnul, şi nu ţin mânie pe vecie. 13 Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul. (Ier 3:11-13).

22 Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile.” – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru. (Ier 3:22).

„În ciuda stricăciunii celor care alunecau în practicile idolatre, Dumnezeu, în mila Sa, a făcut tot ce a stat în puterea Lui ca să salveze împărăţia divizată de distrugerea totală. Şi, pe măsură ce anii treceau, iar planul Său cu Israel părea să fie cu totul zădărnicit de uneltirile oamenilor inspiraţi de agenţii satanici, El încă Îşi dădea pe faţă intenţiile Sale binevoitoare, prin robia şi restatornicirea poporului ales.” - Idem., pg. 96, 97 engl.

 

Vineri 6 iunie

ÎntReBăRI De RevIzuIRe peRSonaLă

1. Înainte de încoronarea lui Roboam, ce au dorit să ştie reprezentanţiiseminţiilor de la rege?

2. Comparaţi sfatul primit de Roboam de la bărbaţii cu experienţă care fuseseră sfătuitorii tatălui său şi cel primit de la bărbaţii tineri, lipsiţi de experienţă.

3. Cum a reacţionat poporul faţă de răspunsul regelui? De ce?

4. Ce a făcut Ieroboam când a văzut că se afla într-o stare deznădăjduită?

5. Ce lecţie ar trebui să învăţăm din greşeala lui Roboam?