Lecția 12. O lucrare de restaurare

„Ei vor zidi iarăși vechile dărâmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înnoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam.” (Isaia 61:4).

„Hristos a venit pentru a reface adevăruri care au fost deformate şi făcute să servească cauzei păcatului. El le-a reamintit, le-a repetat, le-a pus la locul potrivit în cadrul adevărului, şi le-a poruncit să stea tare pentru totdeauna. Astfel s-a întâmplat cu Legea lui Dumnezeu, cu Sabatul şi cu institu ţia căsătoriei.” – Manuscript Releases, vol. 17, pg. 21, engl.

Sugestii de lectură: Căminul adventist, pg. 326-339, engl. 

Duminică 13 martie
1. SABATUL – SPĂRTURA DIN LEGEA LUI DUMNEZEU

a. Ce semnificație există în repararea spărturii făcute în Legea lui Dumnezeu? Isaia 58,12; 1 Regi 18:30; Neemia 2:17.

Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”. (Isaia 58:12)

Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. (1 Împăraţi 18:30)

Le-am zis atunci: „Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat, şi porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăşi zidul Ierusalimului şi să nu mai fim de ocară!” (Neemia 2:17)

„La timpul sfârşitului fiecare instituţie divină trebuie să fie restaurată. Spărtura făcută în Lege în momentul în care Sabatul a fost schimbat de om trebuie să fie reparată. Rămă şiţa poporului lui Dumnezeu, stând în faţa lumii ca reformatori, urmează să demonstreze că Legea lui Dumnezeu este temelia tuturor reformelor temeinice şi că Sabatul poruncii a patra trebuie să fie înălţat ca memorial al creaţiei, o reamintire constantă a puterii lui Dumnezeu. În idei clare, desluşite ei trebuie să prezinte necesitatea ascultării de toate preceptele Decalogului.” – Profeţi și regi, pg. 678, engl.

„Porunca Sabatului este plasată în mijlocul Decalogului şi a fost instituită în Eden, în acela şi timp în care Dumnezeu a instituit relaţia de căsătorie. Dumnezeu a dat Sabatul ca un memorial al puterii şi lucrării Sale creatoare … El a făcut respectarea ei obligatorie de către om, pentru ca acesta să contemple lucrările lui Dumnezeu, să mediteze la bunătatea, mila şi dragostea Lui şi, prin intermediul naturii, să privească în sus la Dumnezeul naturii. Dacă omul ar fi respectat întotdeauna Sabatul, nu ar fi existat niciodată vreun necredincios, păgân sau ateu în lume.” – The Signs of the Times, 13 februarie 1896.

Luni 14 martie
2. CĂSĂTORIA ȘI UNITATEA FAMILIEI

a. Care a fost planul original al lui Dumnezeu cu privire la căsătorie? Geneza 2:24; Matei 19:4-6.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. (Geneza 2:24)

Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:4-6)

„Când fariseii… L-au întrebat cu privire la legalitatea divorţului, Isus i-a îndrumat pe ascultătorii Săi înapoi la institu ţia căsătoriei a şa cum a fost rânduită la creaţie. ‚Din pricina impietririi inimilor voastre,’ a răspuns Isus, ‚a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost a şa’. (Matei 19:8). El le-a reamintit de zilele binecuvântate din Eden, când Dumnezeu a rostit ‚foarte bine’. Atunci şi-au avut căsătoria şi Sabatul originea, instituţii gemene pentru slava lui Dumnezeu în beneficiul omenirii. Atunci, când Creatorul a unit mâinile perechii sfinte în căsătorie, spunând că omul trebuie să ‚părăsească pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup,’ El a enunţat legea căsătoriei pentru to ţi copiii lui Adam până la încheierea timpului (Geneza 2:24). Legea pe care Însuşi Tatăl cel veşnic a pronunţat-o ca fiind bună, a fost legea care a adus cea mai mare binecuvântare şi dezvoltare pentru om.” – Căminul adventist, pg. 340, 341, engl.

„Căsătoria a existat de la creaţiune, constituită de Dumnezeu, o lege divină. Instituţia căsătoriei a fost creată în Eden. Sabatul poruncii a patra a fost instituit în Eden, când s-au pus bazele lumii, atunci când stelele dimineţii cântau împreună, şi toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de bucurie. Atunci, acceptaţi ca instituţia căsătoriei creată de Dumnezeu, să stea înaintea voastră la fel de solidă ca Sabatul poruncii a patra.” – Manuscris Releases, vol. 1, pg. 160, 161,engl.

b. Cum vor fi restaurate în ultimele zile instituția divină a căsătoriei și legăturile de familie? Maleahi 4:5, 6; Matei 17:11; Fapte 3:20, 21.

Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” (Maleahi 4:5-6)

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile. (Matei 17:11)

Și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime. (Faptele apostolilor 3:20-21)

„Au fost două instituţii fondate în Eden, care nu s-au pierdut la cădere – Sabatul şi relaţia de căsătorie. Acestea au fost duse de om dincolo de porţile paradisului. Acela care iubeşte şi respectă Sabatul şi menţine puritatea institu ţiei căsătoriei, se dovedeşte prin aceasta prietenul omului şi prietenul lui Dumnezeu. Cel care prin învăţătură sau exemplu diminuează obligativitatea acestor instituţii sacre este atât duşmanul lui Dumnezeu cât şi al omului, folosind influenţa şi talentele date de Dumnezeu pentru a aduce în biserică o stare de confuzie şi corupţie morală.” – The Signs of Times, 28 februarie 1884.

Marți 15 martie
3. PRACTICAREA ABSTINENȚEI ÎN DIETĂ

a. Ce stil de viață ar trebui să aibă cei care se pregătesc pentru reve-nirea lui Isus în curând? 1 Corinteni 9:25; 10:31; Luca 4:2-4.

Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. (1 Corinteni 9:25)

Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. (1 Corinteni 10:31)

Unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.” Isus i-a răspuns: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Luca 4:2-4)

„Ioan Botezătorul a ieşit în duhul şi puterea lui Ilie pentru a pregăti calea Domnului şi pentru a-i aduce pe oamenii la înţelepciunea celor neprihăniţi. El a fost un reprezentant al celor care trăiesc în ultimele zile, cărora Dumnezeu le-a încredinţat adevăruri sacre pentru a le prezenta înaintea oamenilor, pentru a pregăti calea pentru a doua venire a lui Hristos. Şi aceleaşi principii de cumpătare pe care le-a practicat Ioan ar trebui să fie respectate de către cei care în zilele noastre urmează să avertizeze lumea cu privire la venirea Fiului omului.” – Christian Temperance and Bible Hygiene, pg. 39, engl.

„Deoarece primii noştri părinţi au pierdut Edenul prin îngăduirea apetitului, singura noastră speranţă de al recâştiga este prin tăgăduirea fermă a poftei de mâncare şi a patimilor. Abstinenţa în dietă şi controlul tuturor patimilor vor apăra intelectul şi vor da vigoare mintală şi morală, ceea ce va permite oamenilor să-şi aducă toate înclina ţiile sub controlul puterilor superioare şi să discearnă între bine şi rău, între sacru şi obişnuit.” – Mărturii, vol. 3, pg. 491, engl.

b. Ce fel de regim alimentar i-a fost dat inițial lui Adam? Geneza 1:29; 3:18.

Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră. (Geneza 1:29)

Spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. (Geneza 3:18)

„Noi trebuie să studiem planul originar al lui Dumnezeu pentru dieta omului. El, Cel care l-a creat pe om şi care înţelegea nevoile lui Adam i-a desemnat hrana: ‚Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.’ (Geneza 1:29). La plecarea din Eden ca să-şi câştige traiul prin trudirea pământului sub blestemul păcatului, omul a primit permisiunea de a mânca, de asemenea ‚iarba de pe câmp.’ (Geneza 3:18).

„Cerealele, fructele, nucile şi legumele constituie dieta aleasă pentru noi de Creatorul nostru. Aceste alimente, pregătite cât se poate de simplu şi natural, sunt cele mai sănătoase şi hrănitoare. Ele dau o tărie, o putere de rezistenţă şi o vigoare a intelectului care nu sunt oferite de o dietă mai complexă şi stimulantă.” – Divina vindecare, pg. 295, 296, engl.

c. Ce atitudine în ceea ce privește dieta distruge experiența spirituală? Isaia 22:13, 14.

Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se înjunghie boi şi se taie oi, se mănâncă la carne şi se bea la vin – „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!” – Domnul oştirilor mi-a descoperit şi mi-a zis: „Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.” (Isaia 22:13-14)

Miercuri 16 martie
4. O SCHIMBARE A INIMII

a. Înainte ca Dumnezeu să poată începe o lucrare de restaurare cu fiecare dintre noi, ce trebuie să aibă loc? Proverbele 28:13; Psalmii 32:5; 1 Ioan 1:9.

Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. (Proverbe 28:13)

Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Psalmi 32:5)

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)

„Dacă am păcătuit împotriva Domnului, nu vom avea pace şi nu vom redobândi favoarea Lui, fără o mărturisire completă şi o reformă în ceea ce priveşte tocmai lucrurile în care am fost neglijenţi. Până nu ne-am folosit toate mijloacele aflate în puterea noastră de a repara răul, nu poate Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne aprobe. Calea mărturisirii este umilitoare, dar este singura cale prin care putem primi puterea de a birui. S-ar putea să nu mai reuşim de a prinde toate firele duse din ţesătura noastră, astfel încât munca noastră să fie desăvârşită cum ar fi vrut-o Dumnezeu; dar trebuie făcute toate eforturile să se facă acest lucru în măsura în care este posibil.” – The Review and Herald, 22 mai 1888.

b. Ce a promis Dumnezeu să facă cu inimile celor care doresc să-I slujească? Ezechiel 36:26.

Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. (Ezechiel 36:26)

c. Cât de fascinant este adevărul pentru creștinul convertit? Romani 10:10; Marcu 12:30. Care va fi rugăciunea permanentă? Psalmii 139:23, 24.

Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire. (Romani 10:10)

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi. (Marcu 12:30)

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei! (Psalmi 139:23-24)

„Adevărul trebuie să devină adevăr pentru cel căruia i se adresează, din toate punctele de vedere. Acesta trebuie să fie imprimat în inimă… Inima este fortăreaţa fiinţei, şi până nu este în întregime de partea Domnului, inamicul va câştiga constant biruinţe asupra noastră prin ispitele sale subtile.” – In Heavenly Places, pg. 140, engl.

„Dumnezeu se uită la inimă; ‚nicio faptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.’ (Evrei 4:13). El nu va fi mul ţumit cu nimic altceva decât adevărul interior. Fiecare suflet cu adevărat convertit va purta semnele inconfundabile că mintea firească este supusă.” – Mărturii, vol. 1, pg. 163, engl.

Joi 17 martie
5. O SOLIE DURĂ

a. Cum privesc cei neprihăniți solia adevărului în contrast cu cei răi? Proverbele 4:19, 18; 2 Petru 3:18.

Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. (Proverbe 4:18-19)

Ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin. (2 Petru 3:18)

„Sufletul sfinţit nu va fi mulţumit să rămână în ignoranţă, ci va dori să meargă în lumină şi să caute o lumină şi mai mare. Cum sapă un miner după aur şi argint, la fel urmaşul lui Hristos va căuta adevărul ca pe o comoară şi va merge din lumină spre o lumină mai mare, crescând tot mai mult în cunoaştere. El va creşte continuu în har şi în cunoaşterea adevărului. Eul trebuie să fie biruit. Fiecare defect de caracter trebuie să fie judecat după „marea oglindă” a lui Dumnezeu.” – Selected Messages, vol. 1, pg. 317, engl.

b. Cât timp va exista adevărul? Psalmii 100:5; 117:2; Proverbe 12:19. Cât timp va continua lucrarea de reformă?

Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui, din neam în neam. (Psalmi 100:5)

Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul! (Psalmi 117:2)

Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. – (Proverbe 12:19)

„Reforma nu s-a sfâr şit cu Luther, cum mul ţi presupun. Aceasta va fi continuată până la încheierea istoriei acestei lumi. Luther a avut o mare lucrare de făcut în a împărtăşi şi altora lumina care a permis Dumnezeu să-i fie dată; totuşi el nu a primit toată lumina care urma să fie dată lumii. Din acel moment şi până acum, lumină nouă a strălucit continuu asupra Scripturilor şi noi adevăruri au fost în mod constant dezvăluite.” – Istoria Mântuirii, pg. 353, engl.

Vineri 18 martie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Când a fost dat omenirii Sabatul? Cu ce scop?
2. Ce se întâmplă în societate, atunci când oamenii disprețuiesc Sabatul lui Dumnezeu și planul Său pentru căsătorie?
3. În ce fel ne afectează alegerile cumpătarea sau lipsa noastră de cumpătare?
4. Ce ar trebui să înțelegem cu privire la starea inimii noastre, dacă în mod constant cădem când suntem ispitiți?
5. Dacă suntem cu adevărat sfințiți, care va fi atitudinea noastră față de lumină sau cunoaștere?