Lecţia 2. Marele nostru Preot

„Aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus.” (Evrei 3:1).

„După înălţarea Sa, Mântuitorul nostru Şi-a început lucrarea ca Marele nostru Preot.” - Maranata, pag. 248, engl.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 430-432, engl., (cap. 24, „În Sfânta Sfintelor”).

Duminică 2 octombrie

1. BIRUINŢĂ!

a. Când Hristos Şi-a încheiat lucrarea Sa pe pământ, ce a exclamat El de pe cruce? Ioan 19:30. Ce semnificaţie aveau acele cuvinte? Efeseni 2:16-18; Apocalipsa 12:10.

Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul. (Ioan 19:30).

...şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. – (Efeseni 2:16-18).

Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. (Apocalipsa 12:10).

„Tot cerul a triumfat prin biruinţa Mântuitorului. Satan era învins şi ştia că împărăţia lui era pierdută.

Pentru îngerii şi lumile necăzute strigătul: ‘S-a sfârşit!’ avea o semnificaţie profundă. Şi pentru ei, nu doar pentru noi, fusese realizată marea lucrare de răscumpărare. Ei împart cu noi roadele biruinţei lui Hristos.

Doar la moartea lui Hristos a fost descoperit îngerilor şi lumilor necăzute caracterul lui Satan în mod clar. Arhiamăgitorul se deghizase atât de bine încât nici fiinţele divine nu i-au înţeles principiile. Ele nu au văzut în mod clar natura răscoalei sale…

Scopul lui Dumnezeu a fost acela de a aşeza lucrurile pe o temelie veşnică a siguranţei şi, în sfatul cerului, s-a decis că trebuia să i se acorde timp Satanei pentru a-şi dezvolta principiile aflate la temelia sistemului său de guvernare. El afirmase că acestea erau superioare principiilor lui Dumnezeu. S-a acordat timp pentru dezvoltarea principiilor lui Satan, ca acestea să fie văzute de universul ceresc.

Satan i-a făcut pe oameni să păcătuiască şi planul de mântuire a fost activat. Timp de patru mii de ani, Hristos a lucrat pentru ridicarea omului, iar Satan, pentru degradarea şi ruinarea lui. Întregul univers a privit acesta.” - Hristos Lumina lumii, pag. 758, 759, engl., (cap. 79, „S-a sfârşit”).

Luni 3 octombrie

2. ÎMPĂCARE ÎN CER ŞI PE PĂMÂNT

a. Ce a avut loc în ceruri prin moartea lui Hristos pe cruce? Coloseni 1:20. Ce măsuri s-au luat pentru împăcarea pe pământ? 2 Corinteni 5:18-21.

…şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. - Coloseni 1:20

Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării. (2 Corinteni 5:18).

„Satan a văzut că deghizarea sa a fost descoperită. Guvernarea sa se revela înaintea îngerilor necăzuţi şi înaintea universului ceresc. Se dăduse pe faţă ca ucigaş. Vărsând sângele Fiului lui Dumnezeu, el se desrădăcinase de simpatia fiinţelor cereşti. De aici înainte, lucrarea sa urma să fie restrân­să. Indiferent ce comportament ar fi adoptat, el nu-i mai putea aştepta pe îngerii ce veneau din curţile cereşti pentru a-i acuza înaintea lor pe fraţii lui Hristos că sunt îmbrăcaţi cu hainele întunecate şi murdare ale păcatului. Ultima legătură de simpatie dintre Satan şi lumea cerească a fost tăiată.” - Hristos Lumina lumii, pag. 761, engl., (cap. 79, „S-a sfârşit”).

b. Ce decizie a fost confirmată atunci cu privire la Satan? Evrei 2:14. De ce nu a fost el distrus în acel moment?

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul. (Evrei 2:14).

„Satan nu a fost distrus atunci, [la moartea lui Hristos pe cruce]. Îngerii nu au înţeles nici măcar atunci tot ce era implicat în Marea luptă. Principiile implicate urmau să fie mai pe deplin revelate. Şi, din consideraţie pentru om, existenţa Satanei trebuia să continue. Omul, la fel ca îngerii, trebuia să vadă contrastul dintre Prinţul luminii şi prinţul întunericului. El trebuia să aleagă cui doreşte să-i servească.” – Idem.

c. De ce poate Regele Universului cel drept şi plin de milă să ne mai ofere speranţă nouă, dar nu şi Satanei? Apocalipsa 12:9; 20:10.

Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. (Apocalipsa 12:9).

Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. (Apocalipsa 20:10).

„Lucifer în ceruri păcătuise în lumina slavei lui Dumnezeu. Lui ca nici unei alte fiinţe create i-a fost dată o descoperire a dragostei lui Dumnezeu. Înţelegând caracterul lui Dumnezeu, cunoscând bunătatea Sa, Satan a ales să-şi urmeze voinţa egoistă şi independentă. Alegerea aceasta a fost definitivă. Nu mai este nimic ce ar fi putut face Dumnezeu ca să-l salveze. Omul însă a fost înşelat; mintea sa a fost întunecată de sofismele Satanei. El nu cunoştea înălţimea şi adâncimea dragostei lui Dumnezeu. Pentru el exista speranţă prin cunoaşterea dragostei lui Dumnezeu. Privind la caracterul Său, el putea fi atras înapoi la Dumnezeu.” – Idem., pag. 761, 762, engl., (cap. 79, „S-a sfârşit”).

Marţi 4 octombrie

3. HRISTOS ŞI GUVERNAREA LUI DUMNEZEU

a. Care două principii acţionează activ împreună în planul de răscumpărare? Psalmii 85:10.

Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. - Psalmii 85:10

„Dragostea lui Dumnezeu s-a exprimat prin dreptatea Sa în aceeaşi măsură ca şi prin mila Sa. Dreptatea este temelia tronului Său şi roada dragostei Sale. Scopul Satanei fusese acela de a despărţi mila de adevăr şi dreptate. El s-a străduit să dovedească faptul că neprihănirea legii lui Dumnezeu este vrăjmaşă cu pacea. Hristos însă demonstrează că în planul lui Dumnezeu acestea sunt indisolubil legate laolaltă; una nu poate exista fără cealaltă…

Satan a declarat că mila distruge dreptatea, că moartea lui Hristos a abrogat legea Tatălui. Dacă ar fi fost posibil ca această lege să fie schimbată sau abrogată, n-ar fi fost necesar ca Hristos să moară. Dar a abroga legea ar însemna a perpetua păcatul şi a aşeza lumea sub controlul Satanei. Tocmai pentru că legea era de neschimbat, pentru că omul putea fi salvat doar prin ascultarea de preceptele ei, Isus a fost înălţat pe cruce.” - Hristos Lumina lumii, pag. 762, 763, engl., (cap. 79, „S-a sfârşit”).

b. Explicaţi poziţia deţinută de Hristos în ceruri. Evrei 3:1.

De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus. (Evrei 3:1).

„Sistemul de jertfe care indicaseră la Hristos, a încetat; însă ochii oamenilor au fost întorşi spre adevărata jertfă pentru păcatele lumii. Preoţia pământească a încetat; însă noi privim la Isus, slujitorul noului legământ…

Deşi lucrarea de slujire preoţească urma să fie mutată din templul pământesc în cel ceresc; deşi sanctuarul şi Marele nostru Preot urmau să fie nevăzuţi ochiului omenesc, cu toate acestea, prin aceasta, ucenicii nu aveau să piardă nimic. Ei nu aveau să sufere nici o întrerupere în legătura lor şi nici o scădere a puterii din cauza absenţei Mântuitorului. În timp ce Isus slujeşte în sanctuarul de sus, El este prin Spiritul Său slujitor al bisericii de pe pământ.” – Idem., pag. 166, engl., (cap. 16, „În templul Său”).

c. Cum a devenit Hristos Marele nostru Preot după rânduiala lui Melhisedec – prin lege sau prin jurământ? Evrei 7:12-21, 28.

Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii. În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului. Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie. Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot, pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare. Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”, pe de o parte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit – şi, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Şi, fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ căci, pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut Preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat şi nu Se va căi: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” (Evrei 7:12-21).

În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie. (Evrei 7:28).

d. Când şi cum a plătit Avraam şi chiar seminţia lui Levi zecime lui Melhisedec? Evrei 7:1, 2, 9, 10. Cum şi prin cine primeşte Marele nostru Preot zecimea noastră? Evrei 7:8.

În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt – care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat.

care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”. (Evrei 7:1, 2).

Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. (Evrei 7:10).

Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu. (Evrei 7:8).

Miercuri 5 octombrie

4. BINECUVÂNTAŢI DE MARELE NOSTRU PREOT

a. Sub vechiul legământ, ce compasiune se aştepta să aibă marele preot pentru popor? De ce? Evrei 5:1, 2.

În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune. (Evrei 5:1, 2).

b. Sub noul legământ, ce fel de atenţie, ajutor şi dragoste primim de la Marele nostru Preot? Evrei 2:14-18; Matei 28:20.

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,

şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi. (Evrei 2:14-18).

Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28:20).

„Deşi greutăţi aparent imposibil de depăşit blochează calea lor, prin harul Său [urmaşii lui Hristos] trebuie să meargă înainte. În loc să se plângă de greutăţi, lor li se cere să le depăşească. Nimic nu trebuie să-i facă să dispere, ci să nădăjduiască totul. Hristos i-a legat de tronul lui Dumnezeu cu lanţul de aur al dragostei Sale neîntrecute. Este scopul Său acela ca forţa cea mai mare din univers, emanând de la sursa a toată puterea, să fie a lor. Ei urmează să aibă puterea de a se împotrivi răului, putere pe care nici pământul, nici moartea, nici iadul nu o pot înfrânge, putere care îi va face în stare să biruiască aşa cum a biruit Hristos...

Folosind limbajul unuia care are autoritate divină, Hristos a predat biserica Sa aleasă în braţele Tatălui. Ca un mare preot consacrat, El mijloceşte pentru poporul Său. Ca un păstor credincios, El Îşi adună turma sub umbra Celui Atotputernic, în refugiul tare şi sigur…” - Hristos Lumina lumii, pag. 679, 680, engl., (cap. 73, „Să nu vi se tulbure inima”).

c. Ce asigurare ne oferă mângâiere şi stabilitate în viaţa noastră zilnică? Evrei 13:6, 8.

Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:6).

Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! (Evrei 13:8).

„Isus este întotdeauna acelaşi în ceea ce priveşte gingăşia Sa umană unită cu divinitatea Sa; întotdeauna mişcat de slăbiciunile noastre, folosindu-Şi calităţile Sale de slujire divină pentru a ne face bine; întotdeauna încurajându-ne, călăuzindu-ne şi conducându-ne pas cu pas. El este de neschimbat. Ceea ce este El astăzi pentru noi, un Marte Preot credincios mişcat de slăbiciunile noastre, aceasta va fi şi mâine şi în veşnicie. El este Călăuza care îndrumă, Dascălul care educă, Prietenul care sfătuieşte, Marele Dăruitor care revarsă binecuvântările Sale asupra bisericii Sale ca răspuns la credinţa membrilor ei.

Isus le-a spus ucenicilor Săi credincioşi: ‘Rămâneţi în Mine’. Aceasta înseamnă credinţă continuă din partea credinciosului. ‘Rămâneţi în Mine.’ Aceasta înseamnă: ascultaţi de îndrumarea lui Hristos. Noi trebuie să facem voia Sa. Hristos ne face să ne simţim ca acasă cu El şi noi ne bucurăm de favorurile căminului Său, ne bucurăm de pacea Sa. Toate divergenţele omeneşti, orice mânie, orice iritare încetează în căminul Său.” - Manuscript Releases, vol. 21, pag. 422, 423.

Joi 6 octombrie

5. CÂT UŞA HARULUI MAI ESTE DESCHISĂ…

a. Care a fost lucrarea principală a Marelui nostru Preot în sanctuarul ceresc începută chiar de la înălţarea Sa? Evrei 7:24–26; 9:12.

Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul. De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei. Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri. (Evrei 7:24–26).

…şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. (Evrei 9:12).

„Hristos Isus este înfăţişat ca stând continuu la altar, prezentând clipă de clipă jertfa pentru păcatele lumii. El este un slujitor al adevăratului templu ridicat de Domnul şi nu de om... Isus slujeşte în prezenţa lui Dumnezeu, oferindu-Şi sângele vărsat, ca şi când ar fi un miel înjunghiat.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 343, 344.

b. Descrieţi cât de eficiente sunt meritele sângelui lui Hristos atât timp cât uşa harului este încă deschisă. Apocalipsa 1:5; Evrei 9:14; 1 Ioan 1:9.

…şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său – (Apocalipsa 1:5).

…cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu! (Evrei 9:14).

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9).

„Isus prezintă jertfa oferită pentru fiecare călcare a legii şi pentru orice deficienţă a păcătosului.” – Idem., pag. 344.

„Legăturile dintre Dumnezeu şi fiecare suflet sunt tot atât de clare şi depline ca şi când nu ar mai exista niciun alt suflet pe pământ care să solicite grija Sa, nici un alt suflet pentru care El să-L fi dat pe Fiul Său.” – Calea către Hristos, pag. 100, engl., (cap. 11, „Înaltul privilegiu al rugăciunii”).

Vineri 7 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce fel a fost interpretată de către oastea îngerească exclamaţia lui Hristos: „S-a sfârşit”?

2. De ce era necesară reconcilierea în cer şi când a avut aceasta loc?

3. Explicaţi cum mila şi dreptatea merg împreună în planul lui Dumnezeu. Daţi exemple.

4. În timp ce Hristos slujeşte ca Marele nostru Preot în sanctuarul ceresc, cum este El în acelaşi timp prezent cu biserica Sa de pe pământ?

5. Explicaţi modul în care Hristos, în timp ce slujeşte pentru noi în prezenţa Tatălui, Îşi oferă sângele (Evrei 9:14; 1 Ioan 1:7) vărsat acum 2000 de ani.