Lecţia 12. O comparaţie între simbol şi împlinirea lui (între tip şi antitip)

„Încă puţină, foarte puţină vreme şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37).

„Scenele solemne ale judecăţii, marea zi a ispăşirii, ar trebui amintite permanent poporului şi ar trebui întipărite în conştiinţele lor cu seriozitate şi tărie.” – Testimonies, vol. 5, pag. 421. engl., (cap. „Lucrarea de publicaţie”).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pag. 343-358, engl., (cap. 30, „Cor- tul întâlnirii şi slujbele sale”).

Duminică 11 decembrie

1. ZIUA ISPĂŞIRII ÎN IMAGINI ŞI SIMBOLURI

a. Ce procedură, din marea zi a ispăşirii, simboliza îndepărtarea păcatelor mărturisite de deasupra sanctuarului şi a poporului? Leviticul 16:7-10.

Să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa Cortului întâlnirii. Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul şi un sorţ pentru Azazel. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul şi să-l aducă jertfă de ispăşire. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustiu pentru Azazel. (Leviticul 16:7-10).

b. Ce făcea marele preot cu sângele ţapului? Leviticul 16:15, 16.

Să înjunghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii. Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor. (Leviticul 16:15, 16).

c. După ce act era considerată „împlinită” ispăşirea anuală (împăcarea) pentru popor şi sanctuar – după ce ţapul a fost jertfit sau după ce sângele lui fusese aplicat? Leviticul 16:15-20.

Să înjunghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii. Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor. Să nu fie nimeni în Cortul întâlnirii când va intra Aaron să facă ispăşirea în Sfântul Locaş, până va ieşi din el. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui şi pentru toată adunarea lui Israel. După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi ţapului şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur. Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge, şi astfel să-l cureţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel. Când va isprăvi de făcut ispăşirea pentru Sfântul Locaş, pentru Cortul întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu. (Leviticul 16:15-20).

„După cum în vechime păcatele poporului erau aşezate prin credinţă asupra jertfei pentru păcat şi prin sângele acesteia erau transferate, în simbol, asupra sanctuarului pământesc, la fel, în noul legământ, păcatele celor care se căiesc sunt aşezate prin credinţă asupra lui Hristos şi transferate, în realitate, asupra sanctuarului ceresc. Şi după cum se realiza curăţirea simbolică a sanctuarului pământesc prin îndepărtarea păcatelor prin care el fusese murdărit, la fel, curăţirea efectivă a celui din cer urmează să fie realizată prin îndepărtarea sau ştergerea păcatelor trecute acolo.” – Marea luptă, pag. 421, 422, engl., (cap. 23, „Ce este Sanctuarul?”).

Luni 12 decembrie

2. „DUPĂ CE A ISPRĂVIT…”

a. Ce ne învaţă curăţirea sanctuarului pământesc despre curăţirea celui ceresc? Daniel 8:14; Evrei 8: 3-6.

Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!” (Daniel 8:14).

Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă Cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.” Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. (Evrei 8: 3-6).

„Curăţirea, atât în simbol cât şi în realitate, trebui să fie realizată prin sânge: în cel dintâi, prin sângele animalelor, în cel de-al doilea, prin sângele lui Hristos.” - Marea luptă, pag. 417, 418, engl., (cap. 23, „Ce este Sanctuarul?”).

b. Cum ne pot influenţa aceste simboluri viaţa într-un mod practic?

„Sângele lui Hristos este eficient, dar trebuie aplicat în mod continuu. Dumnezeu nu vrea ca servii Săi să folosească doar mijloacele dăruite de El spre slava Sa, ci El doreşte ca ei să se consacre pe ei înşişi cauzei Sale. Dacă voi, fraţii mei, aţi devenit egoişti şi reţinuţi de la Domnul ceea ce ar trebui să daţi cu generozitate în serviciul Său, atunci aveţi nevoie ca sângele de stropit să fie aplicat temeinic consacrându-vă pe voi şi toate bunurile voastre lui Dumnezeu.

Mult stimaţii mei fraţi, voi nu aveţi acel devotament sincer şi neegoist pentru lucrarea lui Dumnezeu care se cere de la voi. V-aţi concentrat atenţia pe lucrurile trecătoare. V-aţi pregătit minţile pentru afaceri ca prin acestea să aveţi profit pentru voi. Însă, Dumnezeu vă cheamă într-o unire mai strânsă cu El, aşa încât El să vă poată modela şi instrui pentru lucrarea Sa. O lege solemnă i-a fost dată vechiului Israel ce prevedea ca omul care rămânea necurat şi refuza să se cureţe, să fie stârpit din adunare. Aceasta are o însemnătate specială pentru noi. Dacă în vremurile din vechime era necesar ca omul necurat să se cureţe prin sângele stropit, cât de important este pentru cei care trăiesc în timpul pericolelor zilelor din urmă şi care sunt expuşi la ispitele Satanei, să aibă zilnic sângele lui Hristos aşezat asupra inimilor lor...

Treziţi-vă din letargie, părăsiţi idolatria zadarnică pentru lucrurile lumeşti, fiţi serioşi în a vă asigura dreptul la moştenirea voastră veşnică. Lucraţi cât timp este zi. Nu vă puneţi sufletele în pericol prin risipirea ocaziilor prezente. Nu puneţi pe planul doi interesele voastre veşnice. Nu puneţi lumea înaintea religiei, lucrând din greu zi de zi pentru a-i dobândi bogăţiile în timp ce sunteţi ameninţaţi de pericolul ruinei veşnice. Fiecare zi vă aduce tot mai aproape de socotelile finale.” – Testimonies, vol. 4, pag. 122, 123., (cap. „Un interes împărţit”).

Marţi 13 decembrie

3. ŢAPUL DE TRIMIS

a. După ce „isprăvise de făcut ispăşirea” (engl.) cortului şi poporului, ce făcea marele preot? Leviticul 16:20-22.

Când va isprăvi de făcut ispăşirea pentru Sfântul Locaş, pentru Cortul întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu. Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustiu, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustiu să-i dea drumul. (Leviticul 16:20-22).

„În postura sa de mijlocitor, [marele preot] lua păcatele asupra lui şi le ducea afară din sanctuar. Punându-şi mâinile pe capul ţapului de trimis, el mărturisea asupra lui toate aceste păcate, transferându-le astfel în mod simbolic de pe el pe ţap. Ţapul le ducea apoi departe şi ele erau privite ca despărţite pentru totdeauna de popor.” - Marea luptă, pag. 420, engl., (cap. 23, „Ce este Sanctuarul?”).

b. Purtând păcatele poporului din sanctuar până în curte şi prin aşezarea mâinilor pe capul ţapului viu, marele preot intra în contact cu păcatul. El era murdărit. Ca urmare, ce trebuia să facă? Leviticul 16:24.

Să-şi spele trupul cu apă într-un loc sfânt şi să-şi ia din nou veşmintele. Apoi să iasă afară, să-şi aducă arderea lui de tot şi arderea de tot a poporului şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor. (Leviticul 16:24).

c. Ce i se cerea, din acelaşi motiv, omului care ducea ţapul în pustie? Leviticul 16:26.

Cel ce va izgoni ţapul pentru Azazel să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea să intre iarăşi în tabără. (Leviticul 16:26).

d. Întrucât ţapul de trimis îl pângărea pe cel care intra în contact cu el (Leviticul 16:26), putea acest ţap să-L reprezinte pe Mielul fără cusur al lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii? Ioan 1:29; 1 Petru 1:19. Ce au putut înţelege pionierii adventişti?

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29).

…ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. (1 Petru 1:19).

„S-a înţeles, de asemenea, că în timp ce jertfa pentru păcat indica la Hristos ca jertfă şi marele preot îl reprezenta pe Hristos ca mijlocitor, ţapul de trimis îl reprezenta pe Satan, autorul păcatului, asupra căruia vor fi aşezate în cele din urmă păcatele tuturor celor care s-au căit în mod sincer. Când marele preot, prin intermediul sângelui jertfei pentru păcat, îndepărta păcatele din sanctuar, el le aşeza asupra ţapului de trimis. Când Hristos, prin meritele propriului Său sânge, la încheierea lucrării Sale, îndepărtează păcatele poporului Său din sanctuarul ceresc, El le va aşeza asupra lui Satan care, va trebui să poarte pedeapsa finală în împlinirea judecăţii.” – Idem., pag. 422., (cap. 23, „Ce este Sanctuarul?”).

Miercuri 14 decembrie

4. ÎNCHEIEREA ISPĂŞIRII

a. În ce fel demonstrează ultimele etape ale ispăşirii caracterul extrem de păcătos al păcatului? Leviticul 16:10, 26. Ce simbolizează aceasta?

Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustiu pentru Azazel. (Leviticul 16:10).

Cel ce va izgoni ţapul pentru Azazel să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea să intre iarăşi în tabără. (Leviticul 16:26).

„În serviciul simbolic, ciclul anual al slujirii se încheia cu curăţirea sanctuarului şi cu mărturisirea păcatelor pe capul ţapului de trimis.

Astfel, în slujirea de la tabernacol şi de la templul care mai târziu i-a luat locul, poporul era învăţat zi de zi marile adevăruri privitoare la moartea şi lucrarea lui Hristos; iar o dată în fiecare an, minţile lor erau îndreptate în viitor spre evenimentele finale ale marii lupte dintre Hristos şi Satan, la curăţirea finală a universului de păcat şi păcătoşi.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 358, engl.

„Deoarece Satan este iniţiatorul păcatului, cel care a provocat în mod direct toate păcatele care au produs moartea Fiului lui Dumnezeu, dreptatea cere ca Satan să sufere pedeapsa finală. Lucrarea lui Hristos de răscumpărare a oamenilor şi de curăţire a universului de păcat se va încheia prin îndepărtarea păcatului din sanctuarul ceresc şi aşezarea acestor păcate asupra lui Satan, care va purta pedeapsa finală.” – Idem.

b. După ispăşire, ce va face Hristos? Evrei 9:28; 10:37.

…tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă. (Evrei 9:28).

„Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. (Evrei 10:37).

„În serviciul simbolic, marele preot, după ce isprăvea de făcut ispăşire pentru Israel, venea în faţă şi binecuvânta adunarea. La fel, Hristos, la încheierea lucrării Sale de Mijlocitor, Se va arăta ‘fără păcat pentru a duce mântuirea’ (Evrei 9:28), pentru a binecuvânta pe poporul Său cu viaţă veşnică.” - Marea luptă, pag. 485, engl., (cap. 28, „Faţa în faţă cu raportul vieţii”).

c. Ce vrea să spună Pavel când afirmă că, atunci când Hristos va veni a doua oară, El Se va arăta „fără păcat” (Evrei 9:28)? Evrei 10:17, 18.

…adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” unde este iertare de păcate nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. (Evrei 10:17, 18).

„Hristos, după ce S-a oferit o dată să poarte păcatele multora, va veni a doua oară, nu pentru a se ocupa de păcat, ci pentru a-i mântui pe cei care aşteaptă cu nerăbdare venirea Lui.” (Evrei 9:28, versiunea RSV engl.).

Joi 15 decembrie

5. ŢAPUL DE TRIMIS LEGAT

a. Va fi acordat un privilegiu special celor care nu sunt gata să-L primească pe Hristos la venirea Sa? Matei 7:22, 23; Luca 13:23-27; Isaia 55:6. De ce va fi atunci prea târziu pentru cei care nu sunt gata? Matei 25:10-12.

Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7:22, 23).

Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept răspuns, El vă va zice: „Nu ştiu de unde sunteţi.” Atunci veţi începe să ziceţi: „Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.” Şi El va răspunde: „Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.” (Luca 13:23-27).

Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. (Isaia 55:6).

Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” (Matei 25:10-12).

b. Unde vor fi izolaţi Satan (simbolizat prin ţapul de trimis) şi îngerii săi şi pentru cât timp, înainte de a fi distruşi? Isaia 14:12–20; 24:20–22; Ieremia 4:20–26; Apocalipsa 20:1–3.

Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului! Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea în pustiu, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?” Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi. (Isaia 14:12–20).

...pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică. În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământului. Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. (Isaia 24:20–22).

Se vesteşte dărâmare peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată, şi corturile, într-o clipă! Până când voi vedea steagul fâlfâind şi voi auzi sunetul trâmbiţei? „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.” Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină! Mă uit, şi iată că nu este niciun om; şi toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse! (Ieremia 4:20–26).

Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. (Apocalipsa 20:1–3).

„Aici urmează să fie căminul lui Satan şi al îngerilor lui timp de o mie de ani. Limitat la pământ, el nu va avea acces la alte lumi pentru a ispiti şi deranja pe aceia care nu au căzut niciodată. În acest sens este el legat: nu a mai rămas nimeni asupra căruia să poată să-şi exercite puterea. El este cu totul izolat de lucrarea de înşelăciune şi ruină, lucrare care timp de atâtea secole a fost singura sa plăcere.” - Marea luptă, pag. 659, engl., (cap. 41, „Pustiirea pământului”).

Vineri 16 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce fel erau păcatele mărturisite îndepărtate de la sanctuar şi popor în marea Zi a Ispăşirii?

2. După ce eveniment se sfârşea ispăşirea anuală?

3. După îndepărtarea păcatelor de la sanctuar şi popor, cum erau păcatele îndepărtate pentru totdeauna?

4. Daţi un motiv pentru care ţapul cel viu pentru Azazel nu-l putea reprezenta pe Hristos. Pe cine simboliza el?

5. Cum puteţi dovedi că, la revenirea lui Hristos, El va împlini ultima etapă din planul de mântuire?