Lecţia 10. „Pentru ca să vi se şteargă păcatele”

„Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare şi să trimită... pe Isus Hristos.” (Faptele Apostolilor 3:19, 20).

„Lucrarea judecăţii de cercetare şi ştergerea păcatelor trebuie realizate înainte de a doua venire a Domnului.” – Marea luptă, pag. 485, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pag. 590-592, engl, (cap. 47, „Iosua şi îngerul”); Marea luptă, pag. 489-491, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”)..

Duminică 27 noiembrie

1. PĂCATE MĂRTURISITE, IERTATE, TRANSFERATE

a. În legământul cel vechi, atunci când păcatele erau iertate prin ispăşirea zilnică (Leviticul 4:20), erau ele şi eliminate în acelaşi timp? Evrei 10:1-4.

Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta. (Leveticul 4:20).

În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţaţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate? Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. (Evrei 10:1-4).

b. În legământul cel nou, preţul răscumpărării noastre a fost plătit la cruce (1 Petru 1:18, 19; Evrei 9:11, 12), iar păcatele noastre sunt iertate ca răspuns la rugăciunile noastre zilnice (Matei 6:12). Când vor fi acestea şterse definitiv? Faptele Apostolilor 3:19.

...căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. (1 Petru 1:18, 19).

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. (Evrei 9:11, 12).

…şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. (Matei 6:12).

Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare. (Faptele Apostolilor 3:19).

c. După cum marele preot intra în sfânta sfintelor o dată în fiecare an, cu ce scop a intrat Hristos dincolo de perdeaua a doua „la sfârşitul veacurilor, o singură dată,” prin meritele „jertfei Sale”? Evrei 9:23-26.

Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţate în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţate cu jertfe mai bune decât acestea. Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui; fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. (Evrei 9:23-26).

„În serviciul simbolic, în timp ce marele preot făcea ispăşire pentru Israel, li se cerea tuturor să-şi zdrobească sufletele... La fel, toţi cei care vor să aibă numele lor păstrate în cartea vieţii ar trebui acum… să-şi zdrobească sufletele înaintea lui Dumnezeu prin părere de rău faţă de păcat şi pocăinţă sinceră.” - Marea luptă, pag. 489-490, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

Luni 28 noiembrie

2. PĂCATE MĂRTURISITE, IERTATE, transferate(CONTINUARE)

a. Cum era transferat păcatul de la păcătos la sanctuar în vechiul legământ? Leviticul 4:16-18, 33-35; Evrei 13:11.

Preotul care a primit ungerea să aducă din sângele viţelului în Cortul întâlnirii; să-şi înmoaie degetul în sânge şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinăuntru. Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în Cortul întâlnirii; şi să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa Cortului întâlnirii. (Leviticul 4:16-18).

Să-şi pună mâna pe capul jertfei şi s-o înjunghie ca jertfă de ispăşire în locul unde se înjunghie arderile de tot. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvârşit, şi i se va ierta. (Leviticul 4:33-35).

În adevăr, trupurile dobitoacelor al căror sânge este adus de marele preot în Locul Preasfânt, pentru păcat, „sunt arse de tot afară din tabără.” (Evrei 13:11).

„Cea mai importantă parte a lucrării zilnice era serviciul realizat pentru persoanele individuale. Păcătosul pocăit îşi aducea jertfa la uşa cortului şi, punându-şi mâna pe capul victimei, îşi mărturisea păcatele, transferându-le astfel simbolic de la el asupra jertfei nevinovate. Cu propria mână, ucidea animalul şi sângele era dus de preot în sfânta şi era stropit pe perdeaua în spatele căreia se afla chivotul ce conţinea legea pe care păcătosul o încălcase. Prin această ceremonie, păcatul era transferat, prin sânge, în mod simbolic, asupra sanctuarului.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 354, engl., (cap. 30 „Cortul şi serviciile sale”).

b. Cum este transferat păcatul de la individ asupra sanctuarului ceresc în noul legământ? 1 Ioan 1:9; Evrei 9:11, 12, 28; 10:12.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9).

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. (Evrei 9:11, 12).

… tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă. (Evrei 9:28).

"El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu." (Evrei 10:12).

„După cum în vechime păcatele poporului erau aşezate prin credinţă asupra jertfei pentru păcat şi erau transferate prin sângele ei, în mod simbolic, asupra sanctuarului pământesc, la fel în noul legământ, păcatele celor care s-au căit sunt aşezate prin credinţă asupra lui Hristos şi transferate, în realitate, asupra sanctuarului ceresc.” - Marea luptă, pag. 421, engl., (cap. 23, „Ce este sanctuarul?”).

c. Ce este reprezentat prin cădelniţă şi prin altarul tămâierii din sanctuarul ceresc? Apocalipsa 8:3, 4; Evrei 4:14-16.

Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. (Apocalipsa 8:3, 4).

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16).

„Toţi cei care vin astăzi la Hristos trebuie să-şi amintească faptul că meritul Său este tămâia amestecată cu rugăciunile celor care se căiesc de păcatele lor şi primesc iertare, milă şi har.” – Comentariile Biblice AZŞ [Comentariile E. G. White], vol. 6, pag. 1078, engl.

„Astăzi [Isus] stă la altarul harului, aducând înaintea lui Dumnezeu rugăciunile celor care doresc ajutorul Său.” – Divina vindecare, pag. 90, engl.

„Jertfa [lui Hristos] este desăvârşită şi, ca Mijlocitor al nostru, El Îşi face lucrarea destinată, ridicând înaintea lui Dumnezeu cădelniţa cu meritele Sale fără pată şi cu rugăciunile, mărturisirile şi mulţumirile poporului Său. Înmiresmate cu parfumul neprihănirii Sale, acestea se înalţă la Dumnezeu ca o mireasmă plăcută. Jertfa este pe deplin acceptată şi iertarea acoperă toate păcatele.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 156, engl., (cap.13, „Doi închinători”).

Marţi 29 noiembrie

3. SURORI GEMENE PERFECT ECHILIBRATE

a. Pe baza căror două principii fundamentale a fost întemeiat planul de răscumpărare? Psalmii 85:9-11; 89:14. Unde găsim o definiţie clară a neprihănirii lui Dumnezeu? Psalmii 119:142, 172; Romani 8:4.

Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în ţara noastră să locuiască slava. Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. Credincioşia răsare din pământ, şi dreptatea priveşte de la înălţimea cerurilor. (Psalmii 85:9-11).

Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea feţei Tale. (Psalmii 89:14).

Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul. (Psalmii 119:142).

Să cânte limba mea cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte! (Psalmii 119:172).

…pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:4.).

„Dreptatea are o soră geamănă care ar trebui să-i stea alături permanent, aceasta este Mila şi Dragostea.” - Comentariile Biblice AZŞ [Comentariile E. G. White], vol. 3, pag. 1149, engl.

b. În vechiul legământ, jertfele existau pentru a împlini în mod simbolic legea (Evrei 10:1) aflată dincolo de perdea în sfânta sfintelor (Evrei 9:3, 4). Ce pretinde legea de la călcătorul ei şi de ce ar trebui să ne facă să ţinem seama? Romani 6:23; 7:8-11; 2 Corinteni 3:6.

...după perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema „Locul Preasfânt”. El avea un altar de aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise şi tablele legământului. (Evrei 9:3, 4).

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23).

Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit. Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. (Romani 7:8-11).

…care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa. (2 Corinteni 3:6).

„Omul era un inculpat aflat sub osânda morţii din cauza călcării legii lui Dumnezeu ca trădător şi răsculat; de aceea un înlocuitor al omului trebuia să moară ca răufăcător, deoarece El îi înlocuia pe trădători şi avea toate păcatele lor adunate asupra fiinţei Sale divine. Nu a fost suficient ca Isus a trebuit să moară pentru a satisface pe deplin cerinţele legii încălcate, ci El a suferit o moarte ruşinoasă. Profetul descrie acesta lumii redând cuvintele Sale: ‘Nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări’.(Isaia 50:6).

Ţinând seama de acesta, pot oamenii să aibă vreo fărâmă de înălţare de sine? Privind la viaţa, suferinţele şi umilinţa lui Hristos, pot să-şi ridice capul cu mândrie ca şi cum ei nu ar fi trebuit să sufere încercări, ruşine şi umilinţă? Le spun urmaşilor lui Hristos: ‘Priviţi la Calvar şi roşiţi de ruşine pentru ideile voastre de importanţă de sine. Toată această umilire suferită de Maiestatea Cerului a fost pentru omul vinovat şi condamnat. El a coborât tot mai mult în umilinţa Sa, până când nu au mai rămas adâncimi în care să coboare şi aceasta pentru a-l ridica pe om din mizeria sa morală. Toate acestea le-a făcut pentru tine, cel care te lupţi pentru întâietate – năzuind după laudă omenească, după înălţare omenească; tu cel care te temi că nu vei primi tot respectul cuvenit, acel respect care vine de la oameni şi despre care crezi că ţi se datorează. Este aceasta asemănare cu Hristos?’ ” – Idem., vol. 5, pag. 1127, 1128.

c. Când cerinţele legii încălcate au fost satisfăcute, în mod simbolic, prin sângele înlocuitor (Leviticul 17:11), care a fost noua stare a păcătosului pocăit înaintea lui Dumnezeu? Leviticul 4:20; 5:17, 18; Numeri 15:22-26.

Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire. (Leviticul 17:11).

Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta. (Leviticul 4:20).

Când va păcătui cineva făcând, fără să ştie, împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie făcute, şi se va face vinovat purtându-şi astfel vina, să aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta. Şi preotul să facă pentru el ispăşirea greşelii pe care a făcut-o fără să ştie; şi i se va ierta. (Leviticul 5:17, 18).

Dacă păcătuiţi fără voie şi nu păziţi toate poruncile pe care le-a făcut cunoscut lui Moise, Domnul, tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua când a dat Domnul porunci şi mai târziu din neam în neam; dacă păcatul a fost făcut fără voie şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul său de mâncare şi cu jertfa sa de băutură, după rânduielile aşezate; să mai aducă şi un ţap ca jertfă de ispăşire. Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; căci au păcătuit fără voie şi şi-au adus darul lor, o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-au săvârşit fără voie. Se va ierta întregii adunări a copiilor lui Israel şi străinului care locuieşte în mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie. (Numeri 15:22-26).

Miercuri 30 noiembrie

4. MILĂ ŞI DREPTATE

a. În noul legământ, cum puteţi dovedi că Hristos a terbuit să moară pentru păcatele noastre fiindcă cerinţele legii lui Dumnezeu din sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc (Apocalipsa 11:19; Evrei 9:4; 8:5; Apocalipsa 15:5) trebuia încă împlinite? Romani 4:15; 7:7; 1 Corinteni 15:56; Iacov 2:8-11.

Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare. (Apocalipsa 11:19).

El avea un altar de aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise şi tablele legământului. (Evrei 9:4).

Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă Cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.” (Evrei 8:5).

După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei. (Apocalipsa 15:5).

…pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. (Romani 4:15).

Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” (Romani 7:7).

Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. (1 Corinteni 15:56).

Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de Lege. Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. (Iacov 2:8-11).

„Pretenţia că prin moartea Sa, Hristos a abrogat legea Tatălui Său este neîntemeiată. Dacă ar fi fost cu putinţă ca legea să fie schimbată sau dată la o parte, atunci Hristos nu ar fi trebuit să moară pentru a-l salva pe om de pedeapsa păcatului. Moartea lui Hristos, nu numai că nu a abrogat legea, ci a dovedit că aceasta este de neschimbat.” – Marea luptă, pag. 466, engl., (cap. 27).

b. Cum puteţi dovedi că harul lui Dumnezeu prin care suntem îndreptăţiţi (Tit 3:7) şi mântuiţi (Efeseni 2:8) nu reprezintă un permis pentru nimeni să continue încalcarea legii (Romani 6:1, 2; Ioan 8:10, 11), ci reprezintă o putere dată păcătosului pocăit care să-l facă ascultător de cel Preaînalt? Romani 6:14; Tit 2:11, 12.

…pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice. (Tit 3:7).

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2:8).

Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? (Romani 6:1, 2).

Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:10, 11).

Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. (Romani 6:14).

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie… (Tit 2:11, 12).

c. După ce standard va judeca Dumnezeu pe toţi cei care s-au familiarizat cu voia Sa? Eclesiastul 12:13, 14; Iacov 2:8-12.

Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. (Eclesiastul 12:13, 14).

Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de Lege. Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei. (Iacov 2:8-12).

„Legea lui Dumnezeu este spirituală. Acesta ia notă de cele mai tainice gânduri, intenţii şi motivaţii ale noaste. Judecata, voinţa şi sentimentele trebuie controlate de preceptele ei. Principiile ei pretind dragoste pentru Dumnezeu şi pentru om; fără această dragoste, doar o supunere exterioară nu va fi acceptată. Această lege este standardul caracterului creştin. Asemenea unei oglinzi credincioase, ea arată fiilor oamenilor defectele din caracterul lor moral. Îi face veghetori împotriva ispitei. Îi învaţă să fie pre­cişi în judecată şi corecţi în discernământ spiritual. Legea lui Dumnezeu este sfântă, dreaptă şi bună. Când vieţile noastre se conformează acestui standard, suntem fericiţi.” - The Signs of the Times, 9 iunie 1881.

d. Ce distincţie va fi făcută la judecată între două clase de oameni, în ceea ce priveşte cunoştinţa lor despre Legea lui Dumnezeu? Romani 2:12.

Toţi cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege; şi toţi cei ce au păcătuit având Lege vor fi judecaţi după Lege. (Romani 2:12).

Joi 1 decembrie

5. PĂCATELE ŞTERSE LA JUDECATĂ

a. De ce trebuie ca păcatele noastre, deşi iertate condiţionat, să fie trecute în cărţile din cer? De ce nu pot fi şi iertate şi şterse în acelaşi timp? Ezechiel 18:24; Matei 18:23-35.

Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele. (Ezechiel 18:24).

De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.” Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.” Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. ot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:23-35).

b. Deşi Hristos a venit să ne elibereze de păcat, „este rânduit” ca fiecare om să moară şi să vină înaintea scaunului de „judecată” al lui Dumnezeu. Evrei 9:26, 27. Cum repetă apostolul Pavel aceasta cu alte cuvinte? 1 Timotei 5:24.

...fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata…. (Evrei 9:26, 27).

Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. (1 Timotei 5:24).

c. Înaintea cărui mare eveniment şi cu ce condiţie vor fi păcatele noastre şterse la judecată? Isaia 43:25; Faptele Apostolilor 3:19, 20.

Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. (Isaia 43:25).

Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos. (Faptele Apostolilor 3:19, 20).

„Când cărţile de rapoarte sunt deschise la judecată, vieţile tuturor celor care au crezut în Isus trec spre examinare prin faţa lui Dumnezeu…

Tuturor celor care s-au căit cu adevărat de păcat şi au pretins prin credinţă sângele lui Hristos ca jertfă a lor de ispăşire, le-a fost înregistrată iertare în dreptul numelui lor în cărţile din ceruri; deoarece au devenit părtaşi ai neprihănirii lui Hristos şi caracterele lor sunt găsite a fi în armonie cu legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi şterse iar ei vor fi consideraţi demni de viaţa veşnică.” - Marea luptă, pag. 483, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

Vineri 2 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În vechiul legământ, cum erau transferate păcatele asupra sanctuarului pământesc? În noul legământ, cum sunt transferate păcatele asupra sanctuarului ceresc?

2. Care este însemnătatea cădelniţei şi a altarului de tămâiere din cer?

3. Cum puteţi dovedi că harul lui Dumnezeu nu reprezintă un permis pentru cineva de a continua în păcat?

4. De unde ştim că, atunci când păcatele noastre sunt iertate, ele nu sunt şi anulate în mod automat?

5. Când şi cu ce condiţie vor fi şterse păcatele noastre la judecată?