Lecția 2. Mielul lui Dumnezeu

Verset de memorat: „Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” (Isaia 53:7)

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina Lumii, p. 132-143 (cap. 14: „Noi am găsit pe Mesia”).

„Păcătosul care se pocăiește, să-și ațintească ochii asupra «Mielului lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii» (Ioan 1:29)”. – Credința prin care trăiesc, p. 107 (11 aprilie).

Duminică 5 ianuarie

1. MĂRTURIA LUI IOAN BOTEZĂTORUL 

a. Ce a declarat Ioan Botezătorul cu privire la Isus? Ioan 1:15-18

Ioan 1:15-18: „Ioan a mărturisit despre El când a strigat: «El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine.’» Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

b. Cum se identifica Ioan pe sine înaintea liderilor religioși? Ioan 1:19-23. Ce profeție a împlinit el – și cum ar trebui noi să ne raportăm la ea? Isaia 40:3-5

Ioan 1:19-23: „Iată mărturisirea făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe niște preoți și leviți să-l întrebe: «Tu cine ești?» El a mărturisit și n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. Și ei l-au întrebat: «Dar cine ești? Ești Ilie?» Și el a zis: «Nu sunt!». «Ești prorocul?» Și el a răspuns: «Nu!». Atunci i-au zis: «Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?» «Eu», a zis el, «sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziți calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.»”

Isaia 40:3-5: „Un glas strigă: «Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii și strâmtorile, în vâlcele! Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.»”

„În fiecare stagiu al istoriei acestui pământ, Dumnezeu a avut agenți care să înainteze lucrarea Sa care trebuie făcută în modul ales de El. Ioan Botezătorul a avut o misiune specială pentru care s-a născut și la care a fost chemat – aceea de a pregăti calea Domnului. […]

Slujirea lui în pustie a fost o foarte izbitoare, literală, împlinire a profeției.” – The Southern Watchman, 21 martie, 1905.

„Domnul i-a dat [lui Ioan Botezătorul] mesajul său. A mers el la preoți și conducători și i-a întrebat dacă ar avea voie să proclame acel mesaj? – Nu, Dumnezeu l-a pus departe de ei pentru a nu fi influențat de spiritul și învățăturile lor. El era vocea unuia care strigă în pustie [citat Isaia 40:3-5].

Acesta este tocmai mesajul care trebuie dat poporului nostru; suntem aproape de finele timpului, iar mesajul este «faceți loc pentru Împăratul; strângeți pietrele, ridicați standardul pentru popor. Poporul trebuie trezit. Nu este timp pentru a striga ‚pace și siguranță’.»” – Solii Alese, vol. 1, p. 410 (cap. 64, subcap. Ioan chemat la o lucrare specială).

Luni 6 ianuarie

2. O MISIUNE A SACRIFICIULUI 

a. Când Isus a venit la Ioan pentru a fi botezat, cum L-a identificat Ioan și cum a mărturisit el în public despre misiunea Lui? Ioan 1:29, 34. Ce profeție a fost împlinită astfel? Isaia 53:4-7

Ioan 1:29, 34: „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» […] «Și eu am văzut lucrul acesta și am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.»”

Isaia 53:4-7: „Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.”

„Hristos era în aceeași măsură Răscumpărătorul omului la începutul lumii, ca și astăzi. Înainte ca El să îmbrace divinitatea Sa cu umanitatea și să vină în lumea noastră, mesajul evangheliei a fost prezentat de Adam, Set, Enoh, Metusala, și Noe. Avraam în Canaan și Lot în Sodoma au prezentat mesajul, și din generaţie în generaţie, mesageri credincioși L-au proclamat pe Cel ce Vine. Ritualurile sistemului iudaic au fost institute de Hristos Însuși. El era temelia sistemului lor de jertfe, marele antitip al serviciului lor religios. Sângele vărsat în timp ce jertfele erau oferite, indica spre jertfa Mielului lui Dumnezeu. Toate jertfele simbolice au fost împlinite în El.” — Parabolele Domnului, p. 126 (cap. 11, Lucruri noi și vechi).

b. Cum L-a prezentat Ioan pe Isus ucenicilor Săi? Ioan 1:35, 36. Ce efect au avut asupra lor cuvintele sale — și ce s-a întâmplat după aceea în propria sa viaţă? Ioan 1:37.

Ioan 1:35, 36: „A doua zi, Ioan stătea iarăși cu doi din ucenicii lui. Și, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”

Ioan 1:37: „Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe și au mers după Isus.”

„A doua zi [după botezul lui Isus], când aproape de el se aflau doi ucenici, Ioan L-a văzut din nou pe Isus în mijlocul oamenilor. Fața profetului s-a luminat din nou de slava Celui Nevăzut, când a strigat: «Iată Mielul lui Dumnezeu». Cuvintele au mișcat inima ucenicilor. Ei nu le înțelegeau pe deplin. Ce însemna numele pe care I-l dăduse Ioan — «Mielul lui Dumnezeu»? Ioan nu lămurise aceasta. Lăsându-l pe Ioan, ei s-au dus să-L caute pe Isus.” – Hristos Lumina Lumii, p. 138 (cap. 14: Noi am găsit pe Mesia)

„Ioan i-a informat pe ucenicii săi că Isus era Mesia cel promis, Salvatorul lumii. În timp ce lucrarea sa era pe sfârșite, el i-a învățat pe ucenicii săi să privească la Isus, și să Îl urmeze ca pe Marele Învățător. Viața lui Ioan a fost plină de suferințe și tăgăduire de sine. El a vestit prima venire a lui Hristos, dar nu i-a fost permis să fie martor al minunilor Sale, și să se bucure de puterea manifestată de El. Când Isus urma să fie recunoscut ca învățător, Ioan știa că el ar trebui să moară. Vocea lui era rar auzită, cu excepţia pustiei. Viața lui era singuratică. El nu s-a ținut de familia tatălui său, bucurându-se de societatea lor, ci i-a părăsit pentru a-și împlini misiunea.” – Scrieri Timpurii, p. 154 (cap. Prima venire a lui Hristos).

Marți 7 ianuarie

3. PRIMII UCENICI AI LUI ISUS 

Cine erau unii dintre primii ucenici ai lui Isus? Matei 4:18, 21. Ce interes au manifestat ei pentru Hristos și cât de lungă a fost prima lor întâlnire cu El? Ioan 1:38, 39.

Matei 4:18, 21: „Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.» Îndată, ei au lăsat mrejele și au mers după El. De acolo a mers mai departe și a văzut pe alți doi frați: pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, și își cârpeau mrejele. El i-a chemat.”

Ioan 1:38, 39: „Isus S-a întors și, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: «Ce căutați?» Ei I-au răspuns: «Rabbi (care, tălmăcit, înseamnă: ‘Învățătorule’), unde locuiești?» «Veniți de vedeți», le-a zis El. S-au dus de au văzut unde locuia și în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.”

„Unul dintre cei doi [care L-au urmat pe Isus] era Andrei, fratele lui Simon; celălalt era Ioan, evanghelistul. Aceștia au fost cei dintâi ucenici ai lui Hristos. Mânați de un impuls căruia nu i se puteau împotrivi, ei au mers după Isus — nerăbdători de a vorbi cu El, și cu toate acestea îngroziți și tăcuți, pierduți în semnificaţia copleșitoare a gândului: Este acesta Mesia?

Isus știa că ucenicii Îl urmau. Ei erau primele roade ale lucrării Sale și în inima dumnezeiescului Învățător era bucurie când aceste ființe au răspuns harului Său. Cu toate acestea, întorcându-Se, El a întrebat numai: «Ce căutați?» El voia să le dea prilejul să se întoarcă sau să-și exprime dorința.

De un singur lucru își dădeau ei seama. O singură persoană le umplea gândurile. Ei au exclamat: «Rabi, unde locuiești?» În cele câteva vorbe pe care le puteau schimba pe marginea drumului, ei nu puteau să primească ceea ce doreau atât de mult. Doreau să fie singuri cu Isus, să stea la picioarele Lui și să asculte cuvintele Lui.

Dacă Ioan și Andrei ar fi avut spiritul necredincios al preoților și rabinilor, n-ar fi ajuns să învețe la picioarele lui Isus. Ei ar fi venit la El ca niște critici, ca să-I judece cuvintele. În felul acesta, mulți oameni închid poarta în fața celor mai prețioase ocazii. Dar acești primi ucenici n-au procedat așa. Ei au răspuns chemării Duhului Sfânt prin predica lui Ioan Botezătorul. Acum au recunoscut glasul Învățătorului ceresc. Pentru ei, cuvintele lui Isus erau pline de prospețime, de adevăr și de frumusețe. O lumină dumnezeiască se revărsa asupra învățăturii din Scripturile Vechiului Testament. Temele cu atât de multe faţete ale adevărului le apăreau într-o nouă lumină.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 138, 139 (cap. 14: Noi am găsit pe Mesia)

b. Ce au făcut primii ucenici la scurt timp după ce L-au întâlnit pe Isus? Ioan 1:41, 42.

Ioan 1:41, 42: „El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon și i-a zis: «Noi am găsit pe Mesia» (care, tălmăcit, înseamnă: „Hristos”). Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis: «Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa» (care, tălmăcit, înseamnă: „Petru”).”

„Andrei a căutat să dea și altora din bucuria ce-i umplea inima. Căutându-l pe fratele său, Simon, i-a strigat: «Noi am găsit pe Mesia». Simon n-a așteptat să i se mai spună o dată. Auzise și el predica lui Ioan Botezătorul și s-a grăbit să meargă la Mântuitorul.” – Ibid., p. 139 (cap. 14: Noi am găsit pe Mesia).

Miercuri 8 ianuarie

4. DISTRUGEREA PREJUDECĂȚILOR 

a. Descrieți ce s-a întâmplat când Isus l-a chemat pe următorul ucenic să Îl urmeze. Ioan 1:43-45

Ioan 1:43-45: „A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis: «Vino după Mine.» Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și a lui Petru.Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: «Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, și prorocii: pe Isus din Nazaret, 昀椀ul lui Iosif.»”

„Filip a ascultat porunca și îndată a devenit lucrător pentru Hristos. Filip l-a chemat pe Natanael.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 139 (cap. 14: Noi am găsit pe Mesia).

b. Ce putem învăța de la modul în care Hristos a fost capabil să depășească ezitarea lui Natanael? Ioan 1:46-49

Ioan 1:46-49: „Natanael i-a zis: «Poate ieși ceva bun din Nazaret?» «Vino și vezi!», i-a răspuns Filip. Isus a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: «Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.» «De unde mă cunoști?», I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: «Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.» Natanael I-a răspuns: «Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!»”

„Când a privit la Isus, Natanael a fost dezamăgit. Se putea ca omul acesta, care purta semnele sărăciei și muncii, să fie Mesia? Cu toate acestea, Natanael nu se putea hotărî să-L lepede pe Isus, deoarece cuvintele lui Ioan îi pătrunseseră în inimă.

În timpul când Filip îl căuta, Natanael era retras într-o livadă liniștită, pentru a medita la cele spuse de Ioan și la cele scrise de profeți cu privire la Mesia. El s-a rugat ca, dacă persoana arătată de Ioan era Liberatorul, să îi fie facut cunoscut lucrul acesta, și Duhul Sfânt a venit asupra lui, dându-i asigurarea că Dumnezeu a cercetat pe poporul Său, ridicându-le un corn al mântuirii...

Drept răspuns Isus i-a zis: ‘Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin’.”

Era destul. Spiritul divin care dăduse mărturie lui Natanael în timpul rugăciunii sale singuratice de sub smochin, îi vorbea acum prin cuvintele lui Isus. Cu toate că se îndoia și avea anumite prejudecăți, Natanael venise la Hristos cu o sinceră dorință după adevăr și iată că dorința lui s-a împlinit. Credința lui a trecut dincolo de aceea a celui care-l adusese la Isus. El a răspuns și a zis:

„Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel”.

Natanael nu L-ar fi găsit niciodată pe Isus, dacă s-ar fi încrezut în rabini, ca ei să-l conducă. El a devenit ucenic numai pentru că a căutat să vadă și să judece singur. La fel este și cazul multora de astăzi, pe care prejudecata îi ţine departe de ceea ce este bun. Cât de diferită ar fi urmarea, dacă ei ar „veni și ar vedea”!

Cât timp își pun încrederea în călăuzirea autorităţii oamenilor, nici unul dintre ei nu va ajunge la o cunoaștere mântuitoare a adevărului. Ca și Natanael, avem nevoie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi înșine și să ne rugăm pentru iluminarea Duhului Sfânt. Cel care l-a văzut pe Natanael sub smochin ne va vedea și pe noi în locul tainic al rugăciunii. Îngerii porniți din lumea de lumină sunt aproape de aceia care, plini de umilință, caută călăuzirea divină” – Ibid., p. 139-141 (cap. 14: Noi am găsit pe Mesia).

Joi 9 ianuarie

5. UN CER DESCHIS 

a. Ce i-a promis Hristos lui Natanael – și de ce? Ioan 1:50, 51.

Ioan 1:50, 51: „Drept răspuns, Isus i-a zis: «Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.» Apoi i-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul omului.»”

„[Ioan 1:50, 51 citat] Prin aceste cuvinte, Hristos spunea, de fapt: Pe țărmurile Iordanului, cerul s-a deschis și Duhul S-a coborât asupra Mea ca un porumbel. Scena aceasta n-a fost decât un semn că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Dacă veți crede astfel în Mine, credința voastră va fi înviorată. Veți vedea că cerurile sunt deschise și că nu se vor mai închide niciodată. Eu le-am deschis pentru voi. Îngerii lui Dumnezeu se înalță, ducând rugăciunile celor nevoiași și împovărați către Tatăl de sus, și se coboară, aducând binecuvântare și nădejde, curaj, ajutor și viață pentru fiii oamenilor.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 142, 143 (cap. 14).

b. Ce se întâmplă când Îl acceptăm pe Hristos? Ioan 4:14; Apoc. 22:17.

Ioan 4:14: „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”

Apocalipsa 22:17: „Și Duhul și Mireasa zic: «Vino!» Și cine aude să zică: «Vino!» Și celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!”

„ Când cineva a primit adevărul din iubire, va da pe față aceasta prin puterea de convingere a comportamentului său și prin tonul cu care vorbește. El face cunoscut ceea ce el însuși a auzit, a văzut și a pipăit cu privire la Cuvântul vieții, ca alții să aibă părtășie cu el prin cunoașterea lui Hristos. Cuvintele mărturiei lui, pornite de pe buze atinse de cărbunele aprins de pe altar, sunt

adevăr pentru o inimă primitoare și lucrează sfințirea asupra caracterului. […]

Dumnezeu ar fi putut să aducă la îndeplinire lucrarea de salvare a păcătoșilor și fără ajutorul nostru; dar, pentru ca noi să ne formăm un caracter ca al lui Hristos, trebuie să fim părtași la lucrarea Lui. Pentru a putea intra în bucuria Lui, bucuria de a vedea ființe răscumpărate prin jertfa Sa, trebuie să luăm parte la eforturile Lui pentru răscumpărarea lor.” – Ibid., p. 142.

Vineri 10 ianuarie

ÎNTREBĂRI PENTRU REVIZUIRE PERSONALĂ 

1. De ce a fost chemat Ioan Botezătorul în pustie?

2. Cum ar trebui să aplicăm stilul de viață al lui Ioan în viețile noastre?

3. Ce putem învăța de la Ioan și Andrei când L-au întâlnit pe Isus?

4. Cum poate să ne inspire prima declarație a lui Natanael?

5. Ce demonstrează dacă este autentică sau nu credința mea în Hristos?