Lecția 1. Dincolo de imposibil

Verset de memorat: „Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”Filipeni 1:6.

 „Sufletului obosit de o viață de păcat, dar care nu știe unde poate afla ușurare, prezentați-i-L pe Mântuitorul cel plin de compasiune. Luați-l de mână, ridicați-l, spuneți-i cuvinte de încurajare și de speranță. Ajutați-l să prindă mâna Mântuitorului.” — Divina Vindecare, p. 168 (Mântuiți prin speranță).

DUMINICĂ, 27 SEPTEMBRIE

1. SPERANȚĂ TANDRĂ

a. Cum putem fi inspirați de salutul lui Pavel dintr-o temniță romană? Filipeni 1:1-5

Filipeni 1:1-5: „Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toți sfinții în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos! Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie, pentru partea pe care o luați la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.”

„Epistola lui Pavel către Filipeni, la fel ca și aceea către Coloseni, a fost scrisă pe când el era întemnițat la Roma.” — Faptele Apostolilor, p. 479 (cap. 45: Scrisori din Roma). 

„Pavel le-a scris acestor frați, ca unor ‘sfinți în Hristos Isus’; dar el nu le scria celor care aveau un caracter desăvârșit. El le-a scris ca unor bărbați și femei care luptau împotriva ispitei și care se aflau în primejdia de a cădea. El le-a îndreptat atenția către Dumnezeul păcii, care a adus înapoi dintre cei morți pe Domnul nostru Isus, Marele Păstor al oilor. El i-a asigurat că, ‘prin sângele legământului veșnic’, El vă va face ‘desăvârșiți în orice lucru bun, ca să faceți voia Lui, și să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos.’

Când cineva care este vinovat își dă seama de greșeala sa, fiți atenți să nu-i distrugeți respectul față de sine însuși. Nu-l descurajați prin indiferență sau neîncredere. Nu spuneți: ‘Înainte să-i acord încrederea mea, am să aștept să văd dacă o să reziste.’ Adesea, tocmai această neîncredere îl face pe cel ispitit să se poticnească… 

Ne descurajăm prea repede cu privire la sufletele care nu răspund de îndată la eforturile noastre. N-ar trebui să încetăm niciodată să lucrăm pentru un suflet câtă vreme există o licărire de nădejde.” — Divina Vindecare, p. 168 (subcap. Mântuiți prin speranță).

LUNI, 28 SEPTEMBRIE

2. ÎNCREZÂNDU-NE ÎN PUTEREA LUI DUMNEZEU

a. Cum poate atitudinea noastră față de tovarășii noștri greșiți și păcătoși să dezvăluie profunzimea credinței noastre în puterea lui Dumnezeu? Filipeni 1:6-8 

Filipeni 1:6-8: „Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Este drept să gândesc astfel despre voi toți, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanțurile mele, cât și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi sunteți toți părtași aceluiași har. Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toți cu o dragoste nespusă în Isus Hristos.” 

„Ar trebui să ne străduim să înțelegem slăbiciunea altora. 

Știm prea puțin despre încercările inimii celor care au fost legați în lanțurile întunericului și cărora le lipsește hotărârea și puterea morală. Cea mai vrednică de milă este starea în care se află cel care suferă sub povara remușcărilor; acesta este ca unul paralizat, care se clatină și cade în țărână. El nu poate vedea nimic clar. Mintea îi este înnorată, nu știe ce pași să facă. Multe suflete nefericite sunt rău înțelese, disprețuite, pline de nenorocire și agonie — oi pierdute, rătăcitoare. Ele nu-L pot găsi pe Dumnezeu, și cu toate acestea au o mare dorință de a avea pace și iertare. O, să nu spuneți niciun cuvânt care să provoace o durere mai adâncă! … 

Pentru Răscumpărătorul nostru, care S-a jertfit pe Sine, aceste suflete sunt prea prețioase ca să fie lăsate în mod ușuratic în puterea ispititorului… 

Trebuie să ne punem în locul celor ispitiți. Luați în calcul puterea eredității, influența prieteniilor și mediului rău în care au trăit, puterea obiceiurilor greșite. Să ne mai minunăm că, sub imperiul acestor influențe, mulți se degradează? Să ne mai întrebăm de ce răspund atât de încet la eforturile depuse pentru ridicarea lor? 

Adesea, când sunt câștigați pentru Evanghelie, aceia care păreau neciopliți și nepromițători se vor afla printre cei mai loiali susținători și apărători ai săi. Ei nu sunt corupți cu totul. Dincolo de aparențele exterioare nepromițătoare, există porniri bune la care s-ar putea ajunge. Fără o mână de ajutor, mulți nu s-ar redresa niciodată, însă ei pot fi ridicați printr-un efort răbdător, stăruitor. Asemenea persoane au nevoie de cuvinte pline de blândețe, de atenție acordată cu bunătate și de un ajutor real. Ei au nevoie de acel sfat care nu va stinge slaba licărire de curaj în suflet.” — Divina Vindecare, p. 168 (Mântuiți prin speranță). 

b. Cu ce scop ar trebui să studiem Cuvântul lui Dumnezeu? Filipeni 1:9-11 

Filipeni 1:9-11: „Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu.” 

„Fiecare mijloc al harului trebuie să fie folosit în mod sârguincios, pentru ca iubirea lui Dumnezeu să poată fi din abundență, mai mult și tot mai mult în suflet, așa încât „să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii.” Viața voastră creștină trebuie să ia forme viguroase și puternice. Voi puteți atinge înaltul standard pus înaintea voastră în Scriptură și trebuie să faceți lucrul acesta dacă vreți să fiți copii ai lui Dumnezeu. Voi nu puteți sta pe loc; trebuie ori să înaintați, ori să dați înapoi!” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 264 (Mărturia 32, Dezvoltarea creștină). 

MARȚI, 29 SEPTEMBRIE

3. VĂZÂND IMAGINEA DE ANSAMBLU  

a. Descrieți modul în care Dumnezeu folosește adesea persecuții și dificultăți pentru a răspândi mesajul Său minunat de iubire și har. Filipeni 1:12-14 

Filipeni 1:12-14: „Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea, toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos. Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.” 

„Nu ar fi fost de așteptat ca Pavel, un întemnițat sărman și lipsit de prieteni, să fie în stare a câștiga atenția claselor bogate și de rang mare dintre cetățenii romani. Pentru aceștia, viciul prezenta toate momelile strălucitoare și le robea voința. Însă dintre truditele și lipsitele victime ale împilării lor, chiar dintre sărmanii sclavi, mulți au ascultat cu bucurie cuvintele lui Pavel, și, în credința lui Hristos, au găsit o nădejde și o pace care i-a înviorat sub povara sorții lor. 

Însă în timp ce lucrarea apostolului a început cu cei umili și de jos, influența sa s-a extins până când a ajuns chiar și la palatul împăratului.” — Faptele Apostolilor, p. 461 (cap. 44: Casa Cezarului). 

„Harul lui Dumnezeu l-a susținut pe Pavel în timpul întemnițării sale, făcându-l în stare să se bucure în necaz. Cu credință și siguranță, el a scris fraților săi din Filipi că întemnițarea sa avusese ca rezultat răspândirea evangheliei...” Această experiență a lui Pavel este o lecție pentru noi, căci ea descoperă calea lui Dumnezeu de a lucra. Domnul poate scoate o biruință din ceea ce nouă ni s-ar părea că este un obstacol și o înfrângere. Noi suntem în primejdie de a-L uita pe Dumnezeu, de a privi la lucrurile care se văd în loc să ne ațintim ochiul credinței la lucrurile care nu se văd. Când vine nenorocirea sau restriștea, suntem gata să-L învinuim pe Dumnezeu de neglijență sau cruzime. Dacă El socotește de folos să întrerupă activitatea noastră folositoare în unele domenii, murmurăm fără să stăm să cugetăm că poate în felul acesta Dumnezeu lucrează spre binele nostru. Trebuie să învățăm că pedeapsa face parte din marele Său plan și că sub toiagul întristării creștinul poate face uneori mult mai mult pentru Domnul decât atunci când este angajat în slujirea activă.” — Ibid., p. 480, 481. 

b. Dacă suntem tentați să ne simțim dezamăgiți cu privire la căile neconvenționale prin care pot fi semănate semințele adevărului, ce ar trebui să ne amintim? Filipeni 1:15-18 

Filipeni 1:15-18: „Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții, din bunăvoință. Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; cei dintâi, din duh de ceartă, vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele. Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura.” 

„Prin eforturile lui Satan de a o nimici, ‘sămânța care nu putrezește’ a Cuvântului ‘care este viu și care rămâne în veac’ (1 Petru 1:23) este semănată în inimile oamenilor; prin defăimarea și prigonirea copiilor Săi, Numele lui Hristos este mărit și suflete sunt mântuite. Mare este răsplata în cer a acelora care sunt martori pentru Hristos prin persecuție și ocară.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 33 (Fericirile: Ferice... când oamenii vă vor ocărî). 

MIERCURI, 30 SEPTEMBRIE 

4. AVÂND ÎN VEDERE VEȘNICIA  

a. De ce putem fi inspirați de minunata mărturie a lui Pavel? Galateni 6:14; Filipeni 1:19-21 

Galateni 6:14: „În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu, față de lume!” 

Filipeni 1:19-21: „Căci știu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos. Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea. Căci, pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig.” 

„Cel mai aproape de Hristos va sta acela care pe pământ a fost pătruns cel mai mult de spiritul iubirii Sale pline de jertfire — iubirea care ‘nu se laudă, nu se umflă de mândrie ... nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău’ (1 Corinteni 13:4-5) — iubire care îl îndeamnă pe ucenic, așa cum L-a îndemnat și pe Domnul nostru, să dea totul, să trăiască, să lucreze și să Se sacrifice, chiar până la moarte, pentru mântuirea omenirii. Spiritul acesta s-a manifestat în viața lui Pavel. El spunea: ‘Pentru mine, a trăi este Hristos’, deoarece viața lui descoperea oamenilor pe Hristos; ‘și a muri este un câștig’ — câștig pentru Hristos; moartea însăși urma să dea pe față puterea harului Său și să adune suflete pentru El. ‘Hristos va fi proslăvit, cu îndrăzneală, în trupul meu’, a spus el, ‘fie prin viața mea, fie prin moartea mea.’” (Filipeni 1:21, 20) — Hristos Lumina Lumii, p. 549 (cap. 60: Legea noii împărății).

„Pavel a fost un exemplu viu a ceea ce ar trebui să fie fiecare creștin adevărat. El a trăit pentru slava lui Dumnezeu.... Cel care odinioară era un persecutor al lui Hristos în persoana sfinților Săi, acum înalță înaintea lumii crucea lui Hristos. Inima lui Pavel ardea de dragoste pentru suflete și el și-a dedicat toate energiile pentru convertirea oamenilor. Nu a existat niciodată un lucrător mai plin de lepădare de sine, mai serios și mai perseverent. Viața lui era Hristos; el făcea lucrările lui Hristos. Toate binecuvântările pe care le primea erau prețuite ca tot atâtea avantaje de folosit pentru a-i binecuvânta pe alții.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, vol. 6, p. 1112, 1113 (Galateni, cap. 6). 

„Căci pentru mine a trăi este Hristos’, a declarat [Pavel]. Aceasta este cea mai desăvârșită exprimare, în câteva cuvinte, din toată Scriptura, a ceea ce înseamnă să fii creștin. Aceasta reprezintă întregul adevăr al Evangheliei.” — Ibid, vol. 7, p. 903 (Filipeni cap. 1). 

b. Ce perspectivă ar trebui să avem cu privire la datoriile noastre de pe pământ, anticipând revenirea lui Hristos? Filipeni 1:22-24; 2 Timotei 4:8; Ioan 14:3 

Filipeni 1:22-24: „Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; și nu știu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părți: aș dori să mă mut și să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine, dar, pentru voi, este mai de trebuință să rămân în trup.” 

2 Timotei 4:8: „De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” 

Ioan 14:3: „Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” 

„În timp ce marea răsplătire finală este dată la a doua venire a lui Hristos, lucrarea sinceră pentru Dumnezeu aduce o răsplată chiar în viața aceasta. Lucrătorul va avea de înfruntat obstacole, împotrivire și descurajări amare și sfâșietoare de inimă. S-ar putea ca el să nu vadă rodul ostenelilor lui. Dar, în fața tuturor lucrurilor acestora, el găsește în lucrarea lui o recompensă fericită. Toți acei care se predau lui Dumnezeu într-o slujire neegoistă pentru omenire sunt conlucrători cu Domnul slavei. Gândul acesta îndulcește orice trudă, dă puteri voinței, dă forță spiritului, orice ar fi să se întâmple.” — Sfaturi pentru o slujire creștină eficientă, p. 270 (cap. 27, Răsplata prezentă).

JOI, 1 OCTOMBRIE 

FORTIFICAT PRIN CREDINȚĂ  

a. Cum poate atitudinea lui Pavel să genereze speranță în noi? Filipeni 1:25-28 

Filipeni 1:25-28: „Şi sunt încredinţat şi ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi toţi pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre, pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi în mine o mare pricină de laudă în Isus Hristos. Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei, fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, şi de mântuirea voastră, şi aceasta de la Dumnezeu.” 

„Solii cei credincioși ai lui Dumnezeu trebuie să meargă înainte cu lucrarea lor. Îmbrăcați cu întreaga armură a cerului, ei trebuie să înainteze fără teamă și biruitori, neîncetând niciodată lupta lor până când solia adevărului pentru timpul acesta n-a ajuns până la ultimul suflet la care se putea ajunge.” — Faptele Apostolilor, p. 220 (cap. 21: În ținuturi mai îndepărtate). 

b. Cum ne întărește exemplul lui Hristos? Filipeni 1:29-30; Isaia 53:8-11 

Filipeni 1:29-30: „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El și să și duceți, cum și faceți, aceeași luptă pe care ați văzut-o la mine și pe care auziți că o duc și acum.” 

Isaia 53:8-11: „El a fost luat prin apăsare și judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui. ‘Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.’”

„Ce L-a susținut pe Fiul lui Dumnezeu când a fost trădat și judecat? El a văzut rodul muncii sufletului Său și a fost mulțumit. El a prins o priveliște a întinderii veșniciei și a văzut fericirea acelora care, prin umilința Lui, aveau să primească iertarea și fericirea veșnică. El a fost rănit pentru vinovățiile lor și zdrobit pentru nelegiuirile lor. Pedeapsa care le aducea pace era asupra Lui, și prin loviturile primite de El, ei au fost vindecați. Urechea Lui a prins strigătul celor răscumpărați. El i-a auzit pe cei răscumpărați, cântând cântarea lui Moise și a Mielului. 

Noi trebuie să avem o viziune a viitorului și a fericirii Cerului. Stați pe pragul veșniciei și ascultați plăcutul salut de bun venit, dat acelora care în viața aceasta au conlucrat cu Hristos, socotind ca un privilegiu și o onoare să sufere pentru El… 

Acolo, cei răscumpărați îi salută pe aceia care i-au îndrumat la Mântuitorul cel înălțat. Ei se unesc pentru a-L proslăvi pe Acela care a murit, pentru ca ființele omenești să poată avea viața care ține cât viața lui Dumnezeu. Conflictul s-a sfârșit. Toată suferința și lupta au ajuns la capăt. Cântece de victorie umplu întregul cer, în timp ce mântuiții stau împrejurul tronului lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 8, p. 44 (Secț. 1, O priveliște a luptei). 

VINERI, 2 OCTOMBRIE

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. De ce trebuie să perseverăm față de sufletele căzute care mai au o mică urmă de speranță? 

2. De câte ori am văzut eu cum suflete încăpățânate și rătăcite au fost schimbate în mod minunat? 

3. Cum poate Dumnezeu să Se folosească de încercările noastre pentru a-Și îndeplini scopul Său bun? 

4. Descrieți care a fost, în esență, motto-ul existenței lui Pavel. 

5. În ce moduri ar trebui să reflect mai bine viața lui Pavel și, mai presus de tot, pe cea a lui Isus?