Lecţia 1. Dumnezeirea (I-2009)

TEXT CHEIE:„Viaţa veşnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).

NOTĂ INTRODUCTIVĂ: „Există trei persoane vii în trio-ul ceresc... Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” – Mărturii Speciale, seria B, nr. 7, p.63 (engl.).

a. Ce spune Biblia despre Dumnezeu Tatăl? Ce avertizări ni se dau referitor la a-L compara pe Dumnezeu cu lucrările pământeşti?

Ioan 16:27 (prima parte) „Căci Tatăl însuşi vă iubeşte”

„Dumnezeu nu poate fi comparat cu lucrările pe care le-au făcut mâinile Sale. Acestea sunt doar lucruri pământeşti,care suferă sub blestemul rostit de Dumnezeu din cauza păcatelor omului. Tatăl nu poate fi descris de lucrurile pământeşti. Tatăl este toată plinătatea Dumnezeirii întrupată, şi este nevăzut ochiului muritor.” – Evanghelizarea, p. 614 (engl)(rom. cap. Reprezentarea greşită a Dumnezeirii)
„Lucrurile minunate din natură descoperă caracterul lui Dumnezeu şi puterea Sa de Creator. Ele sunt darul Său către rasa căzută, pentru a-Şi arăta puterea şi pentru a arăta că El este un Dumnezeu al iubirii. Dar nimeni nu este autorizat să spună că Dumnezeu Însuşi este în persoană, în floare sau în frunză sau în copac. Aceste lucruri sunt produsul mâinilor lui Dumneze, descoperind iubirea Sa pentru omenire”. – Slujirea Medicală, p. 94 (engl) (rom. Secţiunea Vm cap. Dumnezeu descoperit în Cuvântul şi lucrărirle Sale)
„Natura nu este Dumnezeu, nici nu a fost vreodată Dumnezeu. Vocea naturii mărturiseşte despre Dumnezeu, dar natura nu este Dumnezeu. Fiind creată de El, aceasta doar dă mărturie despre puterea lui Dumnezeu”. – The Review and Herald, 8 noiembrie 1898.

Romani 1:20-25 „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; 21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; 23. şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. 24. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”

Ioan 17:5,6 „Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. 6. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.”

„Hristos a venit ca un Salvator personal în lume. El a fost reprezentantul unui Dumnezeu personal”. – Ibid.

a. Care a fost misiunea lui Isus înainte şi după întruparea Sa?

1 Petru 2:21, 22 „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.22. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. ”

1 Ioan 3:5 „Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.”

„După cădere, Hristos a devenit instructorul lui Adam. El a acţionat în locul lui Dumnezeu faţă de omenire, salvând rasa umană de la moarte imediată. El a luat asupra Sa lucrarea de mijlocire între Dumnezeu şi om. La împlinira vremii, El urma să fie descoperit în formă umană. El trebuia să ia poziţia Sa la conducerea omenirii asumându-Şi natura umană, dar nu păcătoşenia umană”. – The Sings of the Times, 29 mai 1901.
„În gând, în cuvânt şi în faptă, Isus a fost lipsit de păcat. Desăvârşirea caracteriza tot ceea ce făcea El”. – In Heavenly Places, p. 166.

b. Cu ce cuvinte Îl prezintă Ioan pe Hristos? Ca Fiu al Omului, a încetat Hristos vreodată să fie Dumnezeu?

Ioan 1:1-4 „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.2. El era la început cu Dumnezeu.3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.”

Matei 1:23 „Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.””

Isaia 9:6 „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

1 Timotei 3:16 „Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.””

Tit 2:13,14 „aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.14. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”

„Deşi pentru o vreme slava divină a lui Hristos a fost acoperită de un văl şi eclipsată prin faptul că El a luat asupra Sa natura umană, totuşi, El nu a încetat să fie Dumnezeu atunci când a devenit om. Natura umană nu a luat locul celei divine, nici cea divină nu a luat locul celei umane. Aceasta este taina evlaviei. Cele două expresii „uman” şi „divin”, au fost strâns şi inseparabil unite în Hristos, totuşi ele aveau o individualitate distinctă. Deşi Hristos S-a umilit pe Sine pentru a deveni om, Dumnezeirea încă Îi mai aparţinea. Dumnezeirea nu putea fi pierdută în timp ce El stătea credincios şi neschimbat în loialitatea Sa”. – The Signs of the Times, 10 mai 1899.
„Iehova este şi numele lui Hristos.” – Ibid., 3 mai 1899
„Vorbind despre pre-existenţa Sa, Hristos poartă mintea înapoi prin secole nesfârşite. El ne asigură că nu a existat niciodată un timp când El să nu fi fost în părtăşie strânsă cu Dumnezeul cel veşnic.” – Ibib., 29 august 1900.
„În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor (Ioan 1:4). Aici nu este menţionată viaţa fizică, ci nemurirea, viaţa care este rpoprietatea exclusivă a lui Dumnezeu. Cuvântul, care era cu Dumnezeu, avea această viaţă... În El era viaţa, originară, neîmprumutată, nederivată. Această viaţă nu este inerentă omului.” – Selected Messages, bk. 1, p. 296.
„Dacă Hristos a făcut toate lucrurile, El a existat înainte de toate lucrurile. Cuvintele rostite în privinţa aceasta sunt atât de hotărâte, încât nimeni nu trebuie să fie lăsat în îndoială. Hristos era Dumnezeu în esenţă, şi în cel mai înalt sens. El a fost cu Dumnezeu din toată veşnicia, Dumnezeu pete toate, binecuvântat pentru veşnicie.” – The Review and Herald, 5 aprilie 1906.

a. Ce plan a fost îndeplinit la întruparea lui Hristos?

Ioan3:16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

1 Ioan 4:9,10 „Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. 10. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.”

1 Ioan 3:8 „Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”

„Dumnezeirea a fost umplută de milă pentru rasa umană, iar Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt s-au strâns pentru a elabora un plan de mântuire. Pentru a îndeplini pe deplin acest plan, s-a hotîrât ca Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, să se ofere ca jertfă pentru păcat. Şi, dându-L pe Hristos, Dumnezeu a dat toate resursele cerului, pentru ca nimic să nu lipsească din lucrarea de ridicare a omului. Ce metru poate măsura adâncimea acestei iubiri? Dumnezeu a făcut aşa încât să fie imposibil pentru om să spună că El ar fi putut face mai mult.” – The Review and Herald, 2 mai 1912
„Mare înjosire din partea lui Dumnezeu este un mister dincolo de puterea noastră de imaginaţie. Măreţia planului nu poate fi înţeleasă pe deplin, iar înţelepciunea infinită nu ar fi putut crea un plan care să îl întreacă. Acesta putea avea succes doar dacă divinitatea era îmbrăcată în umanitate, dacă Hristos devenea om, şi suferea mânia pe care o adusese păcatul din cauza încălcării legii lui Dumnezeu. Prin acest plan, marele şi înfricoşatul Dumnezeu putea fi drept şi totuşi putea să îi îndreptăţească pe toţi cei care cred în Isus, şi care Îl primesc să fie Salvatorul lor personal.” – Ibid., 22 octombrie 1895.

Luca 19:10 „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.””

Evrei 2:14,15 „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,15. şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.”

Isaia 42:21 „Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată.”

„Isus a luat poziţia unuia care a venit să caute şi să salveze ce era pierdut.” – Ibid., 30 iunie 1896.
„Binecuvântat este sufletul care poate să spună. `Sunt vinovat înaintea lui Dumnezeu, dar Isus este Apărătorul meu. Am călcat Legea Sa. Nu mă pot salva singur; dar fac din sângele preţios care a curs pe Calvar tot argumentul meu. Sunt pierdut în Adam, dar restaurat în Hristos.`” – The Youth`sInstructor, 8 noiembrie 1894.
„Hristos a venit să reabiliteze cerinţele sfinte ale legii. El a venit să trăiască o viaţă plină de ascultare de cerinţele ei, şi să dovedească astfel falsitatea acuzaţiilor aduse de Satan cum că este imposibil pentru om să ţină legea lui Dumnezeu. Ca om, El a întâlnit ispitele şi le-a biruit în tăria dată lui de Dumnezeu. Când mergea din loc în loc făcând binele, vindecându-i pe cei chinuiţi de Satan, El le prezenta clar oamenilor caracterul Legii lui Dumnezeu şi natura slujirii Sale. Viaţa Sa dă mărturie despre faptul că şi noi să ascultăm de legea lui Dumnezeu.” – Mărturii, vol. 8, p. 207, 208 (engl) (rom. Secţiunea a III-a, cap. Domnul Hristos, exemplul nostru – Viaţa Lui ne învaţă ascultarea)

a. Ce a spus Isus despre Duhul sfânt pe care Îl va trimite lumii?

Ioan 16:13 „Când va veni Mвngâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.”

Ioan 14:16,17 „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămână cu voi în veac; 17. şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.”

„Mângâietorul pe care a promis Hristos că Îl va trimite după ce se va înălţa la cer este Duhul în plinătatea Dumnezeirii, arătând puterea harului divin tuturor acelora care Îl primesc pe Hristos şi care cred în El ca Mântuitor personal. Există trei persoane vii în trio-ul ceresc; în numele acestor trei mari puteri, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, sunt botezaţi cei care Îl primesc în credinţă pe Hristos ca Mântuitor personal şi aceste puteri vor coopera cu cel ascultător.” – In Heavenly Places, p. 336.
„Duhul Sfânt a fost cel mai mare dintre darurile pe care le putea cere Isus de la Tatăl pentru înălţarea poprului Său. Duhul trebuia să fie dat ca agent regenerator, şi fără acesta, jertfa lui Hristos nu ar fi folosit la nimic. Puterea răului se întărise de-a lungul secolelor, iar supunerea oamenilor faţă de această putere satanică era uimitoare. Rezistenţa contra păcatului şi biruinţa asupra lui erau posibile doar prin influenţa puternică a Celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină cu energie nemodificată, în plinătatea puterii divine.” – Hristos Lumina Lumii, p. 671. (engl.) (rom. cap. Să nu vi se tulbure inima.)
„Duhul Sfânt nu trebuie doar să sfinţească, ci şi să convingă.Nimeni nu se poate pocăi d epăcatele sale, dacă nu este convins de vina sa. Cât de necesar este deci să avem Duhul Sfânt cu noi când lucrăm pentru a ajunge la sufletele perdute.” – The Review and Herald, 16 iunie 1895.

b. Ce dovadă biblică avem că Duhul Sfânt este Dumnezeu? Ce alte dovezi ne arată că Duhul Sfânt are o personalitate?

Fapte 5:3,4 „Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? 4. Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.””

Fapte 13:2 „Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: "Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat."”

Romani 8:16,27-28 „Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.27. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.28. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”

1 Corinteni 2:10 „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.”

„Duhul Sfânt este o persoană; căci El mărturiseşte cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu...
Duhul Sfânt are o personalitate, altfel n-ar putea da mărturie duhurilor noastre şi cu duhurile noastre că suntem copiii lui Dumnezeu. El trebuie să fie de asemenea o persoană divină, altfel n-ar cerceta tainele care sunt ascunse în mintea lui Dumnezeu. ,Căci cine ştie lucrurile omului decât duhul omului care este în el? Tot astfel lucrurile lui Dumnezeu nu le ştie nimeni, decât Duhul lui Dumnezeu`(1 Corinteni 2:11).” – Manuscript Releases, vol. 20, pg. 68, 69.

a. Care este singurul mijloc prin care putem primi viaţa veşnică atât aici cât şi în viaţa de după aceea?

Ioan 3:36 „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.””

Ioan 6:47 „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.”

Ioan 17:3 „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”

„Nu este destul a crede despre Hristos, trebuie să credem în El.Singura credinţă ce ne adunce vreun beneficiue este aceea care se prinde de El ca Salvator personal; care ne însuşeşte meritele Sale. Mulţi consideră credinţa o opinie. Credinţa salvatoare este o tranzacţie, prin care cei care îl primesc pe Hristos se unesc într-o relaţie de legământ cu Dumnezeu. Credinţa adevărată este viaţă. O credinţă vie înseamnă o creştere în putere, o încredere lipsită de griji, prin care sufletul primeşte o putere cuceritoare.” – Hristos Lumina Lumii, p. 347 (engl.) (rom. cap. Atingerea credinţei).

b. Care este dorinţa profundă a lui Hristos referitor la urmaşii Săi de pe pământ?

Ioan 6:37-40 „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:38. căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.39. Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de apoi.40. Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.””

Ioan 14:1 „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.”

Ioan 17:24 „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.”

„Prin rugăciune sinceră suntem aduşi în legătură cu mintea celui infinit. Se poate să nu avem o dovadă remarcabilă când faţa Răscumpărătorului nostru se apleacă asupra noastră în compasiune şi iubire, dar El face lucrul acesta. Se poate să nu simţim atingerea Sa vizibilă, însă mâna Sa este asupra noastră cu iubire si gingăşie compătimitoare.” – Calea către Hristos, p. 97 (engl.) (rom. cap. Înaltul privilegiu al rugăciunii).
„Inima lui Dumnezeu tânjeşte după copiii Săi pământeşti cu o iubire mai puternică decât moartea. Renunţând la Fiul Său, El a revărsat tot cerul într-un dar. Viaţa Salvatorului şi moartea şi mijlocirea Sa, slujirea îngerilor, apelurile Duhului Sfânt, Tatăl care lucrează deasupra tuturor şi prin toţi, interesul neîncetat al fiinţelor cereşti – toate acestea sunt înrolate în favoarea mântuirii omului.” – Ibid., p.21 (engl.) (rom. cap. Păcătosul are nevoie de Mântuitorul).

1. Ce concepţii greşite, larg răspândite, despre Dumnezeu Tatăl ar trebui să le îndepărtăm?
2. Observaţi câteva puncte cheie despre care unii nu sunt conştienţi în ceea ce Îl priveşte pe Isus Hristos?
3. De ce a fost necesar ca Hristos, Creatorul nostru, să coboare pe pământ ca om?
4. De ce este atât de important Duhul Sfânt pentru a ne asigura mântuirea?
5. Ce factori sunt implicaţi în salvarea noastră pentru viaţa veşnică?