Ispravnicia crestina (I)

Lecţia 1. Sabat, 7 ianuarie 2012 Ispravnicul

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbele 3:5, 6).

Pentru ca omul să nu rămână lipsit de rezultatele binecuvântate ale binefacerii, Mântuitorul nostru a alcătuit planul de a-l lua drept colaborator al Său.” The Review and Herald, 25 august 1874. Recomandare pentru studiu: Divina vindecare, pg. 500-502, engl. [cap. Dezvoltare

şi slujire].

Duminică 1 ianuarie

1. ANGAJAMENT

a. Care este fundamentul isprăvniciei creştine? Psalmii 37:4–6.

Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază. (Psalmii 37:4–6).

Dacă este preţuit Cuvântul lui Dumnezeu ca un principiu statornic în inimă şi este ferm păstrat în orice împrejurare, omul, cu înzestrările ce i-au fost încredinţate, este adus în [supunere] faţă de Domnul Isus Hristos. Întreaga sa putere, chiar gândurile sale, sunt aduse în captivitate faţă de Hristos. Aceasta este sfinţirea adevărată. Toate părţile experienţei sunt îmbinate în armonie desăvârşită. El `nu duce lipsă de nimic`. El nu-şi păstrează nici o parte pentru el însuşi, pentru a face aşa cum îi place.” In Heavenly Places, pg. 190.

b. Explicaţi motivaţiile principale ale isprăvniciei creştine şi care este principalul lucru de valoare urmărit. Matei 6:33, 34; Filipeni 3:8.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6:33, 34).

Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos. (Filipeni 3:8).

[Matei 6:22 citat] Urmărirea unui singur scop, consacrarea din toată inima faţă de Dumnezeu, reprezintă condiţia evidenţiată de cuvintele Salvatorului. Lăsaţi scopul să fie sincer şi neşovăielnic, pentru a discerne adevărul şi pentru a asculta oricât ar costa aceasta şi veţi primi iluminare divină.” Cugetări de pe muntele fericirilor, pg. 91, engl. [cap. Adevăratul motiv în slujire].

Luni 2 ianuarie

2. ISPRĂVNICIE

a. Un ispravnic administrează bunurile altuia. Numiţi câteva lucruri importante ai căror administratori suntem. 1 Corinteni 4:1, 2.

Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. (1 Corinteni 4:1, 2).

Acei cărora Dumnezeu le-a încredinţat adevărul Său, trebuie să aibă acelaşi spirit generos pe care l-a manifestat Hristos. Ei trebuie să adopte aceleaşi planuri cuprinzătoare de acţiune. Ei ar trebui să aibă un spirit amabil, generos faţă de cei săraci, şi să aibă un sentiment special că ei sunt administratori ai lui Dumnezeu. Tot ceea ce au – bunuri, puteri mentale, tărie spirituală – trebuie stăpânite nu ca şi cum ar fi ale lor proprii, ci doar împrumutate pentru a înainta cauza lui Hristos pe pământ. La fel ca Hristos, ei nu ar trebui să evite societatea semenilor lor, ci ar trebui să o caute cu scopul de a revărsa asupra altora avantajele cereşti pe care ei le-au primit de la Dumnezeu.” Slujitorii Evangheliei, pg. 335, engl. [cap. Exemplul lui Hristos condamnă izolarea].

b. Unde strânge ispravnicul creştin bogăţia? Matei 6:19–21, 24, 33.

Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Matei 6:19–21).

Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. (Matei 6:24).

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33).

Dumnezeu doreşte ca noi să alegem cele cereşti în locul celor pământeşti. El deschide în faţa noastră posibilităţile unei investiţii cereşti. El ar dori să acorde sprijin celor mai înalte ţinte ale noastre, protecţie celei mai alese comori. El declară: `Voi face mai de preţ un om decât aurul curat; chiar un om decât aurul din Ofir` (Isaia 13:12 engl.). Când bogăţiile pe care le mănâncă molia şi le strică rugina vor fi distruse, urmaşii lui Hristos se vor bucura de comoara lor cerească, bogăţii ce sunt nepieritoare.” Parabolele Domnului, pg. 374, [engl. cap. Prieteni cu ajutorul Mamonei nedreptăţii].

c. Cum administrează ispravnicii creştini bogăţia care le-a fost încredinţată de Stăpânul lor? 1 Timotei 6:18, 19; Proverbele 19:17.

Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viaţă. (1 Timotei 6:18, 19).

Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. (Proverbele 19:17).

Toţi trebuie să simtă că nu sunt proprietari, ci administratori, şi că vine timpul când va trebui să dea socoteală de modul în care au întrebuinţat banii Domnului lor. Va fi nevoie de mijloace în cauza lui Dumnezeu. Împreună cu David, ei ar trebui să spună: ‘Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce-ţi aducem’ (1 Cronici 29:14).” Testimonies, vol. 5, pg. 382, engl. [cap. Susţinerea misiunilor în oraşe].

Marţi 3 ianuarie

3. ATITUDINI POZITIVE

a. Ce ar trebui să ia în considerare ispravnicul creştin în faţa scăderii activităţii economice? Filipeni 4:13; Romani 8:28.

Pot totul în Hristos care mă întăreşte. (Filipeni 4:13).

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28).

b. De ce este importantă abordarea de către voi a chestiunilor financiare? Proverbele 16:2.

Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul. (Proverbele 16:2).

c. Ce avertizări sunt date pentru ispravnicii creştini cu privire la atitudinea şi motivaţiile noastre? 1 Ioan 2:15, 16.

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. (1 Ioan 2:15, 16).

Satan prezintă permanent ispite poporului lui Dumnezeu, pentru a atrage minţile lor de la lucrarea solemnă de pregătire pentru scenele apropiate din viitor. El este în adevăratul sens al cuvântului un înşelător, un vrăjitor iscusit. El îşi înveleşte planurile şi cursele sale în veşminte de lumină împrumutate din ceruri. El a ispitit-o pe Eva să mănânce din fructul oprit, făcând-o să creadă că ar fi foarte mult avantajată prin aceasta. Satan îi îndrumă pe agenţii săi să iniţieze diferite invenţii şi drepturi patente şi alte proiecte, astfel încât Adventiştii păzitori ai Sabatului, care se grăbesc să devină bogaţi, să cadă în ispită, să fie prinşi în cursă şi să se străpungă cu o mulţime de dureri. El este vigilent, foarte preocupat în a duce lumea în captivitate şi, prin influenţa celor lumeşti, el menţine o excitare atrăgătoare permanentă ca, să-i îndrume pe cei neavizaţi care mărturisesc a crede adevărul să se asocieze cu cei lumeşti. Pofta ochilor, dorinţa după excitaţii şi distracţii atrăgătoare reprezintă o ispită şi o cursă pentru poporul lui Dumnezeu. Satan are multe urzeli fine, mreje periculoase, care sunt făcute astfel încât să apară nevinovate, dar prin care el se pregăteşte cu dibăcie să sucească mintea poporului lui Dumnezeu. Există spectacole plăcute, distracţii, conferinţe frenologice şi o nesfârşită varietate de proiecte, care apar permanent, menite să conducă poporul lui Dumnezeu spre iubirea de lume şi spre lucrurile care sunt în lume. Prin această unire cu lumea, credinţa devine slăbită şi mijloacele care ar trebui să fie investite în cauza adevărului prezent sunt transferate în rândurile vrăjmaşului. Prin aceste canale diverse, Satan drenează cu dibăcie fondurile poporului lui Dumnezeu şi de aceea neplăcerea Domnului este asupra lor.” Testimonies, vol. 1, pg. 550, 551, engl. [cap. Asigurare pe viaţă].

Miercuri 4 ianuarie

4. ÎNCREDERE

a. Ce înconjoară adevărata isprăvnicie creştină? Psalmii 32:10.

De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui. (Psalmii 32:10).

b. Ce calităţi se găsesc în cel care îşi pune pe deplin încrederea în Domnul? Proverbele 3:5, 6; Iov 23:12.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. (Proverbele 3:5, 6).

N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui. (Iov 23:12).

Psalmistul spune: ‘Încrede-te în Domnul şi fă binele; astfel vei locui ţara şi vei fi cu adevărat hrănit’ (Psalm 37:3, engl.). ‘Încrede-te în Domnul.’ Fiecare zi are poverile ei, gijile şi încurcăturile ei; şi când ne întâlnim, cât de gata suntem să vorbim despre greutăţile şi încercările noastre. Atât de multe griji împrumutate ne tulbură, atât de multe temeri sunt îngăduite, se exprimă o aşa povară de nelinişte, încât s-ar putea presupune că nu am avea nici un Salvator îndurător, iubitor, gata să asculte toate cererile noastre şi să ne fie un ajutor prezent în orice timp de nevoie.” Calea către Hristos, pg. 121, engl. [cap. Bucuria în Domnul].

c. Descrieţi câteva lecţii din natură, care pot da învăţătură ispravnicului creştin. Matei 6:25–30.

De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? (Matei 6:25–30).

„‘Priviţi’, spune Isus, ‘cum cresc crinii’; cum răsărind din pământul negru şi rece, sau din noroiul albiei râului, plantele îşi dezvăluie frumuseţea şi mireasma. Cine s-ar gândi la posibilitatea unei aşa splendori în bulbul aspru, maro al crinului? Dar când viaţa lui Dumnezeu, ascunsă înlăuntru, se dezvăluie la chemarea Sa în ploaie sau în strălucirea soarelui, oamenii sunt uimiţi de priveliştea harului şi frumuseţii. În acelaşi fel, viaţa lui Dumnezeu se va dezvălui în fiecare suflet uman, care se va preda el însuşi în slujirea harului Său, care, liber asemenea ploii şi strălucirii soarelui, vine cu binecuvântările sale asupra tuturor. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care creează florile şi acelaşi cuvânt va produce în voi farmecul Spiritului Său. „Legea lui Dumnezeu este legea dragostei. El te-a înconjurat cu frumuseţe, pentru a te învăţa că nu eşti aşezat pe pământ doar pentru a cerceta pentru tine însuţi, a săpa şi a construi, a trudi şi a toarce, ci pentru a face viaţa luminoasă, veselă şi frumoasă prin dragostea lui Hristos – pentru a încânta, asemenea florilor, vieţile altora prin slujirea dragostei.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 97, engl. [cap. Adevăratul motiv de slujire].

Joi 5 ianuarie

5. RECUNOŞTINŢĂ

a. Ce face ispravnicul creştin când descoperă bogăţiile universului? Luca 15:8, 9; 1 Tesaloniceni 5:18.

Sau care femeie, dacă are zece lei din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte? După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.” (Luca 15:8, 9).

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. (1 Tesaloniceni 5:18).

Uitând de propriile noastre dificultăţi şi necazuri, haideţi să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru ocazia de a trăi spre slava numelui Său. Lăsaţi binecuvântările proaspete ale fiecărei noi zile să trezească laudă în inimile noastre, pentru aceste semne ale grijii Sale iubitoare. Când vă deschideţi ochii dimineaţa, mulţumiţi lui Dumnezeu că v-a păstrat de-a lungul nopţii. Mulţumiţi-I pentru pacea Sa în inima voastră. Dimineaţa, la amiază şi seara, lăsaţi mulţumirea să se înalţe la ceruri asemenea unui parfum suav.” The Review and Herald, 2 iunie 1910.

Nu avem nici un motiv de a vorbi despre bunătatea lui Dumnezeu şi de a povesti despre puterea Sa? Când prietenii sunt amabili cu noi, noi considerăm că este un privilegiu a le mulţumi pentru amabilitatea lor. Cu cât mai mult ar trebui să considerăm ca o bucurie aceea de a răspunde cu mulţumiri Prietenului care ne-a dat orice dar bun şi desăvârşit. Atunci, haideţi să cultivăm mulţumirea faţă de Dumnezeu în fiecare biserică. Haideţi să ne educăm buzele noastre să-L slăvească pe Dumnezeu în cercul familiei noastre.” My Life Today, pg. 170.

b. Pentru ce aduce ispravnicul creştin cele mai mari mulţumiri? Psalmii 119:14, 72, 127.

Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. (Psalmii 119:14).

Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint. (Psalmii 119:72).

De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat. (Psalmii 119:127).

Glorioasele posibilităţi puse înaintea lui Israel puteau fi realizate doar prin ascultare de poruncile lui Dumnezeu. Aceeaşi înălţime a caracterului, aceeaşi plinătate de binecuvântare – binecuvântare asupra minţii, sufletului şi trupului, binecuvântare asupra casei şi câmpului, binecuvântare pentru această viaţă şi pentru viaţa care va veni – este posibilă pentru noi doar prin ascultare.” Parabolele Domnului Hristos, pg. 305, engl. [cap. Via Domnului].

Vineri 6 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum îţi poţi arăta angajamentul faţă de cauza Evangheliei?

2. Care este descrierea activităţii pe care o prestează un ispravnic creştin?

3. Cum poate atitudinea ta să afecteze luarea deciziilor în chestiuni financiare?

4. De ce este nevoie pentru a-I da în totalitate lui Dumnezeu controlul asupra veniturilor tale?

5. Ce descoperi atunci când îţi numeri binecuvântările?

Lecţia 1. Sabat, 7 ianuarie 2012 Ispravnicul