Lecţia 1. Simbolismul Bibliei

„Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” (Amos 3:7).

„Soliile solemne care au fost date în ordinea lor în Apocalipsa trebuie să ocupe primul loc în minţile poporului lui Dumnezeu. Să nu îngăduim ca nimic altceva să ne captiveze atenţia.” – Testimonies, vol. 8, pag. 302.

Recomandare pentru studiu: Educaţia, pag. 173-184 engl.

Duminică 28 martie
1. VISURI ŞI VEDENII

a. De ce este profeţia atât de importantă, şi cum Îl identifi că vestirea viitorul cei pe Iehova ca fi ind Creatorul nostru? Amos 3:7; Isaia 46:9, 10; 41:21-23.
Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci. (Amos 3:7).
"Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întîmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: "Hotărîrile Mele vor rămîne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea. (Isaia 46:9, 10).
"Apăraţi-vă pricina, zice Domnul, arătaţi-vă dovezile cele mai tari", zice Împăratul lui Iacov. "Să le arate, şi să ne spună ce are să se întîmple, care sunt proorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul. Spuneţi-ne ce se va întîmpla mai tîrziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. (Isaia:21-23).

„O descoperire este ceva descoperit. Domnul Însuși a descoperit slujitorului Său tainele conţinute în această carte [a Apocalipsei (n.tr: engl.: Revelation=descoperire)], și El dorește ca ele să fi e deschise studiului tuturor. Adevărurile sale se adresează celor care trăiesc în zilele de pe urmă ale istoriei acestui pământ, cât și celor care trăiau pe vremea lui Ioan. Unele dintre scenele descrise în această profeţiei sunt în trecut, unele au loc chiar acum; unele ne prezintă apropierea marii lupte dintre puterile întunericului și Prinţul cerului, iar unele descoperă biruinţele și bucuriile celor răscumpăraţi pe noul pământ.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 584 engl.

b. Cum Se descoperă Domnul profeţilor Săi şi cum putem face deosebirea dintre adevăraţii profeţi şi cei falşi? Evrei 1:1; Numeri 12:6; Deuteronomul 13:1-5; Iov 33:15, 16.
După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu… (Evrei 1:1).
Şi a zis: "Ascultaţi bine ce vă spun! Cînd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. (Numeri 12:6).
Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicînd: "Haidem după alţi dumnezei", dumnezei pe care tu nu-i cunoşti, "şi să le slujim!" să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi, de glasul Lui să ascultaţi. Lui să-I slujiţi şi de El să vă alipiţi. Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău. (Deuteronomul 13:1-5).
El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, cînd dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui… (Iov 33:15, 16).

„Vom avea de a face cu pretenţii false; se vor ridica profeţi falși; vor exista visuri și viziuni false; dar predicaţi Cuvântul, nu permiteţi să fi ţi îndepărtaţi de glasul lui Dumnezeu din Cuvântul Său.” – Selected Messages, vol. 2, pag. 49.

Luni 29 martie
2. INTERESUL FAŢĂ DE PROFEŢIE

a. Ce raport avem care arată că bărbaţii şi femeile lui Dumnezeu, chiar fi ind ei înşişi, au studiat profeţiile? Daniel 9:2. Pe lângă oameni, cine mai este mai mult implicat în studierea profeţiei? 1 Petru 1:9-12.
…în anul dintîi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărîmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia. (Daniel 9:2).
…pentru că veţi dobîndi, ca sfîrşit al credinţei voastre, mîntuirea sufletelor voastre. Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfînt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească. (1 Petru 1:9-12).

„Chiar profeţii care au fost favorizaţi cu iluminarea specială a Duhului nu au înţeles pe deplin importanţa descoperirilor încredinţate lor. Însemnătatea urma să fi e dezvăluită de la un veac la altul, pe măsură ce poporul lui Dumnezeu avea nevoie de instruirea conţinută în ea…
Deși nu le-a fost dat să înţeleagă pe deplin lucrurile descoperite lor, profeţii au căutat cu seriozitate să obţină toată lumina pe care Dumnezeu a găsit cu cale să o facă de cunoscut. Ei au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor și căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei.’ Ce lecţie pentru poporul lui Dumnezeu din era creștină, pentru binele cărora au fost date servilor Săi aceste profeţii! ‚Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri.’ (1 Petru 1:10-12). Observaţi-i pe acei sfi nţi ai lui Dumnezeu care au cercetat și căutat stăruitor descoperirile oferite lor pentru generaţiile nenăscute încă. Puneţi în contrast zelul lor sfânt cu nepăsarea indiferentă cu care cei favorizaţi din veacurile de mai târziu tratează aceste daruri ale cerului. Ce mustrare pentru indiferenţa iubitoare de comoditate și de lume care se mulţumește să spună că profeţiile nu pot fi înţelese!” – Marea luptă, pag. 344.

b. De ce este studiul profeţiei atât de important? Cine a dat aceste descoperiri bărbaţilor şi femeilor evlavioase din vechime? 2 Petru 1:16-21.
În adevăr, v-am făcut cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci cînd din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea." Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, cînd eram cu El pe muntele cel sfînt. Şi avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă mai întîi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt. (2 Petru 1:16-21).

„Profeţiile pe care marele EU SUNT le-a dat în cuvântul Său, unind za cu za lanţul evenimentelor, de la veșnicia din trecut până la veșnicia din viitor, ne spun unde ne afl ăm astăzi în cursul veacurilor și la ce ne putem aștepta în viitor. Tot ceea ce profeţia a prezis că avea să se întâmple până în prezent, a fost trasat pe paginile istoriei, și putem fi siguri că tot ceea ce trebuie să se întâmple se va împlini la vremea sa.” – Profeţi și regi, pag. 536 engl.
„EU SUNT înseamnă o prezenţă eternă; trecutul, prezentul și viitorul sunt la fel pentru Dumnezeu. El vede cele mai îndepărtate evenimente din istoria trecutului și viitorul foarte îndepărtat la fel de clar cum vedem noi lucrurile zilnice.” – Comentarii Biblice vol.1, pag. 1099.

Marţi 30 martie
3. SIMBOLURILE

a. De ce vorbeşte Dumnezeu prin simboluri şi parabole? Matei 13:10-14, 16.
Ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: "De ce le vorbeşti în pilde?" Isus le-a răspuns: "Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: "Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud! (Matei 13:10-14, 16).

„Hristos avea de prezentat adevăruri pe care oamenii nu erau pregătiţi să le accepte sau măcar să le înţeleagă. Legând învăţătura Sa cu scenele vieţii, cu experienţa sau natura, El le-a captat atenţia și le-a impresionat inimile. După aceea, când priveau la obiectele care ilustrau lecţiile Sale, ei își aminteau de cuvintele divinului Învăţător. Pentru minţile care erau deschise faţă de Duhul Sfânt, semnifi caţia învăţăturii Mântuitorului se deschidea tot mai mult. Tainele erau mai clare, iar ceea ce era greu de priceput devenea evident.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 21 engl.

b. Cum putem înţelege corect ilustrările şi simbolurile din profeţia biblică? 1 Corinteni 2:13; Isaia 28:9-13.
Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. (1 Corinteni 2:13).
Ei zic: "Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curînd, luaţi de la ţîţă? Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo." Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bîlbîitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. "Iată odihnă; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească, iată locul de odihnă!" Dar ei n-au vrut să asculte, şi pentru ei cuvîntul Domnului va fi: "Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo, ca mergînd să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi. (Isaia 28:9-13).

„Fariseii de pe vremea lui Hristos și-au închis ochii ca să nu vadă, urechile ca să nu audă; de aceea, adevărul nu putea ajunge la inima lor. Ei trebuia să sufere pedeapsa pentru ignoranţa lor voită și orbirea auto-impusă. Însă Hristos i-a învăţat pe ucenicii Săi că trebuia să-și deschidă mintea faţă de instrucţiuni și să fi e gata să creadă. El a pronunţat o binecuvântare asupra lor deoarece ei vedeau și auzeau cu ochi și urechi care credeau…
Numai acela, care primește Scripturile ca fi ind glasul lui Dumnezeu care îi vorbește, este un adevărat învăţăcel. El tremură la cuvânt; pentru că pentru el acesta este o realitate vie. El își deschide înţelegerea și inima ca să-l primească…
O cunoaștere a adevărului depinde nu atât de mult de tăria intelectului cât de curăţia scopului, simplitatea unei credinţe serioase și dependente. Îngerii lui Dumnezeu se apropie de aceia care, în umilinţa inimii, caută îndrumarea divină. Duhul Sfânt este dat pentru a le deschide bogatele comori ale adevărului…
Simpla auzire sau citire a cuvântului nu este sufi cientă. Cel care dorește ca Scriptura să-i fi e de folos trebuie să mediteze la adevărul care i-a fost prezentat. Printr-o atenţie serioasă și cugetare cu rugăciune trebuie să înveţe însemnătatea cuvintelor adevărului și să se adape mult din spiritul scrierilor sfi nte. Dumnezeu ne îndeamnă să ne umplem mintea cu gânduri măreţe, gânduri curate. El dorește ca noi să medităm la dragostea și îndurarea Sa, să studiem lucrarea Sa minunată din marele plan de răscumpărare.” – Idem., pag. 59, 60 engl.

Miercuri 31 martie
4. VÂNTUL ŞI MAREA

a. Ce reprezintă adesea vântul în profeţie? Ieremia 25:32, 33; 4:13.
"Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: "Iată, nenorocirea merge din popor în popor, şi o mare furtună se ridică de la marginile pămîntului. Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pămîntului pînă la celălalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pămînt. (Ieremia 25:32, 33).
"Iată, nimicitorul înaintează ca norii, carăle lui sunt ca un vîrtej, caii lui sunt mai uşori decît vulturii." "Vai de noi, căci suntem prăpădiţi!" (Ieremia 4:13).

„Auzim acum de cutremure în diverse locuri, de focuri, de furtuni, de dezastre pe mare și pe uscat, de epidemii, de foamete. Ce infl uenţă au aceste semne asupra voastră? Acesta este doar începutul a ceea ce va urma să fi e. Descrierea zilei lui Dumnezeu este dată prin Ioan de către Descoperitor. Strigătul mulţimilor lovite de groază a ajuns la urechea lui Ioan. ‚căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, și cine poate sta în picioare?’ (Apocalipsa 6:17). Apostolul însuși a fost copleșit.
Dacă urmează să aibă loc scene ca aceasta, astfel de judecăţi înfricoșătoare asupra lumii vinovate, unde va fi refugiul poporului lui Dumnezeu? Unde se vor adăposti până va trece mânia? Ioan vede elementele naturii – cutremur, furtună și luptă politică – reprezentate ca fi ind ţinute de patru îngeri. Aceste vânturi sunt ţinute în frâu până când Dumnezeu spune să fi e lăsate libere. Acolo se afl ă siguranţa bisericii lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu împlinesc porunca Lui ţinând vânturile pământului, pentru ca vânturile să nu bată pe pământ, și nici pe mare, nici în vreun copac, până când slujitorii lui Dumnezeu sunt sigilaţi pe frunte. Îngerul puternic este văzut ridicându-se din est (sau răsărit). Acest cel mai puternic dintre îngeri are în mâna lui sigiliul viului Dumnezeu, sau al Aceluia care este singurul care poate da viaţă, al Aceluia care poate grava semnul sau inscripţia pe fruntea acelora cărora li se va da nemurirea, viaţa veșnică. Glasul acestui cel mai măreţ dintre îngeri are autoritate să comande celor patru îngeri să reţină cele patru vânturi până când se aduce la îndeplinire lucrarea aceasta, și până când el va porunci să le dea drumul.” – Mărturii către predicatori, pag. 444, 445 engl.

b. Adesea găsim diferite ilustrări profetice în jurul unei ape sau mări. Ce reprezintă acestea? Apocalipsa 17:1, 15.
Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine, şi mi-a zis: "Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. (Apocalipsa 17:1).
Apoi mi-a zis: "Apele, pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi. (Apocalipsa 17:15).

„Marile împărăţii care au condus lumea au fost prezentate profetului Daniel ca fi are de pradă, ridicându-se când ‚cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare’ (Daniel 7:2). În Apocalipsa 17, un înger a explicat că apele reprezintă ‘noroade, gloate, neamuri și limbi’ (versetul 15). Vânturile simbolizează lupta. Cele patru vânturi ale cerului care lovesc marea cea mare reprezintă scenele teribile ale cuceririi și revoluţiei prin care împărăţiile încearcă să obţină putere.” – Marea luptă, pag. 439, 440 engl.

Joi 1 aprilie
5. FIARELE ŞI ARIPILE

a. Am învăţat în trimestrul anterior că atunci când doreşte să-Şi lumineze poporul, Dumnezeu foloseşte îngeri sau ceva glorios care să-i reprezinte. Ce foloseşte Dumnezeu pentru a ilustra  împărăţii sau imperiile pământeşti? Daniel 7:17, 23.
Aceste patru fiare mari, sunt patru împăraţi, care se vor ridica pe pămînt. (Daniel 7:17).
El mi-a vorbit aşa: "Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pămîntul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. (Daniel 7:23).

„Guvernele pământești domină prin forţa fi zică; ele își menţin stăpânirea prin război; însă întemeietorul noii împărăţii este Prinţul Păcii. Duhul Sfânt înfăţișează împărăţiile pământești folosind simbolul fi arelor fi oroase de pradă; însă Hristos este ‚Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii.’ (Ioan 1:29)… Hristos sădește un principiu. Prin sădirea adevărului și neprihănirii, El lucrează împotriva rătăcirii și a păcatului.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 77 engl.

b. Adesea profetul vedea fi arele având aripi şi zburând – cu totul contrar asemănării naturale cu un animal. Ce simbolizează aceste aripi? Habacuc 1:6-10.
Iată, voi ridica pe Haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări, ca să pună mîna pe locuinţe care nu sunt ale lui. El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuşi îi iese dreptul şi mărirea lui. Caii lui sunt mai iuţi decît leoparzii, mai sprinteni decît lupii de seară, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască, privirile lui lacome caută înainte, şi strînge prinşi de război ca nisipul. Îşi bate joc de împăraţi, şi voievozii sunt o nimica pentru el, rîde de toate întăriturile, căci grămădeşte pămînt, şi le ia. (Habacuc 1:6-10).

„Lumea are nevoie de bărbaţi ai cugetării, bărbaţi de principiu, bărbaţi care cresc constant în pricepere și discernământ. Este o mare nevoie de bărbaţi care pot folosi presa pentru obţinerea celui mai mare avantaj, ca adevărului să i se dea aripi ca să se grăbească la toate naţiunile, limbile și
 noroadele.” – Slujitorii evangheliei, pag. 25 engl.

Vineri 2 aprilie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Cum Îşi face de cunoscut un Dumnezeu sfânt voinţa Sa fi inţelor omeneşti pierdute şi păcătoase?
b. Bărbaţii sfi nţi ai lui Dumnezeu din trecut au primit iluminare divină. De ce erau ei interesaţi şi de ceea ce Dumnezeu le-a descoperit altora înainte de ei?
c. De ce foloseşte Dumnezeu parabole şi simboluri, şi cum se poate să avem o înţelegere corectă a intenţiei lor?
d. Ce reprezintă vânturile şi marea în profeţia Bibliei?
e. Cum descriu fi arele şi aripile acţiunile naţiunilor?