Lecţia 10. Sulul pecetluit

„Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge; iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.” (Apocalipsa 5:5).

„Capitolul cinci din Apocalipsa trebuie studiat îndeaproape. Este foarte important pentru cei care vor juca un rol în lucrarea lui Dumnezeu în aceste zile de pe urmă. Sunt unii care sunt înșelaţi. Ei nu înţeleg ce o să vină pe pământ.” – Testimonies, vol. 9, pag. 267 engl.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 646-652 engl.

Duminică 30 mai
1. CARTEA PECETLUITĂ

a. Ioan, apostolul, în timp ce era în viziune, L-a văzut pe Dumnezeu, Tatăl, ţinând o carte pecetluită. Apocalipsa 5:1-3. Ce conţine acea carte?
Apoi am văzut în mîna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: "Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?" Şi nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pămînt, nici sub pămînt, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. (Apocalipsa 5:1-3).

„În mâna deschisă [a lui Dumnezeu] era o carte, un sul al istoriei providenţei lui Dumnezeu, istoria profetică a naţiunilor și a bisericii. Aici se găsesc declaraţiile divine, autoritatea Sa, poruncile Sale, legile Sale și întregul sfat simbolic al Celui veșnic, și istoria tuturor popoarelor conducătoare între naţiuni.” – Manuscript Releases, vol. 9, pag. 7.

b. De ce nu putem deschide cartea pecetluită? Deuteronomul 29:29. Cum a reacţionat profetul când nu s-a găsit nimeni să o deschidă? Apocalipsa 5:4. Ce ajutor trebuie să primim de la Dumnezeu înainte de a putea înţelege ce doreşte El să ne descopere? Ioan 16:12, 13; 1 Corinteni 2:12-16.
Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia. (Deuteronomul 29:29).
Şi am plîns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. (Apocalipsa 5:4).
Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, vă va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan 16:12, 13).
Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. "cine a cunoscut gîndul Domnului ca să-I poată da învăţătură?" Noi, însă, avem gîndul lui Hristos. (1 Corinteni 2:12-16).

„Când contemplăm măreţele lucruri ale cuvântului lui Dumnezeu, privim într-o fântână care se lărgește și se adâncește sub privirea noastră. Lărgimea și adâncimea ei depășesc cunoștinţa noastră.” – Educaţia, 171 engl.

Luni 31 mai
2. CARTEA PECETLUITĂ ESTE DESCHISĂ

a. Ce doreşte Dumnezeu să studiem – în special astăzi? Apocalipsa 1:1-3.
Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întîmple în curînd. Şi le-a făcut-o cunoscută, trimiţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut. Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! (Apocalipsa 1:1-3).

„Să acordăm mai mult timp studiului Bibliei. Noi nu înţelegem cuvântul așa cum ar trebui. Cartea Apocalipsei se deschide cu porunca de a înţelege învăţătura pe care o conţine… Când noi ca popor înţelegem ce înseamnă această carte pentru noi, în mijlocul nostru se va vedea o mare redeșteptare. Nu înţelegem pe deplin lecţiile pe care le învaţă, în ciuda poruncii date nouă de a o cerceta și studia…
Însăși mâna lui Dumnezeu a luat de pe aceste porţiuni ale cuvântului Său vălul a cărui taină aparentă i-a reţinut pe mulţi să-l ridice. Chiar numele de ‚Apocalipsa’ (n.tr.: în engl. Revelation care înseamnă descoperire, revelaţie) contrazice afi rmaţia că este o carte pecetluită. ‚Revelaţie’ înseamnă că ceva important este revelat, descoperit. Adevărurile din această carte sunt adresate acelora care trăiesc în aceste zile de pe urmă. Stăm cu vălul ridicat în locul sfânt al lucrurilor sacre. Nu trebuie să stăm fără. Trebuie să intrăm, nu cu gânduri ușuratice și lipsite de reverenţă, nu cu pași pripiţi, ci cu reverenţă și teamă de Dumnezeu. Ne apropiem de vremea când profeţiile cărţii Apocalipsa se împlinesc.” – Mărturii către predicatori, pag. 113 engl.

b. Doar studiul nu ne garantează mântuirea noastră. De ce atitudine şi experienţă avem nevoie ca să fi m pe marea de cristal pentru veşnicie? Apocalipsa 1:3; Matei 7:21-27; Ioan 15:1-5.
Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! (Apocalipsa 1:3).
Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am proorocit Noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea."
De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stîncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stîncă. Însă orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vînturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare." (Matei 7:21-27).
Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă. Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvîntului, pe care vi l-am spus. Rămîneţi în Mine, şi Eu voi rămîne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămîne în viţă, tot aşa, nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămîneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămîne în Mine, şi în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. (Ioan 15:1-5).

„Ce rol veţi juca în scenele de încheiere ale istoriei acestei lumi? Sunteţi conștienţi faţă de realităţile acestea solemne? Înţelegeţi marea lucrare de pregătire care are loc în cer și pe pământ? Toţi cei care au primit lumina, care au ocazia de a citi și auzi profeţia, să ia aminte la acele cuvinte scrise în ea: ‚căci vremea este aproape’ (Apocalipsa 22:10). Nimeni să nu se atingă de păcat, sursa tuturor suferinţelor din lume. Să nu mai rămână în letargie și indiferenţă nebunească. Nu lăsaţi ca destinul sufl etului vostru să fi e nesigur. Fiţi siguri că sunteţi cu totul de partea Domnului. Să pornească din inimi sincere și buze tremurânde întrebarea: ‚Cine poate sta în picioare?’ (Apocalipsa 6:17). În aceste ore preţioase de încercare, aţi pus cel mai bun material la construcţia caracterului vostru? V-aţi curăţit sufl etele de orice mânjitură? Aţi urmat lumina? Corespund faptele voastre cu mărturisirea voastră de credinţă?” – Testimonies, vol. 6, pag. 404, 405 engl.

Marţi 1 iunie
3. LEUL DIN SEMINŢIA LUI IUDA

a. Cine ‚a biruit ca să deschidă cartea?” Apocalipsa 5:5-7. Care două personaje sunt îmbinate în ‚rădăcina lui David’? Şi cum (sau în ce condiţii) sunt date pe faţă aceste două personaje?
Şi unul din bătrîni mi-a zis: "Nu plînge: iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei. Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrîni, am văzut stînd în picioare un Miel. Părea jungheat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pămîntul. El a venit şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie. (Apocalipsa 5:5-7).

„Mântuitorul este prezentat înaintea lui Ioan simbolizat prin ‚Leul din seminţia lui Iuda’ și ‚un Miel care a fost junghiat’ (Apocalipsa 5:5, 6). Aceste simboluri reprezintă unirea dintre puterea omnipotentă și dragostea jertfi - toare de sine. Leul lui Iuda, atât de înspăimântător pentru cei care resping harul Său, va fi Mielul lui Dumnezeu pentru cei ascultători și credincioși. Stâlpul de foc care insufl ă groază și mânie călcătorului legii lui Dumnezeu este un semn al luminii, îndurării și eliberării pentru cei care păzesc poruncile Sale. Braţul care este puternic ca să-i lovească pe cei răsculători, va fi puternic ca să-i elibereze pe cei credincioși.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 589 engl.
„Când studiem caracterul divin în lumina crucii vedem îndurare, gingășie și iertare amestecate cu nepărtinire și dreptate. Vedem în mijlocul tronului pe Unul care poartă în mâini și picioare și într-o parte semnele suferinţei îndurate pentru a-l împăca pe om cu Dumnezeu. Vedem un Tată, nemărginit, care locuiește în lumină de neapropiat, totuși care ne primește la Sine prin meritele Fiului Său. Norul de răzbunare care ameninţa doar cu nenorocire și disperare, în lumina refl ectată de la cruce, descoperă inscripţia lui Dumnezeu: Trăiește, păcătosule, trăiește! Voi sufl etelor căite și credincioase, trăiţi! Am plătit răscumpărarea.” – Idem., pag. 333 engl.

b. De ce este numit Isus „Mielul junghiat de la întemeierea lumii”? Apocalipsa 13:8 (n.tr: versiunea King James). Ce a putut vesti Pavel în lumina versetului din Romani 5:8? 1 Corinteni 2:2, 7.
Şi toţi locuitorii pămîntului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat. (Apocalipsa 13:8).
Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8).
Căci n-am avut de gînd să ştiu între voi altceva decît pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci (1 Corinteni 2:2, 7).

„Planul de mântuire a fost făcut înainte de crearea pământului; pentru că Hristos este ‚Mielul junghiat de la întemeierea lumii’ (Apocalipsa 13:8 engl.); totuși a fost o luptă chiar pentru Regele universului ca să-L dea pe Fiul Său să moară pentru omenirea vinovată… O, taina răscumpărării! Dragostea lui Dumnezeu faţă de o lume care nu L-a iubit!” – Patriarhi și profeţi, pag. 63, 64.

Miercuri 2 iunie
4. O PREOŢIE SFÂNTĂ

a. Care sunt roadele slujirii date pe faţă de adevăraţii urmaşi ai lui Dumnezeu pentru care a fost deschisă cartea cea sigilată? 1 Petru 2:5, 9-12; 3:8-17.
Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfîntă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. (1 Petru 2:5).
Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfînt, un popor, pe care Dumnezeu şi l-a cîştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pămînteşti care se războiesc cu sufletul. Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. (1 Petru 2:9-12).
Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gînduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară, dimpotrivă, binecuvîntaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvîntarea. "Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrîneze limba de la rău, şi buzele de la cuvinte înşelătoare. Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea, şi s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul." Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi plini de rîvnă pentru bine? Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! "N-aveţi nici o teamă de ei, şi nu vă tulburaţi! Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn." Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blîndeţe şi teamă, avînd un cuget curat, pentru ca cei ce bîrfesc purtarea voastră bună în Hristos, să rămînă de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele, decît pentru că faceţi răul. (1 Petru 3:8-17).

„Domnul Isus încearcă inimile omenești prin expunerea îndurării și harului abundent. El efectuează transformări atât de uimitoare încât Satan, cu toată lăudăroșenia lui triumfătoare, în ciuda confederaţiei lui rele unite împotriva lui Dumnezeu și a legii guvernării Sale, stă și îi vede ca pe o fortăreaţă ce nu poate fi cucerită de sofi sticăriile și amăgirile lui. Ei sunt pentru el o taină de neînţeles. Îngerii lui Dumnezeu, serafi mi și heruvimi, puterile însărcinate să coopereze cu agenţii omenești, privesc cu uimire și bucurie că oamenii căzuţi, cândva copii ai mâniei, dezvoltă caractere după asemănarea divină prin îndrumarea lui Hristos, ca să fi e fi i și fi ice ale lui Dumnezeu, ca să aibă parte de ocupaţiile și plăcerile cerului.” – Th e Faith I Live By, pag. 142.

b. Care este cea mai mare bucurie a lui Hristos, ‚rădăcina lui David’ şi când va împărţi bucuria Sa cu cei răscumpăraţi? Apocalipsa 21:3, 4; Romani 8:16-18; Galateni 3:29.
Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu vor mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut." (Apocalipsa 21:3, 4).
Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. (Romani 8:16-18).
Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi "sămînţa" lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. (Galateni 3:29).

„Bucuria Mântuitorului este să vadă, în împărăţia slavei, sufl etele care au fost mântuite prin agonia și umilinţa Sa. Iar cei răscumpăraţi vor fi părtași ai bucuriei Sale, când văd, între cei binecuvântaţi, pe cei care au fost câștigaţi la Hristos prin rugăciunile lor, truda și sacrifi ciul lor iubitor. Când se adună în jurul marelui tron alb, inimile lor se vor umple de o mulţumire de negrăit, când îi văd pe cei pe care i-au câștigat la Hristos, și văd că unul a câștigat pe alţii, și aceștia pe alţii, toţi aduși în cerul odihnei.” – Marea
luptă, pag. 647 engl.

c. Ce cântare vor putea cânta cei răscumpăraţi, inclusiv cei 24 de bătrâni? Apocalipsa 5:9, 10.
Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: "Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!" (Apocalipsa 5:9, 10).

„Se va vedea că Cel care este nemărginit în înţelepciune nu a putut concepe nici un plan pentru mântuirea noastră decât jertfa Fiului Său. Răsplata pentru această jertfă este bucuria de a popula pământul cu fi inţele răscumpărate, sfi nte, fericite și nemuritoare.” – Idem., pag. 652 engl.

Joi 3 iunie
5. SLAVA ŞI LAUDA VEŞNICĂ

a. Cum vor continua cei 24 de bătrâni şi toţi cei răscumpăraţi să-L laude pe Domnul pentru dragostea şi jertfa Sa? Apocalipsa 5:11-14.
M-am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: "Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!" Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pămînt, sub pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: "A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!" Şi cele patru făpturi vii ziceau: "Amin!" Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s-au aruncat la pămînt, şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor! (Apocalipsa 5:11-14).

„Niciodată nu poate fi înţeles preţul răscumpărării noastre până când cei răscumpăraţi nu vor sta cu Răscumpărătorul înaintea tronului lui Dumnezeu. Atunci când splendorile căminului veșnic vor inunda simţurile noastre pline de admiraţie ne vom aminti că Isus a părăsit toate acestea pentru noi, și că El nu numai că a devenit un proscris al curţilor cerești, ci pentru noi Și-a asumat riscul eșecului și pierderii veșnice. Atunci, ne vom pune coroanele la picioarele Sale și vom înălţa cântarea: ‚Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!’ (Apocalipsa 5:12).” – Hristos lumina lumii, pag. 131 engl.

b. Cum va fi universul când se încheie lupta? Isaia 11:9; 32:17; Romani 14:11.
Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfînt; căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă. (Isaia 11:9).
Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihnă şi liniştea pe vecie. (Isaia 32:17).
Fiindcă este scris: "Pe viaţa Mea Mă jur", zice Domnul, "că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu." (Romani 14:11).

„Marea luptă a luat sfârșit. Păcatul și păcătoșii nu mai sunt. Întregul univers este curat. O singură vibraţie de armonie și bucurie străbate prin creaţiunea imensă. De la Acela care a creat toate lucrurile curge viaţă, lumină și bucurie prin tărâmurile spaţiului nemărginit. De la atomul cel minuscule până la lumea cea mai întinsă, toate lucrurile, însufl eţite și neînsufl eţite, în frumuseţea lor neumbrită și bucuria lor desăvârșită, declară că Dumnezeu este iubire.” – Marea luptă, pag. 678 engl.

Vineri 4 iunie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. De ce este deschiderea „cărţii pecetluite” foarte importantă în zilele noastre?
b. Ce ajutor ne va face în stare să înţelegem unele din lucrurile ascunse legate de planul lui Dumnezeu?
c. De ce poate Isus să descopere evenimente viitoare?
d. Cine este asociat cu slujirea lui Isus în sanctuarul ceresc?
e. Atunci când avem o înţelegere mai bună a planului de răscumpărare, cum ne vom exprima bucuria şi recunoştinţa noastră faţă de Domnul?