- Lecţia 13. Un motiv de bucurie!
- Lecţia 12. O virtute nepieritoare
- Lecţia 11. Gândurile şi starea sufletească
- Lecţia 10. Comportamentul şi motivele care-i stau la bază
- Lecţia 9. Importanţa iubirii de oameni
- Lecţia 8. Isprăvnicia ca un talent
- Lecţia 7. Planuri de îmbogăţire rapidă
- Lecţia 6. Ocupaţia şi serviciul
- Lecţia 5. Munca
- Lecţia 4. Probleme de biruit (II)
- Lecţia 3. Probleme de biruit (I)
- Lecţia 2. Caracteristicile unei isprăvnicii veritabile
- Lecţia 1. Sabat, 7 ianuarie 2012 Ispravnicul
Lecţia 11. Gândurile şi starea sufletească
„Cel rău, prin mândria înfăţişării sale, nu va căuta pe Dumnezeu: Dumnezeu nu se află în toate gândurile sale” (Psalmii 10:4, engl.).
„Lăsaţi spiritul vostru să fie curăţit de toate lucrurile pământeşti, de toate gândurile nesfinte, neîndurătoare. Lăsaţi cuvintele voastre să fie curăţite, sfinţite, însufleţind şi reîmprospătând pe toţi cei cu care vă asociaţi. Nu fiţi uşor de provocat.” – Înalta noastră chemare, pg. 174, engl. [cap. Sub jugul lui Hristos].
Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol. 2, pg. 707-709, engl. [cap. Răspunderea faţă de lumina primită].
Duminică 11 martie
1. DEZVOLTÂND CALITĂŢI NOBILE
a. Ce ar trebui să caracterizeze atitudinea noastră faţă de oricine – şi ce ne poate ajuta să menţinem consecvent o astfel de atitudine? 1 Tesaloniceni 5:14, 15, 23; 1 Corinteni 9:25.
Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi. Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi. (1 Tesaloniceni 5:14, 15).
Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos. (1 Tesaloniceni 5:23).
Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. (1 Corinteni 9:25).
b. Cum este văzut progresul în viaţa ispravnicului creştin şi prin ce metode este obţinut acesta? Coloseni 3:8–10, 13; Iacov 3:17, 18.
Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. (Coloseni 3:8–10).
Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. (Coloseni 3:13).
Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace. (Iacov 3:17, 18).
„Atunci când aveţi de suportat mici dificultăţi care par grele, gândiţi-vă la Isus, scumpul Salvator, la cât a suferit şi a îndurat ca să salveze muritorii păcătoşi.” – Manuscript Releases, vol. 3, pg. 124.
„Voi veţi fi greşit înţeleşi. Lăsaţi pe seama lui Dumnezeu nedreptăţile care credeţi că există. Fiţi uşor de înduplecat şi nu fiţi uşor de provocat. Nu spuneţi cuvinte mânioase din cauza vreunui lucru pe care l-aţi auzit. Aceasta vă strică influenţa. Fie ca harul lui Dumnezeu să vă ajute să aveţi răbdare.” – Idem, vol. 19, pg. 149.
„Trebuie să cultivăm dragoste, nu ceea ce este fals numită iubire de oameni, care ne-ar conduce să iubim păcatul şi să apreciem păcătoşii, ci iubire de oameni biblică şi înţelepciune biblică, aceasta fiind întâi curată, apoi împăciuitoare, uşor de înduplecat, plină de har şi roade bune.” – Testimonies, vol. 4, pg. 558, engl. [cap. Influenţa asociaţilor].
Luni 12 martie
2. ISPRAVNICI AI CĂMINULUI ŞI COMUNITĂŢII
a. Ce principii trebuie să fie îmbinate în instruirea copiilor noştri? Psalmii 85:10.
Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. (Psalmii 85:10).
„Neascultarea şi răzvrătirea trebuie pedepsite; dar amintiţi-vă că pedeapsa trebuie dată în spiritul lui Hristos. Pretindeţi ascultare, niciodată cu o furtună de cuvinte mânioase, ci cu fermitate şi amabilitate. Şi când sunteţi solicitaţi să vă disciplinaţi copilul, amintiţi-vă de propria voastră relaţie cu Tatăl vostru ceresc. Aţi umblat voi perfect înaintea Lui? Nu sunteţi voi îndărătnici şi neascultători? Nu-L întristaţi voi permanent? Dar se poartă El cu mânie faţă de voi? Amintiţi-vă, de asemenea, că de la voi au primit copiii voştri înclinaţiile lor spre rău. Amintiţi-vă cât de adesea acţionaţi asemenea unor copii adulţi. În ciuda anilor voştri de experienţă creştină, în ciuda multelor ocazii de auto-disciplină, cât de uşor sunteţi provocaţi la mânie. Atunci purtaţi-vă cu blândeţe cu copiii voştri, amintindu-vă că ei nu au avut ocaziile pe care le-aţi avut voi pentru a câştiga auto-control.” – The Review and Herald, 8 iulie 1902.
b. Ce fel de acţiune dă credibilitate şi viaţă eforturilor noastre misionare în comunitate? Luca 6:28-30.
binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. (Luca 6:28-30).
„În toate legăturile voastre cu necredincioşii, fiţi atenţi să nu le daţi nici o ocazie de a judeca greşit credinţa voastră sau de a ocărî cauza adevărului pe care îl susţineţi. Mulţi împiedică, prin propriul lor curs de acţiune, calea. Există nechibzuinţă din partea lor. Ei sunt uşor de provocat. Mici dificultăţi apar în tranzacţii sau în alte probleme temporare, care îi conduc să se considere judecaţi incorect sau nedreptăţiţi de semenii lor. Aceste lucruri sunt îngăduite să creeze răceală sau sentiment de boală şi astfel să închidă uşa de acces pentru acei care ar putea fi atinşi de adevăr. Nu ar trebui să îngăduim niciodată ca probleme de interes temporar să ne înăbuşe dragostea noastră faţă de suflete. Fraţilor, fiţi amabili şi curtenitori în toate împrejurările. Niciodată nu fiţi tăioşi, critici sau severi în comportamentul vostru. Dacă este vreun avantaj de câştigat, oferiţi-l aproapelui vostru, pe care vi se cere să-l iubiţi aşa cum vă iubiţi pe voi înşivă. Cu răbdarea şi dragostea lui Isus, căutaţi ocaziile de a-i face o favoare. Îngăduiţi-i să vadă că religia pe care o mărturisim nu închide, nici nu îngheaţă căile sufletului, făcându-ne lipsiţi de compasiune şi severi.” – Idem, 22 mai 1888.
Marţi 13 martie
3. EXERSÂND IUBIREA DE OAMENI
a. Cum afectează amărăciunea faţă de fraţi sau surori rămânerea noastră în picioare în faţa lumii? Evrei 12:15.
Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea. (Evrei 12:15).
„‘Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii’ (Ioan 13:34, 35). Aceste cuvinte nu sunt cuvintele omului, ci cuvintele Mântuitorului nostru; şi cât de important este să îndeplinim instrucţiunea pe care El a dat-o! Nimic nu poate slăbi într-atât influenţa bisericii, precum lipsa de dragoste. Hristos spune: ‘Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii’ (Matei 10:16). Dacă avem de întâmpinat opoziţie din partea vrăjmaşilor noştri, care sunt reprezentaţi prin lupi, haideţi să fim atenţi să nu manifestăm acelaşi spirit printre noi. Vrăjmaşul ştie bine că dacă nu avem dragoste unul pentru altul, el îşi poate atinge obiectivul şi poate să rănească şi să slăbească biserica, provocând neînţelegeri printre fraţi. El îi poate conduce să bănuiască de rău, să vorbească de rău, să acuze, să condamne şi să se urască unul pe altul. În acest fel, cauza lui Dumnezeu este dezonorată, numele lui Hristos este ocărât şi un rău nespus este făcut sufletelor oamenilor.” – The Review and Herald, 5 iunie 1888.
b. Ce se va întâmpla pe măsură ce zilnic cultivăm iubire de oameni? Matei 12:35 (prima parte); Coloseni 3:12-15.
Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui… (Matei 12:35).
Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. (Coloseni 3:12-15).
„Dacă aveţi dragoste în inima voastră, veţi căuta să-l faceţi stabil şi să-l întăriţi pe fratele vostru în cea mai sfântă credinţă. Dacă se spune vreun cuvânt în detrimentul caracterului unuia din prietenii sau fraţii voştri, nu încurajaţi vorbirea de rău. Aceasta este lucrarea vrăjmaşului. Amintiţi cu amabilitate vorbitorului că acest fel de conversaţie este interzisă de cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să ne golim inimile de orice lucru care pângăreşte templul sufletului, astfel încât Hristos să poată locui în el. Mântuitorul nostru ne-a spus cum putem să-L dezvăluim lumii. Dacă nutrim Spiritul Său, dacă manifestăm dragostea Sa faţă de alţii, dacă apărăm interesele altora, dacă suntem amabili, răbdători, stăpâniţi, lumea va avea, prin roadele pe care le deţinem, o dovadă că suntem copiii lui Dumnezeu. Unitatea în biserică este ceea ce ne dă posibilitatea să exercităm o influenţă conştientă asupra necredincioşilor şi asupra celor lumeşti.” – Idem.
Miercuri 14 martie
4. O PROBLEMĂ TIPICĂ
a. Numiţi un rău care se găseşte de obicei în biserică. Leviticul 19:16 (prima parte); Proverbele 16:17–20; Ieremia 20:10.
Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu sunt Domnul. (Leviticul 19:16).
Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri. Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. (Proverbele 16:17–20).
Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. – „Învinuiţi-l”, strigă ei; „haidem să-l învinuim!” Toţi cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el!” (Ieremia 20:10).
„Zvonurile lansate sunt adesea cele ce distrug unitatea dintre fraţi. Sunt unii care urmăresc cu minte şi urechi deschise pentru a prinde vreun scandal care se răspândeşte. Ei adună mici incidente, care pot fi neînsemnate în sine, dar care sunt repetate şi exagerate până când omul este făcut vinovat pentru un cuvânt. Moto-ul lor pare a fi: ‘Spune-ne şi vom spune mai departe.’ Aceşti purtători de istorisiri închipuite fac lucrarea diavolului cu fidelitate surprinzătoare, puţin ştiind cât de jignitor este comportamentul lor înaintea lui Dumnezeu. Dacă ar folosi jumătate din energia şi zelul lor, care sunt date acestei lucrări nesfinte, în examinarea inimilor lor, ei ar găsi atât de mult de făcut pentru a-şi curăţa sufletele lor de impuritate, încât nu ar mai avea timp şi nici dispoziţie să-şi critice fraţii şi nu ar cădea sub puterea acestei ispite. Uşa minţii ar trebui închisă împotriva la ‘ei spun’ sau ‘am auzit’. În loc de a îngădui gelozia şi bănuiala rea să vină în inimile noastre, de ce nu am merge la fraţii noştri şi, după expunerea sinceră dar deschisă înaintea lor a lucrurilor pe care le-am auzit în detrimentul caracterului şi influenţei lor, să ne rugăm cu şi pentru ei?” – The Review and Herald, 3 iunie 1884.
b. Cum putem birui această problemă? Proverbele 14:15; 25:9, 10.
Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. (Proverbele 14:15).
Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia, ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. (Proverbele 25:9,10).
c. Dacă ne dăm seama că un frate sau o soră sunt într-adevăr vinovaţi de ceva rău, care este datoria noastră personală? Galateni 6:1; Iacov 5:19, 20.
Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. (Galateni 6:1).
Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate. (Iacov 5:19, 20).
„Când vedem greşeli în alţii, să ne amintim că noi avem greşeli mai grave poate în ochii lui Dumnezeu, decât greşeala pe care o condamnăm la fratele nostru. În loc de a face publice defectele sale, rugaţi-L pe Dumnezeu să-l binecuvânteze şi să-l ajute să biruiască greşeala lui. Hristos va aproba acest spirit şi această acţiune şi vă va deschide calea de a spune un cuvânt de înţelepciune, care va da putere şi ajutor aceluia care este slab în credinţă.” – Idem, 5 iunie 1888.
Joi 15 martie
5. IUBINDU-NE APROAPELE
a. Ce schimbări se văd atunci când nu suntem provocaţi cu uşurinţă şi nu ne gândim la rău (1 Corinteni 13:5)? Efeseni 4:23-25; 5:9-12.
...şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. (Efeseni 4:23-25).
Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. (Efeseni 5:9-12).
„Persoana care cultivă preţioasa plantă a dragostei va avea un spirit de renunţare la sine şi nu-şi va pierde auto-controlul sub provocare. Ea nu-i va acuza pe alţii de motive greşite şi intenţii rele, ci va suferi profund pentru păcat, atunci când acesta este descoperit în vreunul din ucenicii lui Hristos.” – Testimonies, vol. 5, pg. 123, engl. [cap. Avertizări şi mustrări, subcap. Pericolele tineretului].
„Dragostea nu este suspicioasă, dând întotdeauna cea mai favorabilă interpretare motivelor şi faptelor altora. Dragostea nu va expune niciodată inutil greşelile altora. Ea nu ascultă cu nerăbdare rapoartele nefavorabile, ci mai degrabă caută să aducă în minte unele calităţi bune ale celui defăimat.” – Idem, pg. 169, engl. [cap. Dragostea frăţească].
b. Cum poate vedea lumea în viaţa noastră o creştere zilnică în Hristos? Tit 2:7, 8, 11–14.
...şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi. (Tit 2:7, 8).
Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2:11–14).
„Fiecare să se întrebe: Am eu harul dragostei? Am învăţat să rabd îndelung şi să fiu amabil? Talentele, învăţătura şi elocvenţa fără acest atribut ceresc vor fi fără sens asemenea unei arame sunătoare sau a unui chimval zăngănitor.” – Idem, pg. 169, engl. [cap. Dragostea frăţească]
„Atât timp cât nu putem să-i iubim şi să ne apropiem de acei care sunt duşmani înverşunaţi ai lui Hristos, ar trebui să cultivăm acel spirit al umilinţei şi dragostei, care L-a caracterizat pe Stăpânul nostru – o dragoste care nu gândeşte la rău şi care nu este uşor provocată.” – The Review and Herald, 3 iunie 1884.
Vineri 16 martie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ
1. Descrieţi reforma menţionată în Coloseni 3:8-10, 13.
2. Cum putem să-L reprezentăm pe Hristos cel mai bine în problemele vremelnice?
3. Cum putem să biruim problemele obişnuite care molipsesc multe biserici?
4. Ce este rău în „se spune” şi „eu am auzit”?
5. Descrieţi câteva căi prin care isprăvnicia dragostei lui Dumnezeu poate fi manifestată în folosul altora.