Lecţia 11. Ruperea peceţilor

„Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe dinăuntru şi pe din afară, pecetluită cu şapte peceţi.” (Apocalipsa 5:1).

„O, de-ar putea privi toţi pe iubitul nostru Mântuitor așa cum este El, un Mântuitor. Mâna Lui să înlăture vălul care ascunde slava Sa de ochii noștri.” – Comentarii biblice, vol. 7, pag. 967 engl.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, pag. 378-589 engl.

Duminică 6 iunie
1. O OASTE CURATĂ

a. Ce a fost văzut când prima pecete a fost ruptă? Apocalipsa 6:1, 2. Ce simbolizează albul în Scriptură? Apocalipsa 3:4, 5; 19:8; Isaia 1:18.
Cînd a rupt Mielul cea dintîi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicînd cu un glas ca de tunet: "Vino şi vezi!" M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască. (Apocalipsa 6:1, 2).
otuşi, ai în Sardes cîteva nume care nu şi-au mînjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui." (Apocalipsa 3:4, 5).
…şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat." (Inul subţire reprezintă faptele neprihănite ale sfinţilor.) (Apocalipsa 19:8).
Veniţi, totuşi, să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna. (Isaia 1:18).

b. Descrieţi biserica creştină timpurie şi cuceririle ei pe tărâm spiritual. Cum a câştigat persecuţia avantaje în favoarea evangheliei? Faptele Apostolilor 8:4; Coloseni 1:23.
Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvîntul. (Faptele Apostolilor 8:4).
…negreşit, dacă rămîneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel. (Coloseni 1:23).

„Pe vremea apostolilor, creștinii erau plini de seriozitate și entuziasm. Ei lucrau atât de neobosit pentru Maestrul lor, încât, într-un timp relative scurt, în ciuda împotrivirii aprige, evanghelia împărăţiei a fost vestită în toate zonele locuite ale pământului. Zelul dat pe faţă atunci de urmașii lui Isus a fost înregistrat de pana inspiraţiei pentru încurajarea credincioșilor din toate veacurile.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 578 engl.
„Dacă creștinismul timpuriu ar putea pătrunde în inimile tuturor celor care mărturisesc a crede adevărul, aceasta le-ar aduce o nouă viaţă și putere. Oamenii care sunt în întuneric ar vedea atunci contrastul dintre adevăr și rătăcire, dintre învăţăturile cuvântului lui Dumnezeu și născocirile superstiţiei.” – Testimonies, vol. 5, pag. 580 engl.

Luni 7 iunie
2. VICTORIILE DIN PRIMUL SECOL

a. În ce sens au fost primii creştini un popor deosebit? Apocalipsa 2:1, 3.
Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: "Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur…
Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu, şi că n-ai obosit. (Apocalipsa 2:1, 3).

„Primii creștini erau într-adevăr un popor deosebit. Purtarea lor fără pată și credinţa lor statornică erau o mustrare continuă care tulbura pacea păcătosului. Deși puţini la număr, fără bogăţie, poziţie sau titluri de onoare, ei erau o teroare pentru făcătorii de rele peste tot unde caracterul și doctrinele lor erau cunoscute.” – Marea luptă, pag. 46 engl.
„Membrii bisericii erau una în simţământ și acţiune. Dragostea faţă de Hristos era lanţul de aur care îi lega la un loc. Ei continuau să-L cunoască pe Domnul tot mai pe deplin, iar în vieţile lor se dădeau pe faţă bucuria și pacea lui Hristos. Ei îi cercetau pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și se păstrau nepătaţi de lume, știind că, dacă nu ar face aceasta, ar însemna să contrazică pretenţia lor și să-L tăgăduiască pe Răscumpărătorul lor. Lucrarea era dusă înainte în fi ecare cetate. Erau convertite sufl ete, care la întoarcerea lor simţeau că trebuie să spună despre comoara nepreţuită pe care au primit-o. Ele nu se puteau odihni până când lumina care le luminase mintea nu strălucea și asupra altora.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 579 engl.

b. Cum s-a purtat biserica timpurie cu conducătorii necredincioşi? Apocalipsa 2:2 (compară Faptele Apostolilor 20:28-30). Totuşi, din nefericire, spre sfârşitul primului secol, de ce şi-a pierdut biserica evlavia de la început? Apocalipsa 2:4, 6.
Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. (Apocalipsa 2:2).
Luaţi seama dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfînt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a cîştigat-o cu însuşi sîngele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea se vor vîrî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. (Faptele Apostolilor 20:28-30).
Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintîi.
Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc. (Apocalipsa 2:4, 6).

„După un timp, zelul credincioșilor a început să scadă, iar dragostea lor faţă de Dumnezeu și unii faţă de alţii a slăbit. În biserică s-a strecurat răceala. Unii au uitat de felul minunat în are au primit adevărul. Purtătorii standardului au căzut unul câte unul la postul lor. Unii dintre lucrătorii mai tineri, care ar fi putut împărţi poverile acestor pionieri și în felul acesta ar fi fost pregătiţi să devină conducători înţelepţi, s-au săturat de adevărurile adesea repetate. În dorinţa lor după ceva nou și senzaţional, ei au încercat să introducă noi aspecte ale doctrinei, mai plăcute pentru multe minţi, însă nu în armonie cu principiile fundamentale ale evangheliei. În încrederea lor de sine și în orbirea lor spirituală, ei nu au văzut că aceste sofi sticării aveau să-i facă pe mulţi să se îndoiască de experienţele din trecut, și în felul acesta să-i conducă la confuzie și necredinţă.” – Idem., pag. 580 engl.

Marţi 8 iunie
3. PERSECUŢIE APRIGĂ

a. Ce s-a văzut când a fost rupt cel de-al doilea sigiliu? Apocalipsa 6:3, 4. Ce reprezintă roşul? 2 Regi 3:19-23.
Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicînd: "Vino şi vezi." Şi s-a arătat un alt cal, un cal roş. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. (Apocalipsa 6:3, 4).
veţi sfărîma toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi astupa toate izvoarele de apă, şi veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune." Şi dimineaţa, în clipa cînd se aducea jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului, şi s-a umplut ţara de apă. Însă, toţi Moabiţii, auzind că împăraţii se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toţi cei în vîrstă să poarte armele şi mai mari chiar, şi au stat la hotar. S-au sculat dis de dimineaţă, şi cînd a strălucit soarele peste ape, Moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sîngele. Ei au zis: "Este sînge! Împăraţii au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alţii; acum, la pradă, Moabiţi!" (2 Regi 3:19-23).

„Mulţi și-au pecetluit mărturia cu sângele lor. Nobili și robi, bogaţi și săraci, învăţaţi și neînvăţaţi, toţi au fost omorâţi fără milă. Aceste persecuţii, care au început sub domnia lui Nero cam pe vremea martirajului lui Pavel, au continuat cu o violenţă mai mare sau mai mică secole de-a rândul. Creștinii erau acuzaţi pe nedrept de cele mai îngrozitoare fapte rele și declaraţi ca fi ind cauza marilor calamităţi – foamete, molime și cutremur. Pentru că au devenit obiectul urii și suspiciunii populare, informatorii erau gata, de dragul câștigului, să-i trădeze pe cei nevinovaţi. Ei erau condamnaţi ca răsculători împotriva imperiului, ca vrăjmași ai religiei și plaga societăţii. Mulţi au fost aruncaţi la animalele sălbatice sau arși de vii în amfi teatre.” – Marea luptă, pag. 40 engl.
„Sub cea mai aprigă persecuţie, acești martori pentru Isus și-au păstrat credinţa nemânjită. Deși lipsiţi de orice mângâiere, izolaţi de lumina soarelui, având locuinţa în sânul pământului întunecat dar prietenos, ei nu au rostit nici o plângere. Prin cuvinte de credinţă, răbdare și nădejde, ei se încurajau unii pe alţii ca să sufere lipsă și durere. Pierderea tuturor binecuvântărilor pământești nu-i putea face să renunţe la credinţa lor în Hristos. Încercările și persecuţia nu erau decât pași care îi aduceau mai aproape de odihna și răsplata lor.” – Idem., pag. 41 engl.

b. De ce se poate spune că „ei au biruit prin înfrângere” (Marea luptă, pag. 41 engl.)? Apocalipsa 7:14, 17.
"Doamne", i-am răspuns eu, "Tu ştii!" Şi el mi-a zis: "Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului.
Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor." (Apocalipsa 7:14, 17).

„Mii au fost închiși și omorâţi, dar au apărut alţii ca să le ocupe locul. Iar cei care erau martirizaţi pentru credinţa lor erau adăpostiţi în Hristos și El îi socotea biruitori. Ei luptaseră lupta cea bună și urmau să primească coroana slavei la venirea lui Hristos. Suferinţele pe care le îndurau îi aduceau pe creștini mai aproape unul de celălalt și de Răscumpărătorul lor. Exemplul lor viu și martirajul lor prin moarte erau o mărturie constantă în favoarea adevărului; și acolo de unde se aștepta cel mai puţin, supușii lui Satan încetau să-i mai slujească și se înrolau sub steagul lui Hristos.” – Idem., pag. 42 engl.

Miercuri 9 iunie
4. APOSTAZIE NĂVALNICĂ

a. Ce schimbare a avut loc sub cea de-a treia pecete, la începutul
secolului al patrulea? Apocalipsa 6:5, 6.
Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: "Vino şi vezi!" M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mînă o cumpănă. Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: "O măsură de grîu pentru un leu, trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!" (Apocalipsa 6:5, 6).

„Satan… a făcut planul ca să se războiască cu mai mult succes împotriva guvernării lui Dumnezeu prin așezarea steagului lui în biserica creștină. Dacă urmașii lui Hristos puteau fi înșelaţi și făcuţi să nu placă lui Dumnezeu, atunci puterea, rezistenţa și hotărârea lor aveau să slăbească, iar ei
aveau să cadă ca o pradă ușoară. Marele împotrivitor a căutat acum să câștige prin viclenie ceea ce nu a reușit să câștige prin forţă. Persecuţia a încetat și a fost înlocuită cu ademenirile primejdioase ale prosperităţii vremelnice și onoarei lumești. Idolatrii au fost conduși să primească o parte a credinţei creștine, în timp ce respingeau alte adevăruri esenţiale. Ei mărturiseau că-L primesc pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu și că ei cred în moartea și învierea Sa, însă nu aveau o convingere de păcat și nu simţeau nevoia de pocăinţă sau de schimbare a inimii. Făcând unele concesii din partea lor, ei au propus ca și creștinii să facă unele concesii, ca toţi să se unească pe platforma credinţei în Hristos…
Majoritatea creștinilor au consimţit în cele din urmă să coboare standardul lor și a avut loc o unire între creștinism și păgânism. Deși mărturiseau că erau convertiţi și uniţi cu biserica, închinătorii la idoli aderau încă la idolatria lor, schimbând doar obiectul închinării lor cu icoanele lui Isus și chiar ale Mariei și ale sfi nţilor… Când urmașii lui Hristos s-au unit cu idolatrii, religia creștină a decăzut, iar biserica și-a pierdut curăţia și puterea.” – Idem., pag. 42, 43 engl.

b. Cum a fost prezisă apostazia de apostolul Pavel? 2 Tesaloniceni 2:7-9.
Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei, şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, (2 Tesaloniceni 2:7-9).

„Când persecuţia a încetat și creștinismul a pătruns în curţile și palatele regilor, el a lăsat deoparte simplitatea umilă a lui Hristos și a apostolilor pentru pompa și mândria preoţilor și a conducătorilor păgâni; și în locul cerinţelor lui Dumnezeu, el a pus teoriile și tradiţiile omenești.” – Idem., pag. 49 engl.

Joi 10 iunie
5. CONTROL PRIN PERSECUŢIE PUTERNICĂ

a. Ce s-a văzut sub cel de-al patrulea sigiliu? Care a fost numele celui de-al patrulea călăreţ? Apocalipsa 6:7, 8. Cum a câştigat Roma papală control politic în secolul al şaselea?
Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: "Vino şi vezi!" M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pămîntului. (Apocalipsa 6:7, 8).

„’Miezul zilei papalităţii a fost miezul nopţii lumii’ – J. A. Wylie, Th e History of Protestantism, vol. 1, cap. 4. Sfi ntele Scripturi erau aproape necunoscute,nu numai de către popor, dar și de către preoţi. Asemenea fariseilordin vechime, conducătorii papali au urât lumina care le descopereapăcatele. Întrucât legea lui Dumnezeu, standardul neprihănirii, era îndepărtată,ei exercitau puterea fără nici o limită, practicând viciul fără frâu.Frauda, avariţia și depravarea predominau. Oamenii nu se dădeau înapoide la nici o nelegiuire prin care puteau câștiga bogăţie sau poziţie. Palatelepapilor și ale prelaţilor erau scenele depravării celei mai josnice. Unii dintrepontifi i stăpânitori se făceau vinovaţi de rele atât de revoltătoare, încâtconducătorii seculari încercau să detroneze pe acești demnitari ai bisericiica monștrii prea josnici ca să fi e toleraţi. Timp de secole, Europa nu a progresatdeloc în știinţă, arte sau civilizaţie. O paralizie morală și intelectualăcăzuse asupra creștinismului.” – Marea luptă, pag. 60 engl.

b. Ce fapte ale papalităţii au împlinit aceste versete: Matei 24:21, 22; Daniel 7:25; Apocalipsa 13:7; 17:6?
Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. (Matei 24:21, 22).
El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mîinile lui timp de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme. (Daniel 7:25).
I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpînire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. (Apocalipsa 13:7).
Şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sîngele sfinţilor şi de sîngele mucenicilor lui Isus. Cînd am văzut-o, m-am mirat minune mare. (Apocalipsa 17:6).

„Despre nici o altă putere nu se putea spune mai adevărat că era ‚îmbătată de sângele sfi nţilor’ ca despre biserica ce a persecutat atât de crud pe urmașii lui Hristos (Apocalipsa 17:6).” – Idem., pag. 382 engl.

Vineri 11 iunie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Ce este simbolizat printr-un cal alb?
b. Întrucât biserica este considerată a fi o oaste, şi noi ne afl ăm într-un război spiritual, descrieţi experienţa spirituală a primilor creştini.
c. Cum este văzută apostazia în timpul celei de-a doua peceţi?
d. În timpul peceţii a treia, ce altă coborâre a standardelor a avut loc?
e. De ce este „gălbui” culoarea celui de-al patrulea cal şi cum a încercat papalitatea să controleze conştiinţa oamenilor?