Lumina lumii IV

Lecţia 13. Dumnezeu te cheamă!

„Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” „Duhul şi mireasa zic: Vino! şi cine audă să zică: Vino! ” (Matei 22:14; Apocalipsa 22:17).

„Domnul şi-a trimis poporul în diferite părţi ale globului... pentru ca ei să salveze suflete de la întuneric la lumină. Prima lor lucrare este de a duce solia: Hristos răstignit este Mântuitorul nostru.”— The Review and Sabbath Herald, 15 august 1899.

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pg. 824-828 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

 

Duminică 21 decembrie
1. CHEMAREA LUI DUMNEZEU

a. Îi include însărcinarea pe care a dat-o Hristos ucenicilor Săi pe toţi credincioşii—sau doar pe unii care au primit funcţii anume în biserică? Matei 28:19, 20.

 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.  (Matei 28:19-20)

„Însărcinarea dată de Mântuitorul ucenicilor îi include pe toţi credincioşii. Ea îi include pe toţi cei ce cred în Hristos până la sfârşitul timpului. Este o greşeală fatală aceea de a presupune că lucrarea salvării de suflete depinde doar de pastorul hirotonisit. Tuturor celor pe care inspiraţia cerească i-a chemat li se încredinţează evanghelia. Tuturor celor care primesc viaţa lui Hristos li se porunceşte să lucreze pentru salvarea semenilor lor.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 822 (engl.) (rom. cap. 86, „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile”).

b. Trebuie ca lumina lumii să strălucească asupra unui anumit număr de oameni sau trebuie să strălucească asupra tuturor fiinţelor umane, fără deosebire? Ioan 1:9; 8:12; Matei 24:14.

 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.  (Ioan 1:9)

Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”  (Ioan 8:12)

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.  (Matei 24:14)

„Hristos dă deoparte toate zidurile de despărţire, prejudecata care separă naţionalităţile, şi ne învaţă dragostea pentru întreaga familie umană. El îi înalţă pe oameni mai sus de cercul strâns pe care îl prescrie egoismul lor; El desfiinţează toate graniţele teritoriale şi distincţiile artificiale ale societăţii. El nu face nicio diferenţă între vecini şi străini, prieteni şi vrăjm aşi.”— Idem., pg. 823.

 

Luni 22 decembrie
2. DIVERSITATEA DARURILOR ÎN LUCRAREA LUI DUMNEZEU

a. De ce nu cere Dumnezeu acelaşi fel de slujire de la toţi urmaşii Săi? 1 Corinteni 12:4-7.

 Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.  (1 Corinteni 12:4-7)

„Dumnezeu ne cere să acordăm serviciului Său primul loc în vieţile noastre, să nu permitem niciunei zile să treacă fără să fi făcut ceva pentru a înainta lucrarea Sa pe pământ. El nu aşteaptă de la toţi acelaşi fel de slujire. O persoană poate fi chemată să lucreze ca predicator într-o ţară străină; o alta poate fi chemată să dea din mijloacele sale pentru susţinerea lucrării Evangheliei. Dumnezeu acceptă darul tuturor. Consacrarea vieţii şi a tuturor intereselor—aceasta este ceea ce e necesar. Cei care se consacră astfel vor auzi şi vor asculta chemarea Cerului.”—Profeţi şi regi, pg. 221 (engl.) (rom. cap. 17, „Chemarea lui Elisei”).

b. Când suntem convinşi că Dumnezeu ne cheamă să îi slujim, ce ar trebui să răspundem? Isaia 6:8.

 Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”  (Isaia 6:8)

„Fiecărei persoane care devine părtaşă a harului Său, Domnul îi încredinţează o lucrare de făcut pentru alţii. Noi trebuie să stăm fiecare la postul desemnat nouă, spunând: ‚Iată-mă, trimite-mă.’ Indiferent dacă un om este un predicator al Cuvântului sau un medic, dacă este negustor sau fermier, dacă lucrează la birou sau dacă e mecanic, responsabilitatea aceasta apasă asupra lui. Este misiunea lui aceea de a descoperi altora Evanghelia mântuirii lor. Fiecare întreprindere în care se angajează ar trebui să fie un mijloc în vederea acestui scop. ”— Idem., pg. 222 (engl.) (rom. cap. 17, „Chemarea lui Elisei”).

c. Ce a spus Isus despre unii care au ezitat când a venit la ei chemarea? Matei 19:23; Luca 9:59-62; 14:33. Ce ar trebui să înveţe cei cărora le lipseşte auto-disciplina în pregătirea lor pentru lucrarea evanghelistică?

 Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.  (Matei 19:23)

Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.” Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.” Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.” Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”  (Luca 9:59-62)

Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.  (Luca 14:33)

„Trebuie să fie oameni care vor începe o lucrare în modul corect, şi care o vor menţine şi o vor împinge înainte în mod ferm. Fiecare lucru trebuie făcut după un plan bine gândit şi sistematic. Dumnezeu a încredinţat oamenilor o lucrare sacră şi El cere ca ei să o îndeplinească în mod atent. Este esenţială regularitatea în toate lucrurile. Nu întârziaţi niciodată la o întâlnire. În niciun departament sau birou nu ar trebui pierdut timp în conversaţii inutile. Lucrarea lui Dumnezeu cere o implicare pe care nu o primeşte, pentru că oamenii nu învaţă de la Dumnezeu înţelepciunea.”—Evanghelizare, pg. 649 (engl.) (rom. cap. 19, „Lucrătorul şi calificările sale”).

 

Marţi 23 decembrie
3. BIRUIND DESCURAJAREA

a. Ce întrebare pune Dumnezeu creştinilor ezitanţi sau descurajaţi? 1 Regi 19:9.

 Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?”  (1 Împăraţi 19:9)

„Multe depind de activitatea necontenită a acelora care sunt sinceri şi loiali şi, din această cauză, Satan depune orice efort posibil pentru a zădărnici scopul divin care trebuie îndeplinit prin cei ascultători. El face ca unii să piardă din vedere misiunea lor înaltă şi sfântă, şi să găsească mulţumire în plăcerile acestei vieţi. El îi conduce să se aşeze comod sau, de dragul avantajelor lumeşti mai mari, să se mute din locuri în care ar putea fi o pu -tere spre bine. Pe alţii îi face să fugă descurajaţi de datorie, din cauza opoziţiei sau persecuţiei. Însă toţi aceştia sunt priviţi de Cer cu cea mai mare compasiune. Fiecărui copil al lui Dumnezeu a cărui voce vrăjmaşul sufletelor a reuşit să o reducă la tăcere, i se pune întrebarea: ‚Ce faci tu aici?’ Ţi-am dat misiunea să mergi în întreaga lume să predici Evanghelia, să pregăteşti un popor pentru ziua Domnului. De ce eşti aici? Cine te-a trimis?”— Profeţi şi regi, pg. 171, 172 (engl.) (rom. cap. 13, „Ce faci tu aici?”).

b. Când realizăm ce însemnă mântuirea pentru noi, cum vom fi noi în stare să vedem nevoile vaste ale celor din jurul nostru? 2 Corinteni 5:14, 19, 20.

 Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.  (2 Corinteni 5:14)

că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!  (2 Corinteni 5:19-20)

„Cei care realizează, chiar într-o măsură limitată, ce înseamnă răscumpărarea pentru ei şi pentru semenii lor, vor înţelege într-o măsură oarecare vastele nevoi ale omenirii. Inimile lor vor fi mişcate de compasiune când văd sărăcia morală şi spirituală a mii de persoane care sunt sub umbra unui blestem teribil, în comparaţie cu aceasta suferinţele fizice fiind ca nimic.

Familii, precum şi persoane individuale, sunt întrebate: ‚Ce faci tu aici?’ În multe biserici există familii bine instruite în adevărurile Bibliei, care ar putea să îşi extindă sfera de influenţă mutându-se în locuri care au nevoie de slujirea pe care o pot oferi ei. Dumnezeu cheamă familii creştine să meargă în locurile întunecate ale pământului şi să lucreze în mod înţelept şi perseverent pentru toţi cei care sunt învăluiţi în întuneric spiritual. A răspunde acestei chemări cere sacrificiu de sine. În timp ce mulţi aşteaptă ca fiecare obstacol să fie îndepărtat, suflete mor fără speranţă şi fără Dumnezeu.”—Idem., pg. 172, 173 (engl.) (rom. cap. 13, „Ce faci tu aici?”).

 

Miercuri 24 decembrie
4. BIRUIND INDIFERENȚA

a. În afară de descurajare, ce alt pericol pândeşte la uşa noastră? Apocalipsa 3:15.

 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!  (Apocalipsa 3:15)

„Mesajul către biserica laodiceană descoperă starea noastră ca popor.”—Comentarii Biblice ale Noului Testament [E.G.White], vol. 7, pg. 961 (engl.) (rom. cap. referitor la Apocalipsa 3.)

„Zelul iubirii lui Dumnezeu lipseşte în inimile lor, însă tocmai acest zel este cel care face pe poporul lui Dumnezeu să fie lumina lumii.”— Idem.

„Creştinii cu jumătate de inimă sunt mai răi decât necredincioşii; pentru că poziţia lor de neimplicare şi cuvintele lor înşelătoare îi conduc pe mulţi să se rătăcească. Cel necredincios îşi prezintă clar poziţia. Creştinul căldicel înşeală ambele părţi. El nu este niciun bun om de lume, niciun bun creştin. Satan îl foloseşte să îndeplinească o lucrare pe care nimeni altcineva nu o poate face.”—Idem., pg. 963 (engl.) (rom. cap. referitor la Apocalipsa 3).

b. Cum putem noi ca persoane credincioase, să găsim calea prin care să scăpăm din indiferenţa laodiceană? Fapte 3:19, 20; Apocalipsa 3:18, 19.

 Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos.  (Faptele apostolilor 3:19-20)

„Când lucrarea de pocăinţă este serioasă şi profundă, membrii individuali ai bisericii vor cumpăra bunurile bogate ale cerului. [Apocalipsa 3:18 citat.]”— Idem. pg. 961 (engl.) (rom. cap. referitor la Apocalipsa 3).

Martorul credincios prezintă încurajări pentru toţi cei care încearcă să meargă pe calea ascultării umile, prin credinţă în numele Său. El declară: ‚Celui ce va birui îi voi da să şadă cu mine pe tronul Meu, după cum şi Eu am biruit şi stau cu Tatăl meu pe tronul Său...’ Cel care este Capul divin al bisericii, cel mai puternic dintre biruitori, le arată urmaşilor Săi viaţa Sa, ... pentru ca ei să poată fi încurajaţi să înainteze spre ţinta şi răsplata biruitorului. Victoria este asigurată prin credinţă şi ascultare.”— Idem., pg. 966 (engl.) (rom. cap. referitor la Apocalipsa 3).

c. Ce sentinţă va fi pronunţată asupra acelora care hotărăsc să rămână indiferenţi? Apocalipsa 3:16, 17; Matei 24:48-51.

 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.  (Apocalipsa 3:16-17)

Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.  (Matei 24:48-51)

 

Joi 25 decembrie

5. ÎN SFÂRŞIT ACASĂ!

a. Ce va spune Hristos biruitorilor care s-au implicat activ în lucrarea salvării de suflete? Matei 25:34.

 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.  (Matei 25:34)

b. Ce răsplată este promisă sfinţilor răscumpăraţi? Ioan 14:1-3; 1 Ioan 3:2.

 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.  (Ioan 14:1-3)

Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.  (1 Ioan 3:2)

„Glorioasă va fi răsplata conferită lucrătorilor credincioşi când aceştia se strâng în jurul tronului lui Dumnezeu şi al Mielului. Când Ioan în condiţia sa muritoare a văzut slava lui Dumnezeu, el a căzut ca mort; el nu a fost în stare să suporte priveliştea. Însă când copiii lui Dumnezeu vor fi îmbrăcat nemurirea, ei ‚Îl vor vedea aşa cum este’ (1 Ioan 3:2). Ei vor sta înaintea tronului, acceptaţi în Cel Preaiubit. Toate păcatele lor au fost şterse, toate fărădelegile lor au fost îndepărtate. Acum ei pot privi spre slava neumbrită a tronului lui Dumnezeu.”— Harul uimitor al lui Dumnezeu, pg. 355 (engl.) (rom. cap. 347, „Ce răsplătire!”).

c. Ce surprize vor avea sfinţii în cer? 1 Corinteni 2:9.

 Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”  (1 Corinteni 2:9)

„Un creştin a spus odată că atunci când va fi ajuns în cer se va aştepta să întâlnească trei motive de uimire. El se va mira să găsească acolo unele persoane pe care nu se aştepta să le vadă acolo. Se va mira să nu vadă pe unii pe care s-ar aştepta să îi întâlnească şi, în cele din urmă, se va mira cel mai mult să vadă că un păcătos atât de nevrednic precum era el, că este în Paradisul lui Dumnezeu.”— Credinţa prin care trăiesc, pg. 370 (engl.) (rom. cap. „Răsplata pentru câştigători de suflete”).

 

Vineri 26 decembrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Explicaţi amplitudinea extinsă a marii misiuni din Matei 28:19, 20.

2. Când realizăm cu adevărat ce înseamnă mântuirea pentru noi, cum vom fi în stare să vedem nevoile vaste ale celor din jurul nostru?

3. Ce întrebare pune Dumnezeu creştinilor ezitanţi şi descurajaţi?

4. Cum putem fi biruitori în perioada Laodicea?

5. Ce factori compun bucuria eternă care îi aşteaptă pe câştigătorii de suflete care au succes?