Lecţia 2. Caracteristicile unei isprăvnicii veritabile

„Tu eşti partea mea, o, Doamne: am spus că voi păzi cuvintele Tale” (Psalmii 119:57, engl.).

„Tot ceea ce avem, puterile noastre mentale şi fizice, toate binecuvântările vieţii prezente şi viitoare, ne sunt date, având amprenta crucii Calvarului.”—The Review and Herald, 14 decembrie 1886.

Recomandare pentru studiu: Îndrumarea copilului, pg. 150–168, engl. [cap. 28, 29, 30, 31, 32].

Duminică 8 ianuarie

1. MULŢUMIRE

a. Ce înţeleg ispravnicii creştini cu privire la toate proprietăţile lor pământeşti? Iov 1:21.

…şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21).

„Toate lucrurile aparţin lui Dumnezeu. Oamenii pot ignora pretenţiile Sale. În timp ce El revarsă din abundenţă binecuvântările Sale asupra lor, ei pot folosi darurile Sale pentru propria lor satisfacere egoistă; dar ei vor fi chemaţi să dea socoteală de isprăvnicia lor. Un ispravnic se identifică pe el însuşi cu stăpânul Său. El acceptă responsabilităţile unui ispravnic şi trebuie să acţioneze în interesul stăpânului, făcând la fel cum ar face stăpânul acolo unde conduce el. Interesele stăpânului Său, devin ale sale. Poziţia de ispravnic este una demnă, întrucât stăpânul are încredere în el. Dacă în vreun fel el acţionează egoist şi abate avantajele câştigate din negoţul cu bunurile stăpânului spre propriul său avantaj, el perverteşte încrederea pusă în el.” – Testimonies, vol 9, pg. 246, engl. [cap. Administrare credincioasă].

b. De ce sunt ispravnicii creştini mulţumiţi cu proprietăţile lor pământeşti? Psalmii 37:16; Proverbele 15:16; 1 Timotei 6:8.

Mai mult face puţinul celui neprihănit decât belşugul multor răi. (Psalmii 37:16).

Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! (Proverbele 15:16).

Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. (1 Timotei 6:8).

„Ne gândim la Isus, Creatorul tuturor lumilor şi cum El a venit în lume ca un om sărac. El nu avea unde să-Şi aşeze capul. Aşa că sărăcia nu este o ruşine. Păcatul este o ruşine.” – The Ellen G. White 1888 Materials, pg. 1514.

Luni 9 ianuarie

2. IMPARŢIALITATE

a. În timp ce ispravnicii creştini sunt mulţumiţi cu proprietăţile lor lumeşti, cum se poartă ei cu proprietăţile pământeşti ale altora? Deuteronomul 16:19.

Să n-atingi niciun drept, să nu cauţi la faţa oamenilor şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi. (Deuteronomul 16:19).

„În ultima mare controversă între urmaşii lui Hristos şi puterile întunericului, Satan îi cumpără pe bărbaţi şi femei. Unii se vând pe ei înşişi pentru nimic; căci la ce i-ar folosi unui om, dacă ar câştiga întreaga lume şi şi-ar pierde propriul său suflet?

Trebuie să simţim un interes special în a avea în vedere lucrurile altora – nu pentru a le râvni, nici pentru a găsi greşeli la ei, nici pentru a comenta despre ei şi a-i prezenta într-o lumină falsă, ci pentru a face dreptate riguroasă în toate lucrurile fraţilor noştri şi tuturor celor cu care avem vreo legătură.” – That I May Know Him, pg. 176.

b. Ce doreşte Dumnezeu să înţelegem cu privire la păcatul părtinirii? Deuteronomul 24:17; Romani 2:11.

Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului, şi să nu iei zălog haina văduvei. (Deuteronomul 24:17).

Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. (Romani 2:11).

„Dumnezeu nu recunoaşte nici o deosebire cu privire la naţionalitate, rasă sau castă. El este Creatorul întregii omeniri. Toţi oamenii sunt o singură familie prin creaţie şi toţi sunt una prin răscumpărare. Hristos a venit să demoleze orice zid de despărţire, să deschidă larg orice despărţitură a curţilor templului, pentru ca orice suflet să poată avea acces liber la Dumnezeu. Dragostea Sa este atât de cuprinzătoare, atât de profundă, atât de completă, încât pătrunde pretutindeni. Ea îi ridică deasupra influenţelor lui Satan pe acei care sunt amăgiţi de vicleniile sale şi îi aşează în apropierea tronului lui Dumnezeu, tronul înconjurat de curcubeul făgăduinţei. În

Hristos nu este nici Iudeu, nici Grec, nici rob, nici slobod.” – Profeţi şi Regi, pg. 369, 370, engl. [cap. Nădejde pentru neamuri].

„Motivul tuturor dezbinărilor, neînţelegerilor şi diferenţelor se găseşte în despărţirea de Hristos. Hristos este centrul către care ar trebui să fim atraşi; întrucât cu cât ne apropiem mai mult de centru, cu atât mai apropiaţi vom fi împreună în simţăminte, în simpatie, în dragoste, crescând în caracterul şi imaginea lui Isus. Dumnezeu nu face nici o discriminare ...

Fiul Dumnezeului nemărginit, Domnul vieţii şi gloriei, S-a coborât în umilinţă la viaţa celui mai de jos, aşa încât nimeni să nu se poată simţi exclus din prezenţa Sa. El S-a făcut accesibil tuturor. El nu a selectat câţiva favorizaţi cu care să se asocieze şi să-i ignore pe toţi ceilalţi.” – That I May Know Him, pg. 99.

Marţi 10 ianuarie

3. ONESTITATE

a. Ce binecuvântare este dată tuturor celor care urmăresc integritatea în toate tranzacţiile lor? Proverbele 10:9.

Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol. (Proverbele 10:9).

b. Ce ar trebui să unească acţiunea, cuvintele şi chiar gândurile ispravnicului creştin? Proverbele 12:5, 17; 14:2.

Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune. (Proverbele 12:5).

Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. Proverbele (12:17).

Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. (Proverbele 14:2).

„Prin condiţiile isprăvniciei noastre, noi suntem puşi sub obligaţie nu numai faţă de Dumnezeu, ci şi faţă de oameni.” – Educaţia, pg. 139, engl. [cap. Biblia ca educator].

c. Cum îi consideră Domnul pe acei care nu sunt cinstiţi în afaceri? Proverbele 16:11; 20:10.

Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui. (Proverbele 16:11).

Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului. (Proverbele 20:10).

„Nici însemnătatea, nici aparenta neînsemnătate a unei tranzacţii comerciale nu o face dreaptă sau nedreaptă, cinstită sau necinstită. Prin cea mai mică îndepărtare de corectitudine, noi ne plasăm pe noi înşine pe terenul vrăjmaşului şi putem continua pas cu pas, până la orice grad de nedreptate. O mare parte a lumii creştine separă religia de afacerile lor. Un om cinstit, conform măsurii lui Hristos, este unul care va manifesta integritate neştirbită. Greutăţi înşelătoare şi balanţe false cu care mulţi caută să-şi promoveze interesele lor în lume, sunt o urâciune în faţa lui Dumnezeu. Totuşi, mulţi care pretind a ţine poruncile lui Dumnezeu, fac afaceri cu greutăţi false şi balanţe false. Când un om este într-adevăr în legătură cu Dumnezeu şi ţine legea Sa în adevăr, viaţa lui va arăta acest fapt; pentru că toate acţiunile sale vor fi în armonie cu învăţăturile lui Hristos. El nu-şi va vinde onoarea pentru câştig. Principiile sale sunt clădite pe o fundaţie sigură şi comportamentul său în problemele lumeşti este o transcriere a principiilor sale. Integritatea fermă străluceşte asemenea aurului în mijlocul zgurii şi al gunoiului lumii. Înşelăciunea, falsitatea şi necredincioşia pot fi poleite şi ascunse de ochii omului, dar nu de ochii lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu, care privesc dezvoltarea caracterului şi cântăresc valoarea morală, înregistrează în cărţile din ceruri aceste mici tranzacţii care dezvăluie caracterul. Dacă un lucrător este necredincios şi superficial în lucrarea sa, în ocupaţiile vieţii zilnice, lumea nu va judeca incorect dacă va evalua standardul său din religie după standardul său din afaceri.” – Testimonies, vol. 4, pg. 310, 311, engl. [cap. Pregătirea pentru venirea lui Isus].

Miercuri 11 ianuarie

4. SMERENIE

a. Care este răsplata pentru ispravnicul smerit? Psalmii 37:11; Proverbele 22:4; Matei 18:4.

Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace. (Psalmii 37:11).

Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. (Proverbele 22:4).

De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. (Matei 18:4).

„Dragostea supremă faţă de Dumnezeu şi dragostea neegoistă unul faţă de altul, acesta este cel mai bun dar pe care Tatăl ceresc îl poate revărsa. Lăsaţi ca toţi credincioşii să se apropie de Dumnezeu şi unul de altul, astfel încât Dumnezeu să Se poată apropia de ei. Nici un om să nu fie înălţat suprem. Nici un om să nu-şi închipuie că este infailibil întrucât a fost iluminat de Dumnezeu şi folosit de El în aducerea sufletelor la adevăr. Înzestrările noastre sunt valoroase numai dacă sunt folosite ca talente încredinţate de Dumnezeu pentru a mări adevărul. Cel prin care lucrează Dumnezeu nu se va înălţa niciodată pe el însuşi, niciodată nu va căuta să domine. Ca un administrator înţelept, el trebuie să lucreze în sinceritate şi umilinţă. El trebuie să facă slujba lui Dumnezeu, împărţind ceea ce a primit, prezentând adevărul în dragoste, într-un mod limpede, hotărât. În acest fel el trebuie să-i lumineze pe alţii, amintindu-şi întotdeauna că doar Dumnezeu poate impresiona mintea şi poate curăţi inima.” – Manuscript Releases, vol. 21, pg. 275.

b. Ce trebuie să-i caracterizeze pe toţi cei care caută să fie între aleşii lui Dumnezeu? Proverbele 29:23.

Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. (Proverbele 29:23).

„Dragostea, compasiunea şi tandreţea trebuie să se manifeste în mijlocul nostru. Ca ales al lui Dumnezeu, îmbracă-te cu îndurare şi amabilitate. Păcatele care au fost practicate în comportament trebuie îndepărtate cu omul cel vechi. Cu omul cel nou, Isus Hristos, trebuie îmbrăcate ‘bunătatea, smerenia minţii, supunerea, îndelunga răbdare’ (Coloseni 3:12, engl.). Acei care au înviat cu Hristos să umble în înnoirea vieţii, sunt cei aleşi de Dumnezeu. Ei sunt sfinţi pentru Domnul şi sunt recunoscuţi de El ca iubiţii Săi. Astfel, ei sunt sub un legământ solemn pentru a se face deosebiţi, dând dovadă de umilinţă a minţii. Ei trebuie să se îmbrace în hainele neprihănirii. Ei sunt despărţiţi de lume, de spiritul ei, de practicile ei şi ei trebuie să demonstreze că învaţă de la El, Cel care spune: ‘Eu sunt blând şi smerit cu inima’ (Matei 11:29). Dacă vor conştientiza că trebuie să moară împreună cu Hristos, dacă vor păstra legământul lor de botez, lumea nu va avea nici o putere să-i atragă să se lepede de Hristos. Dacă trăiesc viaţa lui Hristos în această lume, ei sunt părtaşi ai naturii divine. Apoi, când Hristos, Cel care este viaţa noastră, Se va arăta, ei se vor arăta de asemenea cu El în glorie.” – Idem, vol. 19, pg. 236, 237.

Joi 12 ianuarie

5. ASCULTARE

a. Ce caracteristici i-au fost arătate Vizionarului Ioan, când l-a văzut pe poporul lui Dumnezeu din aceste zile de pe urmă? Apocalipsa 14:12.

Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. (Apocalipsa 14:12).

b. Unde găsim instrucţiuni cu privire la principiile de afaceri legale? Deuteronomul 5:32; 25:13–15; Luca 11:28.

Luaţi seama, dar, să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga. (Deuteronomul 5:32).

Să n-ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi alta mică. Să n-ai în casă două feluri de efe, una mare şi alta mică. Ci să ai o greutate adevărată şi dreaptă, să ai o efă adevărată şi dreaptă, pentru ca să ai zile multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. (Deuteronomul 25:13–15).

Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!” (Luca 11:28).

„Nu există nici o ramură de business legitimă, pentru care Biblia să nu ofere o pregătire fundamentală. Principiile ei de sârguinţă, cinste, economie, cumpătare şi puritate sunt secretul unui succes adevărat. Aceste principii, aşa cum sunt expuse în cartea Proverbelor, constituie o comoară a înţelepciunii practice. Unde îşi poate găsi comerciantul, meşteşugarul, directorul oamenilor în orice departament de afacere, preceptele cele mai bune pentru el însuşi şi pentru angajaţii săi, decât se găsesc în aceste cuvinte ale omului înţelept: [Proverbele 22:29; 14:23; 13:4; 23:21; 20:19; 17:27; 20:3; 4:14; 6:28; 13:20; 18:24 citate]. …

De câte ori ar fi putut scăpa omul de prăbuşire financiară şi ruină, urmând avertizările, aşa des repetate şi subliniate în Scripturi. ...

Acestea sunt principiile de care sunt legate bunul mers al societăţii, atât al asociaţiilor seculare, cât şi al celor religioase. Acestea sunt principiile care dau siguranţă bunurilor şi vieţii. Pentru tot ceea ce face posibilă încrederea şi cooperarea, lumea este îndatorată legii lui Dumnezeu, aşa cum este aceasta dată în cuvântul Său şi cum este trasată, în linii adesea obscure şi aproape şterse, în inimile oamenilor.” – Educaţia, pg. 135-137, engl. [cap. Principii şi metode în afaceri].

Vineri 13 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum poţi fi mulţumit cu proprietăţile tale pământeşti?

2. Cum ar trebui să te porţi cu ceilalţi în tranzacţiile tale financiare?

3. Ce binecuvântări vei primi dacă eşti cinstit în toate tranzacţiile tale?

4. Cum se poate manifesta smerenia în viaţa mea în mod practic?

5. Numiţi câteva din beneficiile care vin de pe urma onestităţii în chestiuni financiare.