Lecţia 4. Probleme de biruit (II)

„Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor” (Matei 13:22).

„Toţi cei care iubesc banii . . . vor plânge într-o zi în suferinţă amară: ‘O, înşelăciune a bogăţiilor! Mi-am vândut sufletul pentru bani.’ ” – Testimonies, vol. 3, pg. 544, 545, engl. [cap. Păcatul lăcomiei].

Recomandare pentru studiu: Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 133-140, engl. [cap. Bogăţia, un talant încredinţat].

Duminică 22 ianuarie

1. ÎNŞELĂCIUNE

a. Cum perverteşte adesea Satan inima şi gura oamenilor care doresc să câştige avantaje în afaceri? Ieremia 6:13; Faptele Apostolilor 5:3, 4.

Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală. (Ieremia 6:13).

Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 5:3, 4).

b. Cum s-a luptat regele David cu seriozitate împotriva unei limbi înşelătoare? Psalmii 52:2, 3; 101:7; 120:2; Proverbele 30:8.

Limba ta nu născoceşte decât răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti! Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. (Psalmii 52:2, 3).

Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea. (Psalmii 101:7).

Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare! (Psalmii 120:2).

Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie. (Proverbele 30:8).

c. Întrucât ispravnicii creştini vin adesea în legătură cu oameni înşelători, ce rugăciune ar trebui să înalţe la tronul de har? Psalmii 43:1 (ultima parte).

…Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege! (Psalmii 43:1 (ultima parte)).

d. Cum îngăduie Dumnezeu adesea ca o persoană înşelătoare să fie victima propriilor sale şiretlicuri? Psalmii 7:14-16.

Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea şi naşte înşelăciunea face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o. Fărădelegea pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut-o se coboară înapoi pe ţeasta capului lui. (Psalmii 7:14-16).

Luni 23 ianuarie

2. NECINSTE

a. Cum este descrisă o persoană necinstită? Proverbele 6:12-14, 16–19.

Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele. Răutatea este în inima lui, urzeşte lucruri rele întruna şi stârneşte certuri. (Proverbele 6:12-14).

Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat. (Proverbele 6:16–19).

b. Cum consideră Domnul pe cei care sunt necinstiţi în tranzacţiile lor financiare? Deuteronomul 27:17–19; Proverbele 11:1; 20:23.

„Blestemat să fie cel ce va muta hotarele aproapelui său!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” „Blestemat să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” „Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” (Deuteronomul 27:17–19).

Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută. (Proverbele 11:1).

Domnul urăşte două feluri de greutăţi, şi cântarul mincinos nu este un lucru bun. (Proverbele 20:23).

„Înregistrările contabile ale fiecărei afaceri, detaliile fiecărei tranzacţii, trec prin cercetarea atentă a experţilor contabili nevăzuţi, agenţi ai Aceluia care nu face niciodată compromis cu nedreptatea, nu trece niciodată cu

vederea răul, nu micşorează niciodată greşeala.

... Împotriva fiecărui făcător de rele legea lui Dumnezeu pronunţă condamnare. El poate să nu ţină cont de acea voce, poate căuta să înăbuşe avertizările sale, dar în zadar. Ea îl urmează. Ea se face auzită. Ea îi distruge pacea. Dacă nu este luată în seamă, ea îl urmăreşte până la mormânt. Ea poartă mărturie împotriva lui la judecată. Un foc mistuitor îi consumă în cele din urmă sufletul şi trupul.” – Educaţia, pg. 144, 145, engl. [cap. Principii şi metode în afaceri].

c. Ce se va întâmpla cu orice lucru dobândit în mod necinstit? Proverbele 13:11; 15:27; 21:6.

Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte. (Proverbele 13:11).

Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. (Proverbele 15:27).

Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. (Proverbele 21:6).

„Aceasta este întrebarea care se cere a fi luată în considerare de fiecare părinte, fiecare învăţător, fiecare student – de fiecare fiinţă umană, tânăr sau în vârstă. Nici o schemă de afacere sau un plan de viaţă nu poate fi întreg sau complet dacă se ocupă doar de anii scurţi ai vieţii prezente şi nu face nici o pregătire pentru viitorul nesfârşit. Lăsaţi tinerii să fie învăţaţi să ia în calculul lor eternitatea. Lăsaţi-i să fie învăţaţi să aleagă principiile şi să caute posesiunile care dăinuie – să adune pentru ei înşişi acea ‘comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia;’ să-şi facă prieteni ‘cu ajutorul bogăţiilor nedrepte,’ pentru ca atunci când aceasta va eşua, aceştia să-i primească ‘în corturile veşnice’ (Luca 12:33; 16:9).” – Idem, pg. 145, engl. [cap. Principii şi metode în afaceri].

Marţi 24 ianuarie

3. NEDREPTATE

a. Cum suntem avertizaţi să evităm părtinirea în comportarea faţă de alţii? Leviticul 19:15.

Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate. (Leviticul 19:15).

„Nu manifestaţi părtinire faţă de unul sau mai mulţi şi să-i neglijaţi pe alţii dintre fraţii voştri pentru că ei nu sunt apropiaţi de voi. Feriţi-vă ca nu cumva să vă purtaţi aspru cu acei despre care credeţi că au făcut greşeli, în timp ce alţii, mult mai vinovaţi şi mult mai vrednici de mustrare, care ar trebui aspru certaţi pentru conduita lor necreştinească, sunt susţinuţi şi trataţi ca prieteni.” – The Review and Herald, 12 martie 1895.

b. Cum se comportă ispravnicul creştin când are de-a face cu grupuri dezavantajate? Psalmii 82:2–4.

Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi? Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului, scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi-i din mâna celor răi.” (Psalmii 82:2–4).

„Dumnezeu pretinde că poporul Său nu ar trebui să îngăduie ca săracii şi cei năpăstuiţi să fie asupriţi. Dacă ei rup orice jug şi eliberează pe cei asupriţi, şi sunt în mod neegoist şi amabil atenţi cu cei nevoiaşi, atunci binecuvântările promise vor fi ale lor. Dacă în biserică sunt din aceia care fac pe cel orb să se împiedice, ei trebuie să fie traşi la răspundere; pentru că Dumnezeu ne-a făcut protectori ai celui orb, al celui chinuit, al văduvelor şi al celor orfani. Piatra de poticnire, la care se face referire în cuvântul lui Dumnezeu, nu reprezintă un buştean de lemn plasat înaintea picioarelor celui orb ca să-l facă să se împiedice, ea reprezintă, însă, mult mai mult decât aceasta. Ea reprezintă fiecare cursă ce ar putea urmări să prejudicieze influenţa fratelui lor orb, pentru a lucra împotriva interesului lui, sau pentru a împiedica prosperitatea lui.

Un frate care este orb şi sărac şi bolnav, şi care face tot efortul să se auto- întreţină pentru a nu fi dependent, trebuie încurajat de fraţii săi în orice mod posibil. Dar acei care pretind a fi fraţii săi, care se pot folosi de toate facultăţile lor, care nu sunt dependenţi, dar care îşi uită atât de mult datoria lor faţă de cel orb, încât îl dezorientează, îl întristează şi îl opresc din calea lui, fac o lucrare care va cere pocăinţă şi restaurare înainte ca Dumnezeu să accepte rugăciunile lor. Şi biserica lui Dumnezeu, care a permis fratelui lor nefericit să fie greşit, va fi vinovată de păcat până când va face tot ce îi stă în putere pentru a îndrepta răul.” – Testimonies, vol. 3, pg. 519, 520, engl. [cap. Datoria faţă de cei nenorociţi].

Miercuri 25 ianuarie

4. TOVĂRĂŞIE NESATISFĂCĂTOARE

a. În timp ce Domnul este marele nostru Sfătuitor, la cine putem căuta sfat pe acest Pământ? Proverbele 13:20.

„Singura cale sigură pentru tineret este de a combina curăţia cu sfinţenia şi, în acest fel, tendinţele naturale spre rău vor fi ţinute sub control. Alegând drept tovarăşi ai lor pe unii care se tem de Domnul, ei vor fi rar găsiţi în necredinţă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, cultivând îndoieli şi necredinţă. Puterea unui exemplu cu adevărat consecvent este foarte mare înspre bine.” – In Heavenly Places, pg. 172.

b. Ce se întâmplă când căutăm sfat la cei care nu sunt în armonie cu principiile isprăvniciei creştine? Proverbele 14:7; 2 Tesaloniceni 3:6.

„Lăsaţi tineretul să aleagă influenţa şi să se asocieze cu bărbaţi şi femei cu principii şi practici rele, ...şi ei vor fi contaminaţi. Influenţele tăcute şi inconştiente vor strecura sentimentele lor în vieţile acestora, vor deveni parte a existenţei lor reale şi ei vor merge mai departe chiar pe marginea prăpastiei, fără a sesiza vreun pericol. Ei învaţă să iubească acele cuvinte ale limbii liniştite, cuvintele mieroase ale înşelătorului, şi sunt neliniştiţi, tulburaţi şi nefericiţi dacă nu sunt aduşi până la culmea măgulirii cuiva. ...A umbla în sfatul celor neevlavioşi este primul pas spre a sta în locul celor păcătoşi şi a se aşeza pe scaunul celor batjocoritori.” – Idem.

„Este greşit pentru creştini să se asocieze cu acei al căror moral este decăzut. O relaţie zilnică, apropiată, care ocupă timpul fără a contribui în nici un fel la întărirea intelectului sau moralului, este periculoasă. Dacă atmosfera morală care înconjoară persoanele nu este pură şi sfinţită, ci este pătată de întinăciune, acei care respiră această atmosferă vor descoperi că ea acţionează imperceptibil asupra intelectului şi inimii, pentru a le otrăvi şi a le ruina. Este periculos a te familiariza cu acei ale căror minţi au din fire un nivel redus. Treptat şi imperceptibil, acei care din fire sunt conştiincioşi şi iubesc puritatea, vor ajunge la acelaşi nivel, se vor face părtaşi şi vor simpatiza cu prostia şi nerodnicia morală, cu care sunt atât de des aduşi în legătură.” – Testimonies, vol. 3, pg. 125.

Joi 26 ianuarie

5. INUTILITATEA CÂŞTIGĂRII DE BOGĂŢII

a. Cât de multe din bogăţiile noastre pământeşti luăm cu noi atunci când murim? Psalmii 49:16, 17; Eclesiastul 5:13–15; 1 Timotei 6:7.

Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el. (Psalmii 49:16, 17).

Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor. Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini. Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. (Eclesiastul 5:13–15).

Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. (1 Timotei 6:7).

b. Ce putem lua cu noi la marea judecată a omenirii? Matei 16:26; Proverbele 11:4; Isaia 31:7.

Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? ? (Matei 16:26).

În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte. (Proverbele 11:4).

Căci în ziua aceea, fiecare îşi va lepăda idolii de argint şi de aur, pe care vi i-aţi făcut cu mâinile voastre nelegiuite. (Isaia 31:7).

„Cei mântuiţi vor fi întâmpinaţi în casa pe care Isus o pregăteşte pentru ei. Acolo tovarăşii lor nu vor fi netrebnicii pământului, mincinoşii, idolatrii, necuraţii şi necredincioşii; ci ei se vor asocia cu acei care l-au biruit pe Satan şi, prin har divin, şi-au format caractere perfecte. Fiecare tendinţă păcătoasă, fiecare imperfecţiune care îi chinuie aici, este îndepărtată prin sângele lui Hristos şi le sunt împărtăşite perfecţiunea şi strălucirea slavei Sale, întrecând de departe strălucirea soarelui le este atribuită. Şi frumuseţea morală, perfecţiunea caracterului Său, străluceşte prin ei, întrecând de departe în valoare această splendoare exterioară. Ei sunt fără greşeală înaintea marelui tron alb, având parte de acea demnitate şi de privilegiile îngerilor. Având în vedere glorioasa moştenire care poate să-i aparţină: ‘ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?’ (Matei 16:26). El poate fi sărac, totuşi deţine în el însuşi o bogăţie şi o demnitate pe care lumea nu i le-ar putea da niciodată. Sufletul mântuit şi curăţit din păcat, cu toate puterile sale nobile dedicate în serviciul lui Dumnezeu, este de o valoare fără egal; şi este bucurie în ceruri în prezenţa lui Dumnezeu şi a sfinţilor îngeri pentru un suflet mântuit, o bucurie care este exprimată în cântece sfinte de triumf.” – Calea către Hristos, pg. 126, engl. [cap. Bucuria în Domnul].

Vineri 27 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Care sunt rezultatele unei transmiteri denaturate a informaţiei?

2. Cum îl afectează necinstea pe cel care înşeală?

3. Cum se poartă ispravnicii creştini cu ceilalţi în tranzacţiile lor financiare?

4. Cine este sfătuitorul ispravnicului creştin în chestiuni financiare?

5. Despre ce ar trebui să ne aducă aminte caracterul trecător al bogăţiilor materiale?