- Lecţia 13. Un motiv de bucurie!
- Lecţia 12. O virtute nepieritoare
- Lecţia 11. Gândurile şi starea sufletească
- Lecţia 10. Comportamentul şi motivele care-i stau la bază
- Lecţia 9. Importanţa iubirii de oameni
- Lecţia 8. Isprăvnicia ca un talent
- Lecţia 7. Planuri de îmbogăţire rapidă
- Lecţia 6. Ocupaţia şi serviciul
- Lecţia 5. Munca
- Lecţia 4. Probleme de biruit (II)
- Lecţia 3. Probleme de biruit (I)
- Lecţia 2. Caracteristicile unei isprăvnicii veritabile
- Lecţia 1. Sabat, 7 ianuarie 2012 Ispravnicul
Lecţia 5. Munca
„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească” (Genesa 2:15).„Adevărata slavă şi bucurie a vieţii sunt găsite numai de bărbatul şi femeia care muncesc. Munca îşi aduce propria răsplată şi dulce este odihna căpătată prin oboseala unei zile petrecute în mod util.” – Christian Temperance and Bible Hygiene, pg. 98.
Recomandare pentru studiu: Solii pentru tineret, pg.177-180, engl. [cap. O instruire practică].
Duminică 29 ianuarie
1. MUNCĂ
a. La creaţiune, ce a fost dat cu îndurare omului? Genesa 2:15.
Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. (Genesa 2:15).
„Dumnezeu a stabilit lucrul ca o binecuvântare pentru om, pentru a-I ocupa mintea, a-i întări trupul şi a-i dezvolta facultăţile. În activitate mentală şi fizică, Adam a găsit una din cele mai înalte plăceri ale existenţei sale sfinte. Şi când, ca rezultat al neascultării sale, el a fost gonit din frumoasa lui locuinţă şi a fost obligat să lucreze un pământ aspru pentru a-şi câştiga pâinea zilnică, chiar şi acea muncă, deşi foarte mult diferită de ocupaţia plăcută din grădină, a fost o protecţie împotriva ispitelor şi o sursă de fericire. Acei care privesc lucrul ca un blestem, chiar dacă acesta este însoţit de oboseală şi durere, cultivă o greşeală. Bogatul priveşte adesea în jos cu dispreţ asupra claselor muncitoare, dar aceasta este total în contradicţie cu scopul lui Dumnezeu în crearea omului. Ce sunt chiar şi cele mai valoroase averi în comparaţie cu moştenirea dată maiestuosului Adam? Totuşi Adam nu era leneş. Creatorul nostru care înţelege ce este spre fericirea omului, i-a stabilit lui Adam lucrarea sa. Adevărata bucurie a vieţii se găseşte numai de către bărbaţii şi femeile care muncesc.” – Patriarhi şi Profeţi, pg. 50, engl. [cap. Creaţiunea].
b. Ce măsură din munca unei persoane înţelepte îi aparţine acesteia? Eclesiastul 3:13.
…dar şi faptul că un om mănâncă şi bea, şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. (Eclesiastul 3:13).
Luni 30 ianuarie
2. PORUNCA DE A MUNCI
a. Care este o parte intrinsecă a poruncii a patra? Exodul 20:9.
Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. (Exodul 20:9).
„Religia pe care o mărturiseşti face din folosirea timpului celor şase zile lucrătoare la fel de mult o datorie, precum e aceea de a participa la biserică în ziua de Sabat. Tu nu ai fost sârguincios în ocupaţia ta. Ai lăsat ore, zile şi chiar săptămâni să treacă fără a îndeplini vreo lucrare. Cea mai bună predică reală, pe care ai putea să o prezinţi lumii, ar fi să arăţi o reformă hotărâtă în viaţa ta şi să te îngrijeşti de propria ta familie. Apostolul spune: ‘Dacă nu poartă cineva de grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios’ (1 Timotei 5:8).” – Testimonies, vol. 5, pg. 179, engl. [cap. Sârguinţa în afaceri].
„Lenevia şi nepăsarea nu sunt roade aduse de pomul creştin.” – Îndrumarea copilului, pg. 124, engl. [cap. Hărnicia].
b. Cum îşi îndeplinesc munca ispravnicii creştini? Coloseni 3:23.
Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. (Coloseni 3:23).
„Calea trudei stabilită pentru locuitorii pământului poate fi grea şi obositoare; dar este onorată de urmele paşilor Mântuitorului şi acel care urmează pe această cale sfântă este în siguranţă. Prin învăţătură şi exemplu, Hristos a dat demnitate muncii utile. Din cei mai timpurii ani ai Săi, El a dus o viaţă de trudă. Cea mai mare parte a vieţii Sale pământeşti a fost petrecută în muncă stăruitoare în atelierul tâmplarului din Nazaret. În veşmintele unui lucrător obişnuit, Domnul vieţii cutreiera străzile micului oraş în care locuia, mergând şi întorcându-se de la munca sa umilă; şi îngeri slujitori Îl însoţeau în timp ce mergea alături de oameni de la ţară şi lucrători, nerecunoscut şi neonorat.” – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pg. 276, engl. [cap. Demnitatea muncii, subcap. Exemplul lui Hristos].
„Nu trebuie să neglijaţi datoria care stă chiar în calea voastră, ci trebuie să profitaţi de micile ocazii care se deschid în jurul vostru. Trebuie să mergeţi să faceţi ce puteţi mai bine în lucrurile mici ale vieţii, ridicând cu inimă şi credincioşie lucrarea pe care providenţa lui Dumnezeu a desemnat-o pentru voi. Deşi mică, trebuie să o faceţi cu toată meticulozitatea cu care aţi face o lucrare mai mare. Credincioşia voastră va fi aprobată în rapoartele din ceruri.” – The Signs of the Times, 16 iunie 1890.
Marţi 31 ianuarie
3. FIRMA FAMILIEI
a. Când ar trebui să-şi înceapă ispravnicii creştini instruirea? Deuteronomul 6:7.
Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. (Deuteronomul 6:7).
„Educaţia copilului înspre bine sau spre rău începe în anii lui timpurii. Copiii ar trebui învăţaţi că sunt parte din firma familiei. Ei ar trebui învăţaţi să-şi îndeplinească partea lor în cămin. Nu trebuie să fie permanent serviţi; mai degrabă, ar trebui să uşureze poverile tatălui şi mamei. Pe măsură ce copiii mai mari cresc, ei ar trebui să ajute în a-i îngriji pe membrii mai tineri ai familiei. Mama nu ar trebui să se istovească făcând lucrarea pe care copiii ar putea şi ar trebui să o facă.” – Manuscript Releases, vol. 10, pg. 206, 207.
b. Cum pot părinţii să-i înveţe pe copii principiile muncii şi ale datoriilor vieţii? Proverbele 22:6.
Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. (Proverbele 22:6).
„În şcoala căminului, copiii ar trebui învăţaţi cum să-şi îndeplinească îndatoririle practice ale vieţii de zi cu zi. De când sunt încă tineri, mama ar trebui să le dea de făcut câteva sarcini simple în fiecare zi. Îi va lua timp mai mult să-i înveţe decât dacă le-ar face ea însăşi; dar să aibă în vedere că ea trebuie să pună temelia utilităţii pentru clădirea caracterului lor. Să-şi amintească de faptul că acasă este o şcoală în care ea este educatorul principal. Ei îi revine rolul de a-şi învăţa copiii cum să îndeplinească îndatoririle casnice repede şi cu dibăcie. Cât mai repede posibil în viaţă, ar trebui să fie educaţi să împartă poverile căminului. Din copilărie băieţi şi fete ar trebui învăţaţi să poarte poveri tot mai grele, ajutând cu înţelepciune la lucrarea firmei familiei.” – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pg. 122, engl. [cap. Siguranţa tinerilor, subcap. Învăţându-i pe copii să fie folositori].
c. Care este rezultatul inevitabil al leneviei? Proverbele 19:15.
Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic suferă de foame. (Proverbele 19:15).
„Acolo unde este abundenţă de lenevie, Satan lucrează cu ispitele sale pentru a distruge viaţa şi caracterul.” – The Youth’s Instructor, 18 octombrie 1894.
Miercuri 1 februarie
4. ODIHNĂ NEPOTRIVITĂ
a. Care este sfatul pentru cei care nu împlinesc îndemnul de a lucra, dat în porunca a patra şi, în schimb, se odihnesc în cele şase zile obişnuite ale săptămânii? 2 Tesaloniceni 3:10; Proverbele 6:9–11.
Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce. 2 (Tesaloniceni 3:10).
Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!… Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat. (Proverbele 6:9–11).
„Dumnezeu i-a dat omului şase zile în care să lucreze şi El cere ca lucrarea lor să fie făcută în cele şase zile lucrătoare.” – Patriarhi şi Profeţi, pg. 307, engl. [cap. Legea dată lui Israel].
„Cuvântul lui Dumnezeu declară că dacă un om nu vrea să lucreze nici să nu mănânce. Domnul nu cere lucrătorului sârguincios să-i susţină pe alţii în lenevie. Pentru mulţi există o pierdere de timp, o lipsă de efort, care duce la sărăcie şi lipsă. Dacă aceste greşeli nu sunt corectate de acei care îi încurajează, tot ce s-ar face pentru ei ar fi ca şi cum s-ar pune comoara într-o pungă cu găuri.” – Parabolele Domnului Hristos, pg. 247, engl. [cap. Măsura
iertării].
„Acelora care se străduiesc să se reformeze ar trebui să li se asigure ocupaţie. Nimeni care este capabil să muncească, nu ar trebui învăţat să aştepte mâncare, îmbrăcăminte şi adăpost gratuit. De dragul lor propriu, precum şi de dragul altora, pot fi plănuite câteva căi prin care ei să restituie un echivalent pentru ceea ce au primit. Încurajaţi fiecare efort de auto-întreţinere. Aceasta va întări respectul de sine şi o independenţă nobilă. Şi ocupaţia minţii şi trupului în muncă folositoare este esenţială ca protecţie împotriva ispitei.” – Divina vindecare, pg. 177, engl. [cap. Lucrând pentru cel necumpătat].
„Obiceiurile indolente, lipsite de grijă, îngăduite în munca seculară, vor fi aduse în viaţa religioasă şi îi vor face pe unii incapabili să mai aibă vreo eficienţă în serviciul lui Dumnezeu. Mulţi care prin muncă sârguincioasă ar fi putut fi o binecuvântare pentru lume, s-au ruinat prin lenevie. Neangajarea şi lipsa unui scop stabil deschide uşa la o mie de ispite. Tovarăşii răi şi obiceiurile vicioase pervertesc mintea şi sufletul şi rezultatul este ruina pentru viaţa aceasta şi pentru viaţa care va veni. În orice linie de lucru în care suntem angajaţi, cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă să fim ‘fără lenevie în îndeletniciri; plini de râvnă cu duhul; slujind Domnului’. ‘Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta,’ ‘ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii voastre; voi slujiţi Domnului Hristos’ (Romani 12:11, engl.; Eclesiastul 9:10; Coloseni 3:24).” – Parabolele Domnului Hristos, pg. 345, 346 [cap. Talanţii].
Joi 2 februarie
5. „ODIHNA LUI” (EVREI 4:1)
a. Când a instituit Domnul odihna Lui pentru omenire? Genesa 2:2; Evrei 4:4, 5. Cum a întărit Domnul instituţia Sa iniţială? Marcu 2:27, 28.
În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. (Genesa 2:2).
Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui. Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea! (Evrei 4:4, 5).
Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat. (Marcu 2:27, 28).
„Dumnezeu Însuşi a stabilit prima săptămână ca un tipar pentru săptămânile următoare până la încheierea timpului. Ca oricare alta, aceasta era alcătuită din şapte zile literale. Şase zile au fost întrebuinţate în lucrarea de creaţie; în a şaptea, Dumnezeu S-a odihnit şi apoi a binecuvântat această zi şi a pus-o deoparte ca o zi de odihnă pentru om.” – Christian Education, pg. 190.
b. Cum te pregăteşti pentru ceea ce Domnul numeşte „Sabatele Mele” sau „odihna Mea” (Exodul 31:13; Evrei 4:5)? Marcu 15:42; Luca 23:54, 56.
„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. (Exodul 31:13).
Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea! (Evrei 4:5).
Când s-a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului. (Marcu 15:42).
Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului. (Luca 23:54).
…s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege. (Luca 23:54, 56).
„Faceţi ca pregătirea pentru Sabat să fie încheiată vineri. Îngrijiţi-vă ca toate hainele să fie pregătite şi toată mâncarea să fie făcută. Încălţămintea să fie lustruită şi baia făcută. Se poate să faceţi aceasta. Dacă faceţi aceasta ca o regulă, veţi putea să o îndepliniţi. Sabatul nu este dat pentru repararea de haine, pentru gătitul de mâncare, pentru căutare de plăcere, sau pentru orice altă îndeletnicire lumească. Înainte de apusul soarelui, toată lucrarea lumească să fie pusă deoparte şi ziarele lumeşti să fie îndepărtate de la vedere. Părinţi, explicaţi copiilor voştri lucrarea voastră şi scopul ei şi lăsaţi-I să vă ajute în pregătirea voastră de a păstra Sabatul în conformitate cu porunca.” – Testimonies, vol. 6, pg. 355, 356, engl. [cap. Păzirea Sabatului].
„Acei care neglijează a se pregăti pentru Sabat din ziua a şasea şi care gătesc hrană în ziua Sabatului, încalcă cea de-a patra poruncă şi sunt călcători ai legii lui Dumnezeu.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pg. 253, 254.
Vineri 3 februarie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ
1. Care este scopul muncii?
2. Ce face parte din porunca a patra?
3. Când ar trebui să începem să preţuim munca?
4. Ce se întâmplă dacă nu suntem eficienţi în timpul săptămânii?
5. Descrieţi caracterul creştinului şi odihna sa în ziua sfântă a Domnului.