Lecţia 6. Semnul fiarei

„[Şi cealaltă fi ară care a ieşit din pământ] a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte.” (Apocalipsa 13:16).

„Păzirea legii lui Dumnezeu, pe de o parte, și călcarea ei, pe de alta, va face deosebirea dintre închinătorii lui Dumnezeu și închinătorii fi arei.” – Marea luptă, pag. 445, 446 engl.

Recomandare pentru studiu: Experienţe şi viziuni, pag. 64-67, 254-258 engl.

Duminică 2 mai
1. FOCARUL LUPTEI

a. Apocalipsa 13 şi 14 sunt strâns legate, revărsând lumină asupra luptei de la timpul sfârşitului dintre adevăr şi rătăcire. Cum anunţă cel de-al treilea înger rezultatul acestei lupte? Apocalipsa 14:9-12; 15:2.
Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mînă, va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea, n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. (Apocalipsa 14:9-12).
Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mînă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei. (Apocalipsa 15:2).

b. Ce poruncă din legea lui Dumnezeu este atacată puternic în ultima luptă? Exodul 20:8; Marcu 2:27, 28. Pe ce autoritate se bazează păzirea duminicii? Matei 15:9, 13, 14.
Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. (Exodul 20:8).
Apoi le-a zis: "Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului." (Marcu 2:27, 28).
Degeaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti."
Drept răspuns, El le-a zis: "Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe, şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă." (Matei 15:9, 13, 14).

„Statele Unite vor impune păzirea duminicii, pe care Roma o pretinde ca o recunoaștere specială a supremaţiei ei. Însă în acest omagiu adus papalităţii, Statele Unite nu vor fi singure. Infl uenţa Romei în ţările care au recunoscut cândva dominaţia ei este departe de a fi dispărut. Iar profeţia prezice o reabilitare a puterii ei… Atât în Lumea Veche cât și în Lumea Nouă, papalitatea va primi omagiul prin onoarea adusă instituţiei duminicii, care se bazează doar pe autoritatea Bisericii Romane.” – Marea luptă, pag. 579 engl.

Luni 3 mai
2. SCHIMBAREA INTENŢIONATĂ

a. Cum determină felul nostru de gândire atitudinea şi acţiunile noastre? Matei 6:21; 12:34; Proverbele 23:7.
Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Matei 6:21).
Pui de năpîrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, cînd voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Matei 12:34).
…căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. Mănîncă şi bea, îţi va zice el, dar inima lui nu este cu tine. (Proverbele 23:7).

„Vom arăta ce este în inima noastră prin cuvintele pe care le rostim. Legătura dintre inimă și cuvintele gurii noastre este foarte strânsă, iar după cuvintele noastre vom fi judecaţi personal în ziua de pe urmă.” – Th e Voice in Speech and Song, pag. 52.
„Dacă gândurile sunt rele, sentimentele vor fi rele, iar gândurile și sentimentele unite formează caracterul moral.” – Testimonies, vol. 5, pag. 310 engl.

b. Ce intenţie a Romei, aşa cum este descoperită în Daniel 7:25, reprezintă chestiunea cheie în confl ictul fi nal? Cum va fi impunerea de către naţiunea ca un miel a păzirii duminicii un semn al asocierii cu Roma, sau al supunerii faţă de ea? Apocalipsa 13:12.
El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mîinile lui timp de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme. (Daniel 7:25).
Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei şi făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. (Apocalipsa 13:12).

„Nimeni nu suferă mânia lui Dumnezeu până când adevărul nu a fost adus la mintea și conștiinţa lui, și a fost respins. Sunt mulţi care nu au avut niciodată ocazia să audă adevărurile speciale pentru acest timp. Caracterul obligatoriu al poruncii a patra nu a fost așezat niciodată înaintea lor în adevărata lui lumină. Cel care citește toate inimile și care încearcă toate motivele nu va lăsa ca niciunul, care dorește să cunoască adevărul, să fi e înșelat cu privire la chestiunile afl ate în dispută. Decretul nu va fi impus oamenilor orbește. Toţi trebuie să aibă lumină sufi cientă ca să hotărască în mod inteligent.” – Marea luptă, pag. 605 engl.
„Caracteristica specială a fi arei, și ca urmare a chipului ei, este călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Daniel spune despre cornul cel mic, papalitatea: ‚Se va gândi să schimbe vremurile și legea’ (Daniel 7:25, versiunea RV). Iar Pavel numea aceeași putere ‚omul fărădelegii’, care urmează să se înalţe mai presus de Dumnezeu. O profeţie completează o altă profeţie. Numai prin schimbarea legii lui Dumnezeu putea papalitatea să se înalţe mai presus de Dumnezeu; oricine păzește în cunoștinţă de cauză legea așa cum este schimbată aduce onoare supremă acelei puteri prin care a fost făcută schimbarea. O astfel de ascultare faţă de legile papale va fi un semn al supunerii faţă de papa în locul lui Dumnezeu. Papalitatea a încercat să schimbe legea lui Dumnezeu… Schimbarea din porunca a patra împlinește exact profeţia. Pentru aceasta, singura autoritate pretinsă este aceea a bisericii. Aici puterea papală se așază pe faţă mai presus de Dumnezeu.” – Idem., pag. 446 engl.

Marţi 4 mai
3. ZIUA DOMNULUI

a. Ce verset biblic a folosit în mod greşit protestantismul pentru a apăra păzirea duminicii? Apocalipsa 1:10.
În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic ca sunetul unei trîmbiţe… (Apocalipsa 1:10).

„Ziua Domnului menţionată de Ioan a fost Sabatul, ziua în care Iehova S-a odihnit după marea lucrare a creaţiunii, și pe care a binecuvântat-o și a sfi nţit-o pentru că Se odihnise în ea. Sabatul a fost păzit cu sfi nţenie de Ioan pe Insula Patmos așa cum a făcut-o și când se afl a printre oameni, predicând în acea zi. Stâncile sterpe din jurul lui îi aminteau de Horebul stâncos și de felul în care Dumnezeu, când a dat poporului de acolo legea Sa, a spus: ‚Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca să o sfi nţești’ (Exodul 20:8).” – Th e Sanctifi ed Life, pag. 74.
„În ciuda tuturor eforturilor de a stabili sfi nţenia duminicii, papistașii înșiși au recunoscut autoritatea divină a Sabatului, și originea omenească a instituţiei cu care fusese înlocuit. În secolul al șaisprezecelea, un conciliu papal a declarat direct: ‚Creștinii să nu uite că ziua a șaptea a fost consacrată de Dumnezeu, și a fost primită și păzită nu numai de evrei, ci de toţi ceilalţi care au pretins că se închină lui Dumnezeu; deși noi creștinii am schimbat Sabatul lor în ziua Domnului.’ (Th omas Morer, Discourse in Six Dialogues on the Name, Notion and Observation of the Lord’s Day, pag. 281, 282). Cei care au schimbat legea divină nu erau în necunoștinţă de cauză cu privire la caracterul lucrării lor. Ei se așezau în mod deliberat mai presus de Dumnezeu.” – Marea luptă, pag. 577 engl.
„În timp ce închinătorii lui Dumnezeu se vor deosebi în mod special prin respectul lor faţă de porunca a patra – întrucât aceasta este semnul puterii Sale creatoare și dovada că pretinde reverenţa și omagiul omului – închinătorii fi arei se vor deosebi prin eforturile lor de a scoate memorialul Creatorului, de a înălţa instituţia Romei. Papalitatea și-a impus pretenţiile arogante prima dată în favoarea duminicii; și pentru prima dată a apelat la puterea statului ca să impună păzirea duminicii ca ‚ziua Domnului.’” – Idem., pag. 446, 447 engl.

b. Ce zi este în realitatea ziua Domnului? Marcu 2:28; Isaia 58:13; Ezechiel 20:12.
…aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului. (Marcu 2:28).
Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării… (Isaia 58:13).
Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc. (Ezechiel 20:12).

„Întrucât a fost făcut pentru om, Sabatul este ziua Domnului. El este a lui Hristos…. Sabatul este un semn al puterii lui Hristos de a ne sfi nţi. Și este dat tuturor acelora pe care Hristos îi sfi nţește. Ca semn al puterii Sale sfi nţitoare, Sabatul este dat tuturor acelora care, prin Hristos, devin parte a Israelului lui Dumnezeu.” – Hristos lumina lumii, pag. 288 engl.

Miercuri 5 mai
4. SLUJIND UNUI DUMNEZEU NESCHIMBĂTOR

a. Cum a considerat Dumnezeu păzirea Sabatului în Israelul din vechime? Care erau binecuvântările şi care erau blestemele? Ieremia 17:19-27.
De veţi voi şi veţi asculta, veţi mînca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit." Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi! Argintul tău s-a prefăcut în zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apa. Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei nu ajunge pînă la ei. De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: "Ah! Voi cere socoteală potrivnicilor Mei, şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei. Îmi voi întinde mîna împotriva ta, îţi voi topi zgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă. Sionul va fi mîntuit prin judecată, şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiţi prin dreptate. (Ieremia 17:19-27).

„[Ieremia 17:24, 25 citat]. Această făgăduinţă de prosperitate ca răsplată pentru credioncioșie era însoţită de o profeţie despre judecăţile teribile care aveau să cadă asupra cetăţii dacă locuitorii ei se dovedeau necredincioși lui Dumnezeu și legii Sale. Dacă îndemnurile de a asculta de Domnul Dumnezeul părinţilor lor și de a sfi nţi Sabatul Său nu erau urmate, cetatea și palatele ei aveau să fi e complet nimicite de foc.” – Profeţi și regi, pag. 411, 412 engl.

b. Cum a explicat Isus clar că El nu a venit – aşa cum a venit omul fărădelegii – să schimbe legea lui Dumnezeu? Matei 5:17-19; Luca 16:17.
Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. Pe cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit îl ruga să-l lase să rămînă cu El. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: "Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine." Matei 5:17-19
Este mai lesne să treacă cerul şi pămîntul decît să cadă o singură frîntură de slovă din Lege. (Luca 16:17).

„Pentru că legea era neschimbătoare, pentru că omul nu putea fi mântuit numai prin ascultare de preceptele ei, Isus a fost înălţat pe cruce. Totuși chiar mijloacele prin care Hristos a întemeiat legea, Satan le-a prezentat ca nimicind legea. Aici se va da ultima bătălie a marii lupte dintre Hristos și Satan. Satan pretinde acum că legea pe care Dumnezeu a rostit-o cu propriul Său glas este cu lipsuri, că unele clauze au fost îndepărtate. Aceasta este ultima mare amăgire pe care el o aduce în lume. Nu este nevoie ca el să atace întreaga lege; dacă poate să-i conducă pe oameni să neglijeze un precept, scopul lui este atins. Pentru că ‚cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate’ (Iacov 2:10). Când consimt să calce un precept, oamenii sunt aduși sub puterea lui Satan. Prin înlocuirea legii lui Dumnezeu cu cea omenească, Satan va căuta să controleze lumea.” – Hristos lumina lumii, pag. 763.
„Mântuirea nu este adusă la omenirea căzută prin anularea vreunei iote sau frânturi de slovă din lege. Dacă Dumnezeu ar fi schimbător, nu s-ar putea avea încredere în guvernarea lui. Dacă El ar retracta ce a spus, nu am putea folosi Cuvântul Său ca temelie pentru credinţa noastră. Dacă El Și-ar fi schimbat legea ca să vină în întâmpinarea oamenilor căzuţi, pretenţia lui
Satan că omul nu poate ţine legea ar fi fost dovedită ca fi ind adevărată. Însă Dumnezeu nu Și-a schimbat legea. Moartea lui Hristos arată universului ceresc, lumilor necăzute și tuturor fi ilor și fi icelor lui Adam că legea lui Dumnezeu este neschimbătoare și că la judecată ea îi va condamna pe toţi cei care au stăruit în păcat.” – Th e Signs of the Times, 7 aprilie 1898.

Joi 6 mai
5. „IEŞIŢI DIN EA”

a. De ce spunem astăzi că există mulţi păzitori ai duminicii sinceri care nu au primit semnul fi arei? Faptele Apostolilor 17:30; Iacov 4:17; Ioan 15:22. Când va fi impusă păzirea duminicii?
Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască… (Faptele Apostolilor 17:30).
Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat! (Iacov 4:17).
Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum, n-au nici o dezvinovăţire pentru păcatul lor. (Ioan 15:22).

„Sunt mulţi care nu au avut niciodată lumina. Ei sunt înșelaţi de învăţătorii lor, și nu au primit semnul fi arei. Domnul lucrează cu ei; El nu i-a lăsat pe căile lor. Până când nu sunt convinși de adevăr, și nu calcă în picioare dovada dată ca să-i lumineze, Domnul nu-Și va retrage harul de la ei.” – Manuscript Releases, vol. 19, pag. 103.
„Dumnezeu a dat oamenilor Sabatul ca un semn între El și ei, ca un test al credincioșiei lor. Cei care, după ce lumina cu privire la legea lui Dumnezeu a venit la ei, continuă să nu asculte și să înalţe legile oamenilor
deasupra legii lui Dumnezeu, în marea criză dinaintea noastră vor primi semnul fi arei.” – Evanghelizarea, pag. 235 engl. „În prezent, păzirea duminicii nu reprezintă un test. Va veni timpul când oamenii nu doar că vor interzice lucrul duminica, dar vor încerca să-i forţeze pe oameni să lucreze în Sabat, și să fi e de acord cu păzirea duminicii,altfel își vor pierde libertatea și viaţa. Însă timpul pentru aceasta nu a venit încă, pentru că adevărul trebuie prezentat mai pe deplin înaintea oamenilor ca o mărturie. Ceea ce am spus nu ar trebui să se înţeleagă că se referă la faptele vechilor păzitori ai Sabatului care înţeleg adevărul.” – Th e Review and Herald, 6 aprilie 1911.

b. Ce trebuie să se întâmple înainte ca păzirea duminicii să fi e impusă printr-o sentinţă de moarte? Ce chemare trebuie să fi e auzită de lume chiar înainte de sfârşitul timpului? Apocalipsa 14:9, 10; 18:1, 4.
Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mînă, va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. (Apocalipsa 14:9, 10).
După aceea, am văzut coborîndu-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pămîntul s-a luminat de slava lui. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! (Apocalipsa18:1, 4).

Vineri 7 mai
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Ce caracterizează lucrarea îngerului al treilea din Apocalipsa 14?
b. Explicaţi „intenţia” (ro: „încumetarea”) ierarhiei romane aşa cum este descoperită în Daniel 7:25.
c. Cum puteţi dovedi că, nu prima zi a săptămânii, ci a şaptea (Sabatul) este ziua Domnului?
d. Explicaţi Matei 5:17-19; Luca 16:17; Matei 22:36-40 şi Iacov 2:10 în legătură cu rezultatul luptei (Apocalipsa 14:12).
e. De ce cere lupta fi nală dintre adevăr şi rătăcire o despărţire de bisericile cu numele?