Lecţia 7. Hristos şi Sabatul

„[Isus] venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească.” (Luca 4:16).

„Când la nașterea lui Isus, îngerii cântau – ‚slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pe pământ pace și bună învoire între oameni’ (Luca 2:14), ei făceau de cunoscut principiile legii pe care El venise să o slăvească și să o facă venerabilă.” – Hristos lumina lumii, pag. 308 engl.

Recomandare pentru studiu:
Patriarhi şi profeţi, pag. 47-49, 296, 297.

Duminică 9 mai
1. ORIGINEA PĂZIRII SABATULUI

a. Când a instituit Dumnezeu Sabatul? Genesa 2:1-3.
Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea, Dumnezeu a sfîrşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a bbinecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse. (Genesa 2:1-3).

„În Eden, Dumnezeu a întemeiat un memorial al lucrării Sale de creaţiune, așezând binecuvântarea Sa asupra zilei a șaptea. Sabatul a fost încredinţat lui Adam, părintele și reprezentantul întregii familii omenești…
Instituţia a fost în întregime comemorativă și dată întregii omeniri. În ea nu era nimic simbolic sau care să se aplice la un anumit popor. Dumnezeu a văzut că Sabatul era esenţial pentru om, chiar și în Paradis. El avea nevoie să-și pună deoparte interesele și preocupările proprii într-o zi din șapte, ca să poată contempla mai pe deplin lucrările lui Dumnezeu și să mediteze la puterea și bunătatea Sa.” – Patriarhi și profeţi, pag. 48 engl.

b. Cum a fost întărit Sabatul înainte de a se da legea pe Sinai? Exodul 16:22-30. Ce trebuie să ne aducă în minte Sabatul? Exodul 20:8-11.
În ziua a şasea, au strîns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta. Şi Moise le-a zis: "Domnul a poruncit aşa. Mîine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului, coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi pînă a doua zi dimineaţă tot ce va rămînea!" Au lăsat-o pînă a doua zi dimineaţă, cum poruncise Moise, şi nu s-a împuţit, şi n-a făcut viermi. Moise a zis: "Mîncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe cîmp. Veţi strînge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi." În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strîngă mană, şi n-au găsit. Atunci Domnul a zis lui Moise: "Pînă cînd aveţi de gînd să nu păziţi poruncile şi legile Mele? Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămînă la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte." Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea. (Exodul 16:22-30).
Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a bbinecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exodul 20:8-11).

„În împrejurările legate de darea manei, avem o dovadă convingătoare că Sabatul nu a fost instituit, așa cum pretind mulţi, când a fost dat la Sinai. Înainte să ajungă la Sinai, israeliţii au înţeles că Sabatul era obligatoriu.” – Idem., pag. 296 engl.

Luni 10 mai
2. EXEMPLUL LUI ISUS

a. Care a fost intenţia lui Isus cu privire la legea lui Dumnezeu? Psalmii 40:8; Isaia 42:21; Matei 5:17-19.
...vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. (Psalmii 40:8).
Domnul a voit pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată. (Isaia 42:21).
Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu vor trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. (Matei 5:17-19).

b. Cum i-a mustrat Isus pe iudei pentru că nu ţineau legea morală a celor Zece Porunci dată de Dumnezeu? Matei 15:3-6; Luca 10:26; Ioan 7:19.
Drept răspuns, El le-a zis: "Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? Căci Dumnezeu a zis: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;" şi: "Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea." Dar voi ziceţi: "Cine va zice tatălui său sau mamei sale: "Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu", nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat astfel cuvîntul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre. (Matei 15:3-6).
Isus i-a zis: "Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?" (Luca 10:26).
Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi, nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorîţi? (Ioan 7:19).

„În preceptele legii Sale sfi nte, Dumnezeu a dat o normă perfectă de viaţă; și El a spus că această lege, neschimbată în nici o iotă sau frântură, va avea pretenţii asupra fi inţelor omenești până la sfârșitul timpului. Hristos a venit să înalţe această lege și să o facă venerabilă. El a arătat că ea se bazează pe temelia largă a dragostei faţă de Dumnezeu și dragostei faţă de om, și că ascultarea de preceptele ei cuprinde întreaga datorie a omului. Prin propria Sa viaţă, El a dat un exemplu de ascultare de legea lui Dumnezeu. În Predica de pe Munte, El a arătat cum cerinţele ei se întind dincolo de acţiunile exterioare și că au în vedere gândurile și intenţiile inimii.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 505 engl.

c. Daţi exemple care arată că învăţăturile lui Hristos au restaurant adevărata însemnătate a legii lui Dumnezeu. Matei 5:21, 22, 27, 28, 31, 32; 19:17-19; Luca 16:17, 18. El a restaurat şi Sabatul la poziţia lui iniţială în planul lui Dumnezeu pentru omenire. Daţi exemple. Matei 12:10-12; 24:20; Marcu 2:27.
Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi, oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecăţii." Dar Eu vă spun că orişicine se mînie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule", va cădea sub pedeapsa focului gheenei. (Matei 5:21, 22).
Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu preacurveşti." Dar Eu vă spun că orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. (Matei 5: 27, 28).
S-a zis iarăşi: "Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire." Dar Eu vă spun că orişicine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte. (Matei 5: 31, 32).
El i-a răspuns: "De ce mă întrebi: "Ce bine?" Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile." "Care?" I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: "Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta"; şi: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." (Matei 19:17-19).
Este mai lesne să treacă cerul şi pămîntul decît să cadă o singură frîntură de slovă din Lege. Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte, şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte. (Luca 16:17, 18).
Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mînă uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: "Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?" El le-a răspuns: "Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într-o groapă în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? Cu cît mai de preţ este deci un om decît o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat." (Matei 12:10-12).
Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. (Matei 24:20).
Apoi le-a zis: "Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat. (Marcu 2:27).

„Conducătorii iudei au împlinit voinţa lui Satan îngrădind ziua de odihnă a lui Dumnezeu cu cerinţe împovărătoare. Pe vremea lui Hristos, Sabatul devenise atât de pervertit încât păzirea lui refl ecta caracterul egoist și arbitrar al oamenilor mai mult decât caracterul cerescului Tată iubitor. Rabinii Îl prezentau pe Dumnezeu efectiv ca dând legi care nu puteau fi ţinute de oameni. Ei îi făceau pe oameni să-L considere pe Dumnezeu tiran, și să creadă că păzirea Sabatului, așa cum cerea El, îi împietrea pe oameni și îi făcea cruzi. Lucrarea lui Hristos a fost aceea de a îndepărta aceste concepţii greșite. Deși rabinii Îl urmăreau cu o ostilitate nemiloasă, El nici măcar nu părea că Se conformează la cerinţele lor, ci a mers drept înainte păzind Sabatul în conformitate cu legea lui Dumnezeu.” – Hristos lumina lumii, pag. 284 engl.
„Îndepărtând restricţiile fără sens ale iudeilor, Hristos a onorat Sabatul, în timp ce cei care se plângeau de El dezonorau ziua sfântă a lui Dumnezeu.” – Idem., pag. 287 engl.

Marţi 11 mai
3. URMÂND EXEMPLUL LUI HRISTOS

a. Cum Îl supravegheau cărturarii şi fariseii pe Isus încercând să găsească ceva de care să-L acuze? Luca 6:7. Ce puteau face de fapt? Ioan 8:46. Atunci când Isus a fost adus la judecată, de ce călcare de Sabat L-au acuzat iudeii? Matei 26:59-61.
Cărturarii şi Fariseii pîndeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. (Luca 6:7).
Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? (Ioan 8:46).
Preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi tot Soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi, şi au spus: "Acesta a zis: "Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile." (Matei 26:59-61).

„Timp de treizeci de ani [Hristos] a dus o viaţă de om desăvârșit, atingând cel mai înalt standard de desăvârșire.”- Selected Messages, vol. 3, pag. 136.
„Cei care susţin că Hristos a desfi inţat legea învaţă că El a călcat Sabatul și i-a îndreptăţit pe ucenici să facă același lucru. În felul acesta, ei pășesc exact pe urmele iudeilor gâlcevitori. Prin aceasta, ei contrazic mărturia lui Hristos Însuși care a spus: ‚Am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.” (Ioan 15:10). Nici Mântuitorul, nici urmașii Săi nu au călcat legea Sabatului. Hristos a fost un reprezentant viu al legii. În viaţa Sa, nu s-a găsit nici o călcare a preceptelor ei sfi nte. Privind la mulţimea de martori care căutau o ocazie să-L condamne, El putea spune fără să poată fi combătut: ‚Care din voi Mă poate dovedi că am păcat?’ (Ioan 8:46).” – Hristos lumina lumii, pag. 287 engl.

b. Ce lecţie a lăsat Isus ucenicilor Săi cu privire la păzirea corectă a Sabatului? Luca 23:52-56. Ce este chemat să facă fi ecare urmaş al lui Hristos? Ioan 15:10; 1 Ioan 2:6.
Omul acesta s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pînză de in, şi L-a pus într-un mormînt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului. Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormîntul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege. (Luca 23:52-56).
Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: "Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul." (Ioan 15:10).
Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus. (1 Ioan 2:6).

„Prin suferinţa și împotrivirea [Sa], [Hristos] a arătat clar omului că omenirea poate obţine și menţine desăvârșirea de caracter.” – Th e Youth’s Instructor, 28 decembrie 1899.
„Idealul caracterului creștin este acela de a fi asemenea lui Hristos. După cum Fiul omului a fost desăvârșit în viaţa Sa, la fel urmașii Săi trebuie să fi e desăvârșiţi în viaţa lor. Isus a fost făcut asemenea fraţilor Lui în toate lucrurile. El a devenit trup, chiar așa cum suntem și noi. Lui I-a fost foame, sete și a ostenit. El era susţinut de hrană și înviorat prin somn. El a împărtășit soarta omului; totuși El era Fiul neprihănit al lui Dumnezeu. El era Dumnezeu în trup. Caracterul Său trebuie să fi e al nostru.” – Hristos
lumina lumii, pag. 311 engl.
„Toate atribuţiile neprihănite de caracter locuiesc în Dumnezeu ca un întreg desăvârșit și armonios. Toţi cei care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal sunt privilegiaţi să posede aceste atribute. Aceasta este știinţa sfi nţeniei.” – Testimonies, vol. 7, pag. 276 engl.

Miercuri 12 mai
4. SABATUL ÎN NOUL TESTAMENT

a. Care era obiceiul lui Pavel şi al primilor creştini în ce priveşte Sabatul? Faptele Apostolilor 13:42, 44; 16:13; 17:2; 18:4.
Cînd au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri…
În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu. (Faptele Apostolilor 13:42, 44).
În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. (Faptele Apostolilor 16:13).
Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi… (Faptele Apostolilor 17:2).
Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci. (Faptele Apostolilor 18:4).

b. Unde şi în ce zi a săptămânii primeau primii creştini instruire religioasă? Matei 23:1-3; Faptele Apostolilor 15:21. Anania era un conducător al bisericii timpurii şi un păzitor strict al Sabatului. Ce spuneau iudeii despre el? Faptele Apostolilor 22:12.
Atunci Isus, pe cînd cuvînta gloatelor şi ucenicilor Săi, "Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile, pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac. (Matei 23:1-3).
Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat. (Faptele Apostolilor 15:21).
Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine. (Faptele Apostolilor 22:12).

c. Ce dovadă în plus din profeţia dată de Isus arată că creştinii aveau să păzească Sabatul zilei a şaptea la patruzeci de ani după răstignire? Matei 24:15-20.
De aceea, cînd veţi vedea "urîciunea pustiirii", despre care a vorbit proorocul Daniel, "aşezată în locul sfînt" - cine citeşte să înţeleagă! atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei, să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; Şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. (Matei 24:15-20).

„Hristos nu numai că a onorat Sabatul în timpul vieţii Sale pe pământ, dar El a prevăzut ca pretenţiile lui sacre să fi e amintite și onorate după moartea și învierea Sa. Atunci când i-a avertizat pe ucenicii Săi de distrugerea Ierusalimului, care nu a avut loc decât la patruzeci de ani după înălţarea Sa, El a spus: ‚Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fi e iarna, nici într-o zi de Sabat; pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi .’ (Matei 24:20). În conformitate cu directivele Sale, urmașilor lui Hristos li s-a permis să plece din cetatea asediată și să fugă la munţi, fără ca fuga lor să fi e iarna, nici într-o zi de Sabat.” - Th e Signs of the Times, 12 noiembrie 1894.

d. Cât de importantă a dorit Dumnezeu să fi e chestiunea Sabatului pentru urmaşii Săi din fi ecare generaţie? Exodul 31:13, 16, 17.
Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: "Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.
Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legămînt necurmat. Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic, căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pămîntul, iar în ziua a şaptea s-a odihnit şi a răsuflat. (Exodul 31:13, 16, 17).

„Lui Dumnezeu nu I se poate aduce un afront mai mare decât atunci când ziua Sa sfântă este nesocotită și înlocuită cu un sabat contrafăcut care nu poartă nici un semn de sfi nţenie. Dumnezeu a dat Sabatul lumii ca să fi e pus deoparte pentru slava numelui Său… Și cine este Israel? Duhul Sfânt spune prin apostolul Pavel: ‚Și dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi sămânţa lui Avraam’ (Galateni 3:29). Păzirea Sabatului este impusă asupra tuturor celor care prin Hristos devin parte a adevăratului Israel.” – Idem., 22 noiembrie 1899.

Joi 13 mai
5. LUCRAREA REFORMEI SABATULUI

a. Ce instrucţiuni ar trebui să reţinem pentru a ne asigura o păzire corectă a Sabatului? Isaia 58:12, 13.
Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit "Dregător de spărturi", "Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit." Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării… (Isaia 58:12, 13).

„Dumnezeu cere ca ziua Sa cea sfântă să fi e păzită cu la fel de multă sfi nţenie ca pe vremea lui Israel. Porunca dată evreilor ar trebui păzită de toţi creștinii ca un ordin al lui Iehova pentru ei. Ziua dinainte de Sabat ar trebui să fi e o zi de pregătire, ca totul să fi e gata pentru orele lui sfi nte. Propriile noastre treburi nu ar trebui, în nici un caz, lăsate să ocupe timpul sfânt.” – Patriarhi și profeţi, pag. 296 engl.
„Atunci când începe Sabatul, ar trebui să așezăm o strajă asupra noastră, asupra faptelor și cuvintelor noastre, ca să nu-L jefuim pe Dumnezeu prin aceea că atribuim folosului propriu timpul care este strict al Domnului. Nici noi nu ar trebui să facem și nici să îngăduim copiilor noștri să facă nici o lucrare pentru câștigarea existenţei, sau altceva ce ar putea fi făcut în cele șase zile lucrătoare. Vineri este ziua pregătirii. Atunci, timpul poate fi folosit ca să ne pregătim pentru Sabat sau să ne gândim și să vorbim despre el. Nimic, care în ochii Cerului este privit ca o călcare a Sabatului, nu ar trebui lăsat nespus sau nefăcut pentru a fi spus sau făcut în Sabat. Dumnezeu ne cere nu numai să ne abţinem de la lucru fi zic în Sabat, dar și ca mintea să fi e educată să stăruiască asupra temelor sacre. Porunca a patra este efectiv călcată prin discuţii despre lucruri lumești și prin angajarea în discuţii ușuratice și neînsemnate. A vorbi despre orice sau despre tot ce ne trece prin minte înseamnă a ne deda la fl ecării.” – Testimonies, vol. 2, pag. 702, 703 engl.

Vineri 14 mai
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Ce dovadă arată că Sabatul a existat înainte de Sinai?
b. Care a fost atitudinea lui Isus faţă de legea lui Dumnezeu şi de Sabat?
c. La procesul lui Isus, de ce nu a fost acuzat de călcarea Sabatului?
d. Atunci când noul legământ fusese deja întărit prin moartea lui Hristos (Galateni 3:15; Evrei 9:16, 17), care era înţelegerea ucenicilor cu privire la păzirea Sabatului?
e. Ce dovadă arată că Isaia 58:12, 13 se referă la era creştină? (Compară Isaia 58:12, 13 cu 61:1-4.)