Lecţia 8. O lucrare de reformă în profeţie

„Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.” (Isaia 56:1).

„Pentru a sfi nţi Sabatul, oamenii trebuie să fi e sfi nţi ei înșiși. Prin credinţă, ei trebuie să devină părtași ai neprihănirii lui Hristos.” – Hristos lumina lumii, pag. 283 engl.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 451-460 engl.

Duminică 16 mai
1. PĂZIREA SABATULUI RESTAURATĂ

a. Ce dovadă arată că acea chemare a Domnului din Isaia 56 se aplică în special în vremea Noului Testament? Compară Isaia 56:1 cu 1 Petru 1:4, 5 şi Romani 3:21-24.
Aşa vorbeşte Domnul: "Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mîntuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. (Isaia 56:1).
şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi. (1 Petru 1:4, 5).
Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi proorocii - şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. (Romani 3:21-24).

b. Când şi cu ce condiţie aveau să fi e binecuvântate neamurile adunate de evanghelie? Isaia 56:2-7; Efeseni 2:12-22.
Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămîne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pîngărească, şi stăpînindu-şi mîna, ca să nu facă nici un rău! Străinul care se alipeşte de Domnul, să nu zică: "Domnul mă va despărţi de poporul Său!" Şi famenul să nu zică: "Iată, eu sunt un copac uscat!" Căci aşa vorbeşte Domnul: "Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legămîntul Meu, le voi da în Casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decît fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge. Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pîngărească şi vor stărui în legămîntul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele." (Isaia 56:2-7).
aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus, voi care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orînduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcînd astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.
2.17 COR Ephesians 2.17 El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El, toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfînt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul. (Efeseni 2:12-22).

„[În Isaia 56:8] este prevestită adunarea neamurilor de către evanghelie. Iar asupra celor care onorează atunci Sabatul este pronunţată o binecuvântare. În felul acesta, obligaţia poruncii a patra se extinde dincolo de crucifi carea, învierea și înălţarea lui Hristos până la vremea când servii Săi vor predica solia bunei vești tuturor popoarelor.” – Marea luptă, pag. 451 engl.
„Adevăratul semn este așezat asupra tuturor celor care primesc Sabatul, care îl sfi nţesc pentru Domnul. Dacă se ascultă de pretenţiile Sabatului, sufl etul, trupul și spiritul vor fi sfi nţite. Ieșind din lume și despărţindu-ne de ea, prin acceptarea Sabatului creaţiunii pe care l-a sfi nţit și binecuvântat Dumnezeu, noi dăm pe faţă o convertire reală. Noi purtăm semnul lui Dumnezeu. Suntem marcaţi cu semnul guvernării Sale.” – Manuscript Releases, vol. 3, pag. 425.

Luni 17 mai
2. O EXPERIENŢĂ INTERIOARĂ CONFIRMATĂ DE
ACŢIUNE EXTERIOARĂ

a. Defi niţi experienţa interioară necesară acelora care iau parte la odihna Domnului. Matei 11:28-30; Isaia 48:16-18; Ieremia 6:16 (p.p).
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară. (Matei 11:28-30).
Apropiaţi-vă de Mine, şi ascultaţi! De la început n-am vorbit în ascuns, de la obîrşia acestor lucruri, am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfîntul lui Israel: "Eu Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi! O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rîu, şi fericirea ta ca valurile mării. (Isaia 48:16-18).
Aşa vorbeşte Domnul: "Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!" (Ieremia 6:16 (p.p)).

„Pentru toţi cei care primesc Sabatul ca semn al puterii creatoare și răscumpărătoare a lui Hristos, acesta va fi o desfătare. Văzându-L pe Hristos în el, ei se desfată în El. Sabatul le îndreaptă atenţia către lucrările creaţiunii ca o dovadă a marii Sale puteri în răscumpărare. În timp ce aduce în minte pacea pierdută a Edenului, el vorbește despre pacea restaurată prin Mântuitorul. Și fi ecare lucru din natură repetă invitaţia Sa: ‚Veniţi la Mine toţi cei trudiţi și împovăraţi și Eu vă voi da odihnă.’ (Matei 11:28).” – Hristos lumina lumii, pag. 289 engl.

b. Ce ar trebui să înţelegem cu privire la profunzimea odihnei spirituale pe care Hristos doreşte să o experimentăm? Evrei 3:7-12; 4:12.
De aceea, cum zice Duhul Sfînt: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea, M-am dezgustat de neamul acesta, şi am zis: "Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat dar în mînia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. (Evrei 3:7-12).
Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii. (Evrei 4:12).

c. Ce dovadă avem că odihna Domnului („odihna Sa”), în care trebuie să intrăm, este o experienţă interioară confi rmată de un semn exterior? Ezechiel 20:12, 19, 20; Evrei 3:12-14; 4:3, 4, 9-11.
Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.
Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rînduielile Mele, păziţi poruncile Mele, şi împliniţi-le. Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru! (Ezechiel 20:12, 19, 20).
Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cîtă vreme se zice: "Astăzi", pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită de la început (Evrei 3:12-14).
Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în "odihna" despre care a vorbit El, cînd a zis: "Am jurat în mînia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: "Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui." (Evrei 4:3, 4).
Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare. (Evrei 4:9-11).

„Prin lucrarea Duhului Sfânt, sfi nţirea adevărului, credinciosul devine potrivit pentru curţile cerului; pentru că Hristos lucrează în noi, iar neprihănirea Sa este asupra noastră. Fără aceasta, nici un sufl et nu are dreptul la cer. Nu ne vom bucura de cer dacă nu suntem califi caţi pentru atmosfera lui sfântă prin infl uenţa Duhului și neprihănirea lui Hristos.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 395.
„Adevărata sfi nţenie înseamnă armonie cu Dumnezeu, a fi una cu El în caracter. Ea este primită prin ascultarea de acele principii care sunt o transcriere a caracterului Său. Iar Sabatul este un semn al ascultării. Cel care ascultă din inimă de porunca a patra, va asculta de întreaga lege. El este sfi nţit prin ascultare.” – Testimonies, vol. 6, pag. 350 engl.

Marţi 18 mai
3. SIGILIUL LUI DUMNEZEU TREBUIE RESTAURAT

a. Ucenicii lui Isus sunt chemaţi să restaureze sigiliul lui Dumnezeu. Cum urmează să facă această lucrare? Isaia 8:13-16; 58:12-14. (Comparaţi Isaia 8:14 cu 1 Petru 2:7, 8).
Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. Şi atunci El va fi un locaş sfînt, dar şi o piatră de poticnire, o stîncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! Mulţi se vor poticni, vor cade şi se vor sfărîma, vor da în laţ şi vor fi prinşi." "Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei." (Isaia 8:13-16).
Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit "Dregător de spărturi", "Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit." Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a vorbit." (Isaia 58:12-14).
Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, "piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului"; "o piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere." Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvîntul, şi la aceasta sunt rînduiţi. (Petru 2:7, 8).

„Sigiliul legii lui Dumnezeu se găsește în porunca a patra. Numai aceasta, din toate cele zece, aduce la vedere atât numele cât și titlul Legiuitorului. Ea Îl numește Creatorul cerurilor și al pământului, și în felul acesta arată pretenţia Sa la reverenţă și închinare mai presus de orice. În afară de acest precept, nu mai este nimic în Decalog care să arate prin a cui autoritate este dată legea. Când puterea papală a schimbat Sabatul, sigiliul a fost luat din lege. Ucenicii lui Isus sunt chemaţi să-l restaureze prin înălţarea Sabatului poruncii a patra la poziţia lui de drept, ca memorial al Creatorului și semn al autorităţii Sale.” – Marea luptă, pag. 452 engl.

b. Ce regulă ne-a dat Dumnezeu pentru a testa chestiunile religioase? Isaia 8:20. De unde ştim că această regulă se aplică în mod special Erei Creştine? Isaia 8:14.
La Lege şi la mărturie!" Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. (Isaia 8:20).
Şi atunci El va fi un locaş sfînt, dar şi o piatră de poticnire, o stîncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! (Isaia 8:14).

„Poporul lui Dumnezeu este îndrumat către Scriptură ca fi ind apărarea lui de infl uenţa învăţătorilor falși și a puterii înșelătoare a duhurilor întunericului. Satan se folosește de orice mijloc cu putinţă ca să-i împiedice pe oameni să obţină o cunoaștere a Bibliei; deoarece declaraţiile ei clare descoperă amăgirile lui.” – Idem., pag. 593 engl.
„Deși doctrinele și teoriile contradictorii abundă, legea lui Dumnezeu este o regulă infailibilă prin care trebuie încercate toate părerile, doctrinele și teoriile.” – Idem., pag. 452.

c. Ce lucrare trebuie făcută la vremea sfârşitului, cu puţin înainte de venirea lui Hristos? Faptele Apostolilor 3:19-21.
Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, pînă la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime. (Faptele Apostolilor 3:19-21).

Miercuri 19 mai
4. LEGEA LUI DUMNEZEU: CENTRUL LUPTEI

a. Ce profet din Vechiul Testament şi ce realizare a lui trebuie să copieze ultima lucrare de restaurare? Maleahi 4:5; Matei 17:11, 12.
Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. (Maleahi 4:5).
Drept răspuns, Isus le-a zis: "Este adevărat că trebuie să vină întîi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile. Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor." (Matei 17:11, 12).

„În fi ecare generaţie, Dumnezeu i-a trimis pe servii Săi să mustre păcatul, atât în lume cât și în biserică. Însă oamenii doresc să li se spună cuvinte liniștite, iar adevărul curat și simplu nu este primit. Mulţi reformatori, când și-au început lucrarea, s-au hotărât să fi e foarte atenţi când atacau păcatul bisericii și naţiunii. Ei sperau ca, prin exemplul unei vieţi creștine curate, să-i conducă pe oameni înapoi la învăţăturile Bibliei. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lor așa cum a venit și asupra lui Ilie, mișcându-l să mustre păcatele regelui nelegiuit și ale poporului apostat; ei nu puteau să nu predice declaraţiile clare ale Bibliei – învăţături pe care ei nu au dorit să le prezinte. Ei au fost îndemnaţi să spună cu zel adevărul și să le vorbească despre pericolul care le ameninţa sufl etele. Ei au rostit cuvintele pe care li le-a dat Domnul, fără să se teamă de consecinţe, iar poporul a fost constrâns să audă avertizarea. În felul acesta, va fi proclamată solia îngerului al treilea. Când vine vremea ca ea să fi e dată cu cea mai mare putere, Domnul va lucra prin unelte umile, conducând minţile acelora care se consacră slujirii Sale. Lucrătorii vor fi califi caţi mai mult prin ungerea Duhului Său decât prin educarea în instituţii. Oameni de credinţă și rugăciune vor fi constrânși să meargă înainte cu un zel sfânt, făcând de cunoscut cuvintele pe care li le dă Dumnezeu.” – Marea luptă, pag. 606 engl.

b. Ce face deosebirea până la urmă între rămăşiţa poporului lui Dumnezeu şi bisericile cu numele? Matei 7:21-23; Apocalipsa 14:12.
Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am proorocit Noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea." (Matei 7:21-23)
Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. (Apocalipsa 14:12).

„Deși ‚omul fărădelegii’ a reușit să calce în picioare ziua sfântă a lui Dumnezeu, totuși chiar în perioada supremaţiei lui au existat sufl ete credincioase, ascunse în locuri secrete, care i-au adus onoare. De la reformă, au existat câţiva în fi ecare generaţie care au continuat să o păzească. Deși adesea în mijlocul batjocurii și al persecuţiei, s-a dat o mărturie continuă despre perpetuarea legii lui Dumnezeu și obligaţia sacră faţă de Sabatul creaţiunii.” – Idem., pag. 453 engl.

Joi 20 mai
5. TRAINIC CÂT VEŞNICIA

a. Ce profeţie arată că Sabatul va fi păzit în veşnicie? Isaia 66:23.
În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul. (Isaia 66:23).

„Dumnezeu învaţă că ar trebui să ne adunăm în casa Sa pentru a cultiva atributele dragostei desăvârșite. Aceasta îi va pregăti pe locuitorii pământului pentru locașurile pe care Hristos S-a dus să le pregătească pentru toţi cei care Îl iubesc. Acolo, ei se vor aduna în sanctuar din Sabat în Sabat, la fi ecare lună nouă, ca să se unească în cea mai măreaţă cântare, în laudă și mulţumire aduse Aceluia care șade pe tron și Mielului în veci de veci.” – Testimonies, vol. 6, pag. 368 engl.
„Când Edenul va înfl ori din nou pe pământ, ziua de odihnă a lui Dumnezeu va fi onorată de toţi cei de sub soare.” – Hristos lumina lumii, pag. 283 engl.
„Când va avea loc ‚așezarea din nou a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfi nţilor Săi proroci din vechime’ (Faptele Apostolilor 3:21), Sabatul creaţiunii, ziua în care Isus S-a odihnit în mormântul lui Iosif, va fi încă o zi de odihnă și de bucurie. Cerul și pământul se vor uni în laudă, când ‚în fi ecare Sabat’ (Isaia 66:23) mulţimile celor mântuiţi se vor pleca în închinare voioasă adusă lui Dumnezeu și Mielului.” – Idem., pag. 769, 770.

Vineri 21 mai
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Cum putem dovedi că Dumnezeu doreşte să binecuvânteze neamurile câştigate de evanghelie, care păzesc Sabatul?
b. Explicaţi aspectul dublu (experienţa interioară şi semnul exterior) al odihnei Sabatului Domnului în care doreşte El să intrăm.
c. Prin ce lucrare va fi restaurat sigiliul legii lui Dumnezeu?
d. Explicaţi semnifi caţia cuvântului grecesc ”anomia” tradus ca „fărădelege” în Matei 7:23.
e. Ce instituţie edenică, restaurată în ultima generaţie a adevăraţilor urmaşi ai lui Hristos, va fi păstrată în Paradisul recâştigat?