Lecţia 9. Importanţa iubirii de oameni

„Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainile şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa, încât să mut şi munţii şi n-aş avea iubire de oameni, nu sunt nimic” (1 Corinteni 13:2, engl.)

„Învăţaţi că dragostea asemenea lui Hristos este de obârşie cerească

şi că fără ea toate calificările sunt fără valoare.” – The Review and Herald, 21 iulie 1904.

Recomandare pentru studiu: Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 20-23, engl. [cap. De ce îi

foloseşte Dumnezeu pe oameni ca făcători de milostenii].

Duminică 26 februarie

1. UN CAPITOL PENTRU ASTĂZI

a. Cum este ispravnicul creştin influenţat de studiul cu rugăciune şi meditaţie cu privire la 1 Corinteni 13? 2 Corinteni 3:18; 1 Ioan 4:19–21.

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18).

Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său. (1 Ioan 4:20).

„Domnul doreşte să îndrept atenţia poporului Său la cel de-al treisprezecelea capitol din 1 Corinteni. Citiţi acest capitol în fiecare zi şi veţi căpăta din el alinare şi putere.” – The Review and Herald, 21 iulie 1904.

„În cel de-al treisprezecelea capitol din 1 Corinteni, apostolul Pavel defineşte adevărata dragoste asemenea lui Hristos. ...Acest capitol este o expresie a ascultării tuturor celor care-L iubesc pe Dumnezeu şi ţin poruncile Lui. Acesta este pus în aplicare în viaţa fiecărui adevărat credincios.” – Comentarii Biblice ale AZŞ [Comentarii ale E. G. White], vol. 6, pg. 1091, engl.

b. Ce ar trebui să ia în considerare în mod profund toţi cei care mărturisesc şi caută să împărtăşească adevărul prezent în aceste ultime zile? 2 Petru 1:10–12.

De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. De aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi. (2 Petru 1:12).

„Cât de atenţi ar trebui să fim, încât cuvintele şi acţiunile noastre să fie toate în armonie cu adevărul sacru pe care ni l-a încredinţat Dumnezeu! Oamenii din lume privesc la noi să vadă ce face credinţa noastră pentru caracterele şi vieţile noastre. Ei privesc să vadă dacă aceasta are un efect sfinţitor în inimile noastre, dacă ne transformăm după asemănarea lui Hristos. Ei sunt gata să descopere fiecare defect din vieţile noastre, fiecare inconsecvenţă din acţiunile noastre. Haideţi să nu le dăm nici o ocazie de a face de ruşine credinţa noastră.” – The Review and Herald, 5 iunie 1888.

Luni 27 februarie

2. VORBIREA ESTE IEFTINĂ

a. De ce este cunoştinţa adevărului – împreună cu o abilitate cizelată de a o exprima – insuficientă pentru a-L slăvi pe Hristos? 1 Corinteni 13:1.

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. (1 Corinteni 13:1).

„Dacă cunoaşterea adevărului nu produce nici o frumuseţe în suflet, dacă aceasta nu supune, nu înmoaie şi nu recreează omul după imaginea proprie a lui Dumnezeu, aceasta nu este de nici un beneficiu pentru primitor; aceasta este ca o aramă sunătoare şi ca un chimval zăngănitor.” – Comentarii Biblice ale AZŞ [Comentarii ale E. G. White], vol. 4, pg. 1181.

„Dumnezeu nu ia în considerare nici oratorul pregătit, nici înţeleptul ager. Voinţa zeloasă, supunerea profundă, dragostea pentru adevăr, temerea de Dumnezeu, acestea au o influenţă grăitoare. O mărturie din inimă, care vine de pe buze în care nu este nici o vină, plină de credinţă şi încredere umilă, deşi dată de o limbă gângavă, este considerată de Dumnezeu la fel de preţioasă ca aurul; în timp ce vorbirea înţeleaptă, oratoria elocventă a unuia căruia îi sunt încredinţate mari talente, dar care lasă de dorit în privinţa sincerităţii, a hotărârii statornice, a lipsei de egoism, sunt asemenea unei arame sunătoare şi unui chimval zăngănitor. El poate spune lucruri pline de duh, poate relata anecdote amuzante, poate să se joace cu sentimentele; dar spiritul lui Isus nu este în aceasta. Toate aceste lucruri pot mulţumi inimile nesfinţite, dar Dumnezeu ţine în mâinile Sale cumpăna care cântăreşte cuvintele, spiritul, sinceritatea, devotamentul şi declară toate acestea la un loc mai uşoare decât neseriozitatea.” – Idem, vol 6, pg. 1091, engl.

b. Care este avertismentul împotriva întrebuinţării centrate asupra eului a binecuvântărilor lui Dumnezeu? Maleahi 2:2; Iacov 2:15, 16.

Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul şi voi blestema binecuvântările voastre; da, le-am şi blestemat, pentru că n-aveţi pe inimă porunca Mea. (Maleahi 2:2).

Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? (Iacov 2:16).

„Păcatul care este îngăduit până la cel mai înalt grad şi care ne separă de Dumnezeu şi produce atât de multe tulburări spirituale, este egoismul. Nu poate exista vreo întoarcere la Domnul decât prin renunţare la sine. Noi înşine nu putem face nimic; dar, prin Dumnezeu care ne întăreşte, putem să trăim pentru a face bine altora şi în acest fel să evităm răul egoismului. Nu trebuie să mergem în ţări păgâne pentru a ne manifesta dorinţa de a-I dedica totul lui Dumnezeu printr-o viaţă folositoare, neegoistă. Noi ar trebui să facem aceasta în cercul căminului, în biserică, printre acei cu care ne asociem şi cu care lucrăm. Tocmai în căile obişnuite ale vieţii trebuie eul să fie tăgăduit şi ţinut sub control.” – Testimonies, vol. 2, pg. 132, engl. [cap. Adevărata dragoste].

Marţi 28 februarie

3. O CURSĂ PENTRU ISPRAVNICUL CREŞTIN

a. Deşi doctrinele scripturii, înţelegerea corectă a profeţiilor şi curajul ferm sunt esenţiale, care este avertismentul pentru toţi cei care cred adevărul prezent? 1 Corinteni 13:2, 3.

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. (1 Corinteni 13:3).

„Indiferent cât de înaltă e mărturisirea, cel a cărui inimă nu este umplută cu dragostea pentru Dumnezeu şi pentru semenii săi, nu este un ucenic adevărat al lui Hristos. Chiar dacă ar avea o credinţă mare şi ar avea putere chiar să facă minuni, fără dragoste, însă, credinţa sa ar fi fără valoare. El ar putea manifesta o mare dărnicie; dar dacă din orice alt motiv decât dragoste adevărată şi-ar da toate bunurile sale pentru a hrăni săracii, fapta nu l-ar recomanda bunăvoinţei lui Dumnezeu. În zelul său, el ar putea chiar să întâmpine o moarte de martir, totuşi dacă n-ar fi determinat de dragoste, el ar fi privit de Dumnezeu ca un entuziast înşelător sau ca un ipocrit ambiţios.” – Istoria faptelor apostolilor, pg. 318, 319, engl. [cap. Chemarea la o treaptă mai înaltă].

b. Ce pericole pot asalta chiar şi pe cei mai zeloşi susţinători ai soliei întreite? Apocalipsa 3:17; Isaia 65:5.

Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, (Apocalipsa 3:17).

…şi care totuşi zice: „Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sunt sfânt!”… Asemenea lucruri sunt un fum în nările Mele, un foc care arde necontenit! (Isaia 65:5)

„O religie legalistă este considerată religia corectă pentru acest timp. Dar aceasta este o greşeală. Mustrarea lui Hristos pentru farisei se aplică acelor care şi-au pierdut din inimă dragostea lor dintâi. O religie rece, legalistă nu poate niciodată să conducă suflete la Hristos; pentru că aceasta este o religie lipsită de dragoste, lipsită de Hristos. Când posturile şi rugăciunile sunt practicate într-un spirit de îndreptăţire de sine, ele sunt urâte de Dumnezeu. Adunarea solemnă pentru închinare, cercul ceremoniilor religioase, umilinţa exterioară, pretinsul sacrificiu – toate declară lumii mărturia că acel care face aceste lucruri se consideră drept. Aceste lucruri atrag atenţia spre cel care îndeplineşte datoriile riguroase, spunând: ‘Acest om are drept la cer.’ Dar toate acestea sunt o amăgire. Faptele nu vor cumpăra pentru noi intrarea în cer. Singura mare Jertfă care a fost realizată este îndestulătoare pentru toţi cei care vor crede. ...Priviţi la Dumnezeu, nu priviţi la oameni. Dumnezeu este Tatăl vostru din cer, care este dispus să fie îngăduitor cu infirmităţile voastre, să le ierte şi să le vindece.” – The Review and Herald, 20 martie 1894.

„Nu există nimic care să poată slăbi într-atât influenţa bisericii, precum lipsa de dragoste.” – Idem, 5 iunie 1888.

Miercuri 29 februarie

4. SCOŢÂND DINTR-O FÂNTÂNĂ PURĂ

a. Ce tip de serviciu este inacceptabil înaintea lui Dumnezeu şi de ce? Isaia 58:4, 5; Ieremia 2:13. Cum putem birui această problemă?

Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? (Isaia 58:4, 5).

Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă. (Ieremia 2:13).

„Vegheaţi în vederea rugăciunii. Doar în acest fel puteţi să vă puneţi întreaga voastră fiinţă în lucrarea Domnului. Eul trebuie pus pe ultimul plan. Acei care fac eul proeminent, câştigă o educaţie care în curând devine a doua lor natură; şi ei vor eşua curând în a înţelege că în loc să-L înalţe pe Isus, ei se înalţă pe ei înşişi, că în loc de a fi canale prin care apa vie să poată curge ca să-i învioreze pe ceilalţi, ei absorb simpatiile şi afecţiunile celor din jurul lor. Aceasta nu e credincioşie faţă de Domnul nostru crucificat.” – Sfaturi pentru Sănătate, pg. 560, engl. [cap. Exemple pentru turmă].

„Moartea zilnică a eului în micile tranzacţii ale vieţii este ceea ce ne face biruitori. Ar trebui să uităm de eu în dorinţa de a face bine altora.” – Testimonies, vol. 2, pg. 132, engl. [cap. Adevărata dragoste].

b. Descrieţi rezultatul adevăratei religii. Iacov 1:27.

Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1:27).

c. Cum trebuie să aducem aceste roade vii? Ioan 7:37, 38.

În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:37).

„Religia curată a lui Isus este fântâna din care se revarsă torente de caritate, dragoste, sacrificiu de sine. Un creştin este un bărbat după asemănarea lui Hristos, o femeie după asemănarea lui Hristos, care sunt activi în serviciul lui Dumnezeu, care participă la întâlnirile sociale, a căror prezenţă îi va încuraja şi pe alţii. Religia nu stă în fapte, ci religia face fapte; ea nu este inactivă. Mulţi par să simtă că religia are tendinţa de a-l face pe posesorul ei îngust şi limitat, dar religia adevărată nu are o influenţă care limitează; lipsa religiei este cea care limitează facultăţile şi îngustează mintea. Atunci când un om este îngust, aceasta este o dovadă că el are nevoie de harul lui Dumnezeu, de ungerea cerească; întrucât creştin este cel prin care Domnul, Dumnezeul oştirilor, poate lucra, astfel încât el să poată ţine căile Domnului pe pământ şi să descopere voinţa Sa înaintea oamenilor. – Comentarii Biblice ale AZŞ [Comentarii ale E. G. White], vol 7, pg. 935, engl.

Joi 1 martie

5. PUTERE PENTRU O ISPRĂVNICIE VERITABILĂ

a. Care este cea mai înaltă treaptă a scării progresului creştin? 2 Petru 1:4-7. Ce trebuie să realizăm în căutarea de a cultiva toate calităţile creştine?

…prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. (2 Petru 1:7).

„Trebuie să adăugăm la credinţă virtutea; şi la virtute, cunoştinţa; şi la cunoştinţă, înfrânarea; la înfrânare, răbdarea; şi la răbdare, evlavia; la evlavie, dragostea de fraţi; la dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Nu trebuie să credeţi că trebuie să aşteptaţi până când aţi desăvârşit o virtute, înainte de a cultiva alta. Nu, ele trebuie să se dezvolte laolaltă, hrănite permanent din fântâna dragostei; în fiecare zi pe care o trăiţi, puteţi desăvârşi binecuvântatele însuşiri descoperite pe deplin în caracterul lui Hristos; şi când veţi face aceasta, veţi aduce lumină, dragoste, pace şi bucurie în casele voastre.” – The Review and Herald, 29 iulie 1890.

b. Explicaţi cum putem ajunge plini de o nouă viaţă spirituală şi de motivaţii corecte. Ezechiel 37:1–14; Marcu 2:22.

Mâna Domnului a venit peste mine şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii şi erau uscate de tot. El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?” Eu am răspuns: „Doamne Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!” El mi-a zis: „Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: „Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: „Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.” Am prorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele! M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele. El mi-a zis: „Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia ca să învie!” Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr. El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: „Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!” De aceea, proroceşte şi spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am şi făcut, zice Domnul.” (Ezechiel 37:1–14).

Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.” (Marcu 2:22).

„Când eul este lăsat laoparte, atunci Domnul poate face din om o creatură nouă. Vase noi pot conţine vin nou. Dragostea lui Hristos îl va însufleţi pe credincios cu viaţă nouă. Caracterul lui Hristos va fi manifestat în cel care priveşte la Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre.” – Hristos Lumina Lumii, pg. 280, engl. [cap. Levi-Matei].

Vineri 2 martie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce ar trebui să studieze zilnic ispravnicul creştin 1 Corinteni 13?

2. În ce fel poate fi ispravnicul creştin în pericol de a fi ca o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor?

3. De ce ar putea fi pierdut un martir care-l mărturiseşte pe Hristos?

4. Când vor fi atitudinea şi lucrarea noastră plăcute lui Dumnezeu?

5. Cum acţionează iubirea de oameni împreună cu celelalte calităţi din 2 Petru 1:4-7?