Studiază lecţia online

„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul in lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit” (Romani 5:12).

„Ascultarea, perfectă şi continuă, era condiţia fericirii eterne. Cu această condiţie urmau [primii noştri părinţi] să aibă acces la pomul vieţii.”- Patriarhi şi profeţi, p. 49 (engl.) (rom. cap. Creaţiunea).

a. Ce poruncă explicită a fost dată lui Adam şi Evei in Paradis?

Geneza 2:16,17 „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."”

„Pomul cunoştinţei, care stătea aproape de pomul vieţii in mijlocul grădinii, avea să fie testul de ascultare, credinţă şi iubire al părinţilor noştri. In timp ce li s-a permis să mănance fără oprelişti din orice alt pom, li s-a interzis să guste din acesta, sub pedeapsa cu moartea.” - Patriarhi şi profeţi, p. 48, 49 (engl.) (rom. cap. Creaţiunea).

b. Cum a explicat Isus semnificaţia marii porunci a lui Dumnezeu? Care este rezultatul obţinut in urma ascultării de porunca lui Dumnezeu?

Matei 22:35-38 “Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36. „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37. Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” 38. „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.”

Proverbe 6:23 “Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.” (engl. Porunca este o lampă şi legea este o lumină)

Proverbe 19:16 “Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri.”

„Bucuria creştinului nu se află in călcarea poruncii lui Dumnezeu, ci in ascultare de toate preceptele ei. Nimeni nu se află in sclavie şi robie faţă de lege, decat cei care o incalcă. Ascultarea produce iubire de Dumnezeu şi de om - cele două mari principii ale legii lui Dumnezeu. Această ascultare şi această iubire aduc ucenicilor lui Isus plinătatea bucuriei.” - The Signs of the Times, 24 ianuarie 1878.
„Cand suntem zilnic sub controlul Duhului lui Dumnezeu, vom fi poporul care păzeşte legile Sale. Putem arăta lumii că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu aduce propria ei răsplată, chiar in această viaţă, iar in viaţa viitoare o stare de binecuvantare veşnică.” - The Upward Look, p. 353.

a. Explicaţi cum a fost ispitită Eva cand a zăbovit prin jurul copacului interzis.

Geneza 3:6 “Femeia a văzut că pomul era bun de mвncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.”

2 Corinteni 11:3 “Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.”

„Şarpele a cules rodul fructului interzis şi l-a pus in mainile Evei care ezita. Apoi i-a amintit propriile ei cuvinte, că Dumnezeu le-a interzis să le atingă, dacă vor să nu moară. Ea nu urma să aibă nimic mai mult de suferit mancand fructul, decat dacă l-a atins, declară el. Pentru că nu simţea nici un rezultat rău in urma a ceea ce făcuse, Eva deveni indrăzneaţă. Cand ‚a văzut că pomul era bun de mancat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă mintea cuiva; a luat deci din rodul lui şi a mancat’ (Geneza 3:6). Era plăcut pentru gust, şi mancandu-l, părea să simtă o putere intăritoare, şi şi-a imaginat că intră intr-o stare mai inaltă de existenţă. Fără teamă a cules şi a mancat. Şi acum, după ce incălcase ea regula, a devenit agentul lui Satan de ruinare a soţului ei. Intr-o stare de agitaţie ciudată, nenaturală, cu mainile pline de fructul interzis, ea căută prezenţa lui, şi ii relată tot ce se intamplase.” - Patriarhi şi profeţi, p. 55, 56 (engl.) (rom. cap. Ispitirea şi căderea).
„Iubirea lui [Adam] pentru Eva era puternică, şi intr-o descurajare cumplită el hotări să se impărtăşească de acelaşi destin ca al ei. El apucă fructul şi mancă in grabă din el. Atunci Satan tresăltă... Adam, prin iubirea sa faţă de Eva, desconsideră porunca lui Dumnezeu şi căzu impreună cu ea.” - Experienţe şi viziuni, p. 148 (engl.) (rom. cap. Căderea omului).

b. De ce nu au fost capabili Adam şi Eva să işi mărturisească păcatul? Pe cine au invinovăţit ei pentru asta?

Romani 6:16,20 “Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? 20. Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.”

Geneza 3:12,13 “Omul a răspuns: "Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat."13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: "Ce ai făcut?" Femeia a răspuns: "Şarpele m-a amăgit, şi am mâncat din pom."”

„După ce au mancat din pomul oprit, Adam şi Eva au fost umpluţi de un sentiment de ruşine şi groază. La inceput singurul lor gand era cum să işi scuze păcatul şi cum să scape de sentinţa de moarte de care se temeau. Cand Domnul i-a intrebat referitor la păcatul lor, Adam a răspuns, dand vina in parte pe Dumnezeu şi in parte pe partenera sa... De ce ai făcut Tu şarpele? De ce i-ai permis Tu să intre in Eden? Aceastea erau intrebările conţinute in scuza [Evei] pentru păcatul ei, aşezand astfel asupra lui Dumnezeu responsabilitatea pentru căderea ei. Spiritul de indreptăţire de sine şi-a avut originea in tatăl minciunilor şi a fost manifestat de toţi fiii şi fiicele lui Adam. Mărturisirile de acest gen nu sunt inspirate de Spiritul divin, şi nu vor fi acceptate de Dumnezeu. Adevărata pocăinţă il va conduce pe un om să işi poarte singur vina şi să o recunoască fără inşelăciune şi ipocrizie.” - Calea către Hristos, p. 40 (engl.) (rom. cap. Mărturisirea).

a. Şarpele a spus că in ziua in care Adam şi Eva vor manca din pomul interzis, li „se vor deschide ochii” şi că vor cunoaşte „binele şi răul”. Au fost adevărate aceste cuvinte?

Geneza 3:5,7 “dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul" 7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.”

„Ispititorul a insinuat că avertizarea divină nu avea să se implinească in realitate; că avea menirea doar să ii intimideze. Cum se putea ca ei să moară? Nu mancaseră ei din pomul vieţii? Dumnezeu incercase să ii impiedice să ajungă la o dezvoltare mai nobilă şi să găsească adevărata fericire. Astfel a fost lucrarea lui Satan din zilele lui Adam pană in prezent, şi el a indeplinit-o cu mult succes. El ii ispiteşte pe oameni să pună la indoială iubirea lui Dumnezeu şi să se indoiască de inţelepciunea Sa. El caută in mod constant să agite spiritul de curiozitate lipsită de reverenţă, o dorinţă neliniştită, iscoditoare de a pătrunde in tainele inţelepciunii şi puterii divine. In eforturile lor de a descoperi ceea ce Dumnezeu a dorit să reţină, mulţimile trec cu vederea adevărurile pe care le-a descoperit El, şi care sunt esenţiale pentru mantuire. Satan ii ispiteşte pe oameni la neascultare, conducandu-i să creadă că intră intr-un camp minunat de cunoştinţă. Dar toate acestea sunt o inşelăciune. Imbărbătaţi de ideile lor referitoare la progres, ei, călcand in picioare cerinţele lui Dumnezeu, işi aşează picioarele pe cărarea care duce spre degradare şi moarte.” - Patriarhi şi profeţi, p. 54, 55 (engl.) (rom. cap. Ispitirea şi căderea).
„[Geneza 3:3-5 citat.] Satan a dorit să dea impresia că această cunoştinţă a binelui amestecat cu răul ar fi o binecuvantare, şi că prin faptul că le-a interzis să ia din rodul acelui pom, Dumnezeu le reţinea o mare binecuvantare.” - Educaţia, p. 24 (engl.) (rom. cap. Cunoaşterea binelui şi a răului).

b. A u fost adevărate cuvintele şarpelui, „Hotărat că nu veţi muri” şi „veţi fi ca nişte dumnezei” (engl.)? Care a fost rezultatul ascultării de şarpe? Cand Satan a spus „Hotărat că nu veţi muri”, care era planul său?

Geneza 3:4,5 “Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărât, că nu veţi muri: 5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".”

„Planul lui Satan era ca Adam şi Eva să atragă neplăcerea lui Dumnezeu, prin neascultare; şi apoi, dacă nu reuşeau să obţină iertare, el spera că ei vor manca din pomul vieţii, şi astfel să perpetueze o existenţă de păcat şi mizerie. Dar, după căderea omului, ingerii sfinţi au primit imediat misiunea să păzească pomul vieţii. In jurul acestor ingeri sclipeau raze de lumină care păreau ca o sabie strălucitoare. Nici unuia din familia lui Adam nu i s-a permis să treacă bariera pentru a lua din fructul dătător de viaţă; ca urmare, nu există nici un păcătos nemuritor.” Patriarhi şi profeţi, p. 60 (engl.) (rom. cap. Ispitirea şi căderea).

a. Care a fost caracteristica pomului vieţii din care Adam şi Eva aveau libertatea de a manca?

Geneza 2:9,16 “Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii оn mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. 16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;”

„Pomul vieţii este o reprezentare a grijii neschimbătoare a lui Hristos pentru copiii Săi. Cand Adam şi Eva mancau din acest pom, ei recunoşteau dependenţa lor de Dumnezeu. Pomul vieţii avea puterea de a perpetua viaţa, şi atat timp cat mancau din el, ei nu puteau muri.” - The Review and Herald, 26 ianuarie 1897.
„Omul era dependent de pomul vieţii pentru nemurire, iar Domnul a luat măsuri de siguranţă pentru ca oamenii să nu mănance din acel pom şi să ‚trăiască pentru totdeauna’ - să devină păcătoşi nemuritori.” – Mărturii pentru predicatori, p. 134 (engl.).

b. După ce Adam şi Eva au păcătuit, ce a fost obligat Dumnezeu să facă - şi de ce?

Geneza 3:22-24 “Domnul Dumnezeu a zis: "Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci." 23. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. 24. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii”

„Pentru călcarea Legii lui Dumnezeu, Adam şi Eva au fost alungaţi din Eden.” - Hristos, Lumina lumii, p. 741 (engl.) (rom. cap. Golgota).
„După păcătuire, Adam şi Eva nu trebuiau să mai locuiască in Eden. Ei au stăruit in mod serios să li se ingăduie să rămană in căminul nevinovăţiei şi bucuriei lor. Au recunoscut că pierduseră orice drept la acea locuinţă fericită, dar s-au angajat ca pentru viitor să asculte in mod strict de Dumnezeu. Dar li s-a spus că natura lor devenise depravată prin păcat; că micşoraseră puterea lor de a se impotrivi păcatului şi că deschiseseră calea pentru ca Satan să aibă mai uşor acces la ei. Fiind incă nevinovaţi, ei cedaseră in faţa ispitei; acum, intr-o stare de vinovăţie conştientă, ei urmau să aibă mai puţină putere pentru a-şi menţine integritatea. Cu umilinţă şi tristeţe inexprimabilă ei işi luară rămas bun de la frumosul lor cămin, şi au ieşit pentru a locui pe pămant, asupra căruia stăruia blestemul păcatului. Atmosfera, candva atat de blandă şi cu o temperatură uniformă, era acum supusă unor schimbări importante, iar din mila Sa, Dumnezeu le-a procurat haine din piele ca protecţie faţă de extremele de frig şi căldură.” - Patriarhi şi profeţi, p. 61 (engl.) (rom. cap. Ispitirea şi căderea).
„Adam a fost alungat din Eden, şi ingerii care inainte de căderea sa aveau misiunea de a-l păzi in căminul său din Eden, au primit acum misiunea de a păzi porţile paradisului şi drumul spre pomul vieţii, pentru ca ei să nu se intoarcă şi să aibă acces la pomul vieţii, şi păcatul să devină nemuritor.” - Confrontation, p. 15.

Joi 5 februarie
5. UN BLESTEM ASUPRA PĂMANTULUI

a. Care a fost sentinţa pronunţată asupra şarpelui, asupra Evei şi asupra lui Adam?

Geneza 3:14-19 “Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: "Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi оntre toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece, şi să mănânci ţărână. 15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul." 16. Femeii i-a zis: "Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine." 17. Omului i-a zis: "Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ,Să nu mănânci deloc din el", blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; 18. spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp. 19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărвnă eşti, şi în ţărână te vei întoarce."”

„Cand au văzut in ofilirea florilor şi in căderea frunzelor primele semne ale decăderii, Adam şi partenera lui au plans mai profund decat jelesc astăzi oamenii morţii lor. Moartea florilor delicate, plăpande, a fost intradevăr un motiv de intristare; dar cand copacii cei falnici şi-au scuturat frunzele, scena aceasta le-a adus in mod viu in faţa ochilor minţii realitatea dură că moartea este partea a tot ce trăieşte.” - Patriarhi şi profeţi, p. 62 (engl.) (rom. cap. Ispitirea şi căderea).

b. Ce i s-a arătat lui Adam că va avea loc pe pămant ca urmare a păcatului? In ciuda blestemului care era asupra pămantului, ce putem vedea in natură?

Matei 6:28-30 “Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; 29. totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?”

„Lui Adam... i s-a arătat cum blestemul lui Dumnezeu apăsa din ce in ce mai greu asupra rasei umane, asupra vitelor şi asupra pămantului, din cauza incălcării continue a omului. I s-a arătat că nelegiuirea şi violenţa vor creşte constant; cu toate acestea, in mijlocul valului mizeriei şi chinului uman, urmau să fie intotdeauna caţiva puţini care aveau să păstreze cunoştinţa de Dumnezeu şi care aveau să rămane nepătaţi in mijlocul decăderii umane predominante.” - The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 52.
„După căderea lui Adam, Dumnezeu ar fi putut distruge fiecare boboc ce se deschidea şi fiecare floare inflorită, sau ar fi putut să le ia parfumul, care este atat de incantător pentru simţuri. In pămantul parjolit şi mutilate de păcat, in mărăcini, in spini, scaieţi şi neghină putem citi legea condamnării; dar in culoarea delicată şi in parfumul florilor putem invăţa că Dumnezeu incă ne iubeşte, că mila Sa nu este retrasă intru totul de pe pămant.” - The Review and Herald, 8 noiembrie 1898.

a. D e ce este ascutarea de Dumnezeu vitală pentru fericirea şi stabilitatea noastră?
b. Oridecate ori ne este prezentată o greşeală, un defect sau un păcat al nostru, cărei tendinţe umane trebuie să ii rezistăm in mod ferm?
c. In ce sens nu e intotdeauna bine să „ni se deschidă” ochii?
d. De ce este o binecuvantare in faptul că accesul la pomul vieţii a fostoprit după păcătuire?
e. Cand vedem rezultatele amarnice ale păcatului, ce incurajare răzbate?