Lecția 7. Isus și Ioan Botezătoru

Verset de memorat: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” (Ioan 3:30)

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 721-729: „Lucrători ai cauzei lui Dumnezeu”.

„Ioan Botezătorul a fost numit de către Mântuitorul nostru ca fiind cel mai mare dintre profeți. Şi cu toate acestea, ce contrast între limbajul acestui om al lui Dumnezeu și acela al multora care mărturisesc a fi slujitori ai crucii! Când a fost întrebat dacă este Hristos, Ioan a declarat despre sine că nu este vrednic nici să-i ‚dezlege cureaua încălțămintelor Lui’.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 224: „Un apel”.

Duminică 9 februarie

1. O PROBLEMĂ PRINTRE UCENICI

a. Ce întrebare a apărut printre ucenicii lui Ioan și iudei? Ioan 3:25

Ioan 3:25: „Între ucenicii lui Ioan și între un iudeu s-a iscat o neînțelegere cu privire la curățire.”

„Ucenicii lui Ioan priveau cu gelozie popularitatea crescândă a lui Isus. Ei erau porniți să critice lucrarea Lui și, nu peste multă vreme, au găsit ocazia. Între ei și iudei a început o discuție cu privire la botez, dacă are vreo putere de a curăți sufletul de păcat; ei susțineau că botezul lui Isus se deosebea cu totul de al lui Ioan. În curând, au început să se certe cu ucenicii lui Hristos în privința formulării cuvintelor ce trebuia să fie rostite la botez și, în cele din urmă, și cu privire la dreptul lui Isus să boteze.” – Hristos, Lumina lumii, p. 178, cap. 18 „Trebuie ca El să crească”.

b. Cum și-au exprimat ucenicii lui Ioan gelozia față de lucrarea lui Hristos – și ce răspuns nobil le-a dat el? Ioan 3:26, 27.

Ioan 3:26, 27: „Au venit deci la Ioan și i-au zis: ‚Învățătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan și despre care ai mărturisit tu, iată că botează și toți oamenii se duc la El.’ Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.”

„Din fire, Ioan avea defectele și slăbiciunile caracteristice oamenilor, dar atingerea iubirii dumnezeiești îl transformase. El locuise într-o atmosferă necontaminată de egoism și de ambiție și mult deasupra miasmelor geloziei. El nu a arătat nicio simpatie faţă de nemulțumirea ucenicilor săi, ci le-a arătat cât de clar înțelegea legăturile sale cu Mesia și cu câtă voie bună Îl primise pe Acela pentru care pregătise calea.” – Ibid, p. 179.

Luni 10 februarie

2. MISIUNEA LUI IOAN

a. Cum a demonstrat Ioan că își înțelesese misiunea? Ioan 3:28, 29.

Ioan 3: 28, 29: „Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, este deplină.”

„Ioan s-a prezentat ca un prieten care lucra ca sol între cei doi logodnici, pregătind calea pentru căsătorie. Când mirele și-a primit mireasa, misiunea prietenului a încetat. El s-a bucurat de fericirea acelora pentru unirea cărora a stăruit. Tot așa și Ioan fusese chemat să-i îndrepte pe oameni la Isus și el avusese bucuria de a fi martor la succesul lucrării Mântuitorului.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 179, cap. 18: „Trebuie ca El să crească”.

b. Descrieți lucrarea lui Ioan – și pe a noastră. Ioan 1:23, 29.

Ioan 1:23, 29: „ ‚Eu’, a zis el, ‚sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziți calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.’ [...] A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!’”

„Privind în credință la Mântuitorul, Ioan se ridicase până la înălțimea lepădării de sine. El nu căutase să-i atragă pe oameni la sine, ci să înalțe sufletele lor mai sus și tot mai sus, până ce ele urma să găsească odihnă la Mielul lui Dumnezeu. El nu fusese decât un glas, un strigăt în pustie. Acum, cu bucurie, el a acceptat tăcerea și rămânerea în umbră, ca ochii tuturor să poată fi îndreptați către Lumina vieții.

Aceia care sunt sinceri în chemarea lor ca soli pentru Dumnezeu nu vor căuta onoarea personală. Iubirea de sine se va pierde în iubirea pentru Hristos. Nicio rivalitate nu va mânji scumpa lucrare a Evangheliei. Ei vor recunoaște că lucrarea lor este aceea de a proclama la fel ca Ioan Botezătorul: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.’ (Ioan 1:29). Ei vor înălța pe Isus și împreună cu El întreg neamul omenesc va fi înălțat. ‚Așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt. Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.’ (Isaia 57:15).” – Ibid.

„Nu căutați propria voastră plăcere și conveniență, ci căutați să cunoașteți și să faceți voia lui Dumnezeu. Întrebați-vă fiecare ‘Nu pot îndruma un suflet spre Mielul lui Dumnezeu care îndepărtează păcatul lumii? Nu pot aduce mângâiere unui om disperat? Nu pot fi calea prin care un suflet este salvat în Împărăția lui Dumnezeu?’. Vrem ca Duhul Sfânt să miște în mod profund inimile noastre pentru ca să nu fim capabili să ne asigurăm doar pentru noi înșine veșmintele albe, ci să influențăm și pe alții, astfel încât numele lor să fie trecute în cartea vieții, pentru a nu fi șterse niciodată.” – Historical Sketches, p. 140.

Marți 11 februarie

3. DARUL DUHULUI

a. Cum a reacționat majoritatea poporului la mesajul lui Hristos? Ioan 3:32.

Ioan 3:32: „El mărturisește ce a văzut și a auzit, și totuși nimeni nu primește mărturia Lui.”

„Ucenicii lui Ioan spuneau că toți oamenii veneau la Hristos; dar, având o viziune mai clară, Ioan a zis: ‚Nimeni nu primește mărturia Lui’. Așa de puțini erau dispuși să-L accepte ca Mântuitor din păcat. Dar ‚cine primește mărturia Lui adeverește prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.’ (Ioan 3:33)” – Hristos, Lumina Lumii, p. 181, cap. 18: „Trebuie ca El să crească”.

b. Asupra cui este revărsat darul Duhului Sfânt? Ioan 3:34.

Ioan 3:34: „Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.”

„Noi putem primi lumina cerească numai în măsura în care suntem gata să fim goliți de eul nostru. Nu putem înțelege caracterul lui Dumnezeu, nici nu putem primi pe Hristos în credință, decât atunci când suntem dispuși să aducem orice gând ca rob al ascultării de Hristos. Tuturor acelora care procedează astfel, li se dă Duhul Sfânt fără măsură. În Hristos «locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El.» (Coloseni 2:9, 10)” – Ibid.

c. Cum este descoperită mai departe în Scriptură, cheia primirii unei măsuri mai mari din Duhul Sfânt? Ioan 14:15-17; Fapte 5:32.

Ioan 14:15-17: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi.”

Fapte 5:32: „Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

„Noi nu trebuie doar să zicem: ‚Cred’, ci să practicăm adevărul. Prin conformarea față de voia lui Dumnezeu, noi dovedim, prin cuvintele noastre, prin purtarea noastră și prin caracterul nostru, legătura noastră cu El. Ori de câte ori cineva renunță la păcat, care este călcarea Legii, viața lui va fi adusă în ascultare de Lege, la o deplină ascultare. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Lumina Cuvântului studiată cu băgare de seamă, glasul conștiinței, ostenelile Spiritului, produc în inimă adevărata iubire față de Hristos, care S-a dat ca preț de răscumpărare a ființei în ascultare. Linia de demarcație va fi clară și distinctă între aceia care-L iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Sale, și aceia care nu-L iubesc și disprețuiesc preceptele Sale.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 91, Secțiunea 2 – Lucrarea evanghelistică, subcap. Botezul – Pregătirea pentru botez.

Miercuri 12 februarie 

4. VALOAREA BOTEZULUI

a. De ce este important să înțelegem pasul pe care îl facem pentru Hristos atunci când ne decidem să fim botezaţi? Ioan 3:36.

Ioan 3:36: „Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

„Lipsit de Hristos, botezul, ca oricare altă slujbă, este o formă fără valoare.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 181, cap. 18: „Trebuie ca El să crească”.

„Nu este nevoie de dezbateri ca să știm dacă botezul lui Hristos sau al lui Ioan curăță de păcate. Harul lui Hristos este cel care dă viață sufletului.” – Ibid. 

„Numai prin Hristos se poate obține nemurirea. Isus a spus: „Cine crede în Fiul, are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața”. (Ioan 3:36). Orice om poate ajunge în posesia acestei binecuvântări prețioase, dacă împlinește condițiile. Toți aceia care, ‚prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea’, vor primi ‚viața veșnică’. (Romani 2:7).” – Tragedia veacurilor, p. 533, cap. 33: Prima mare amăgire.

„Botezul este o foarte solemnă renunțare la lume. Aceia care sunt botezați în întreitul Nume al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, declară public, chiar de la intrarea lor în viața de creștin, că au părăsit serviciul lui Satan și au devenit membri ai familiei împărătești, copii ai Împăratului ceresc.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 91, secțiunea Lucrarea Evanghelistică, subcap. Botezul.

b. Explicați cuvintele uluitoare ale lui Ioan Botezătorul, care demonstrează profunzimea angajamentului real simbolizat prin botez? Luca 3:7, 8.

Luca 3:7, 8: „Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau să fie botezate de el: ‚Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți, dar, roade vrednice de pocăința voastră și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: ‘Avem pe Avraam ca tată!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.’”

„Ioan a pus toporul la rădăcina copacului. El a mustrat păcatul, fără frică de consecințe, pregătind calea pentru Mielul lui Dumnezeu.

Irod era afectat în timp ce asculta mărturiile puternice și tăioase ale lui Ioan, și cu interes profund el se întreba ce ar trebui să facă pentru a-i deveni ucenic. Ioan cunoștea faptul că el avea să se căsătorească cu soția fratelui său, în timp ce soțul ei încă trăia, și cu credincioșie i-a spus lui Irod că acest lucru reprezenta o nelegiuire.” – Scrieri timpurii, p. 154 (Prima venire a lui Hristos).

„Ioan Botezătorul a mustrat păcatul atât în bărbați cu ocupații umile, cât și în bărbați de un înalt nivel social. El a declarat împăraților și nobililor adevărul, fie că aceștia îl ascultau sau îl respingeau. A vorbit în mod personal și fără ocolișuri.” – Solii alese, vol. 2, p. 149 (cap. 15: Avertismentul va fi auzit).

Joi 13 februarie

5. O METODĂ ÎNȚELEAPTĂ

a. Ce a făcut Isus după ce a realizat că fariseii căutau să creeze o criză între El și Ioan? Ioan 4:1-3.

Ioan 4:1-3: „Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea.”

„Isus știa că [fariseii] nu vor cruța niciun mijloc de a crea neînțelegeri între ucenicii Săi și ai lui Ioan. El știa că furtuna care se apropia urma să smulgă pe unul dintre cei mai mari profeți din câți au fost dați vreodată lumii. Din dorința de a evita orice ocazie de neînțelegeri sau de ceartă, El Şi-a oprit în liniște lucrarea și S-a retras în Galilea. Şi noi, rămânând credincioși față de adevăr, trebuie să evităm orice lucru care ar duce la dezbinare și la înțelegere greșită. Căci ori de câte ori se ivește așa ceva, urmarea nu este decât pierderea de suflete. Oriunde se ivesc împrejurări care amenință să ducă la dezbinare, trebuie să urmăm pilda lui Isus și a lui Ioan Botezătorul.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 181, cap. 18: „Trebuie ca El să crească”.

b. Ce ar trebui să învățăm din atitudinea lui Ioan, prin care a soluționat criza? Ioan 3:30.

Ioan 3:30: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.”

„Ca și ucenicii lui Ioan, mulți gândesc că succesul lucrării depinde de primul lucrător. Atenția este legată de om, în loc să fie legată de Dumnezeu, începe gelozia și lucrarea lui Dumnezeu este mânjită. Cel care este onorat în felul acesta necuvenit, este ispitit să cultive încrederea în sine. El nu-și dă seama că depinde de Dumnezeu. Oamenii sunt învățați să se încreadă în om pentru călăuzire; în felul acesta, cad în rătăcire și ajung departe de Dumnezeu.

Lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să poarte chipul și amprenta omenească. Din timp în timp, Dumnezeu va scoate la iveală oameni prin care se pot realiza mai bine planurile Lui. Fericiți sunt aceia care sunt atunci gata să spună împreună cu Ioan Botezătorul: ‚Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez’.” – Ibid, p. 182.

Vineri 14 februarie

ÎNTREBĂRI PENTRU REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce au devenit ucenicii lui Ioan geloși pe lucrarea lui Hristos?

2. Ce a declarat Ioan ucenicilor săi?

3. Cu ce scop este oferit darul Duhului Sfânt?

4. Cum își împlinește botezul adevăratul său obiectiv?

5. Ce au făcut Isus și Ioan când au realizat pericolul unei crize între ucenicii lor?